Unmotivated administrative judgment on European Funds payment refusal: defect of nullity requiring remand

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanlele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018 reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a solicitat anularea parţială a adresei nr. x/29.01.2018 emisă de pârâtă, respectiv în privinţa dispoziţiei referitoare la "neautorizarea la plată a sumei de 889.914,19 RON (fără TVA) RON din factura fiscală nr. x/11.06.2013 CIP 13 contract x/2010" şi obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 889.914,19 RON (fără TVA) către reclamantă.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 24/CA din data de 30 ianuarie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, ca prescrisă.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 24/CA din data de 30 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea primei instanţe este nelegală pentru că nu cuprinde motivele pe care se întemeiază - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 24/CA/30.01.2o019, ulterior pronunţării soluţiei, dar anterior redactării motivării, a intervenit decesul doamnei judecător B..

Hotărârea recurată este nelegală şi pentru că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere că instanţa de fond a admis excepţia invocată de către intimata-pârâtă, deşi soluţia nu cuprinde şi motivarea se poate deduce că au fost găsite întemeiate apărările formulate prin întâmpinare şi temeiurile indicate în susţinerea lor.

Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Fondurilor Europene a invocat, în mod neîntemeiat, decăderea reclamantei din termenul de formulare a acţiunii, în temeiul art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii (...)".

Termenul de formulare a acţiunii în contencios, este de 6 luni de la data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, atunci când autoritatea nu răspunde deloc la plângere.

Or, în cazul de faţă, răspunsul s-a transmis după 65 zile de la data înregistrării plângerii, iar acţiunea se poate introduce potrivit ipotezei prevăzută la lit. a) din art. 11 alin. (1) ...în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

Având în vedere că plângerea prealabilă a fost formulată la data de 05.02.2018, răspunsul a fost comunicat prin adresa nr. x/04.04.2018 şi primit la data de 12.04.2018, rezultă că acţiunea ce face obiectul cauzei de faţă, înregistrată la data de 09.10.2018, a fost formulată cu respectarea termenului legal.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat şi va fi admis.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa de control judiciar constatată că, prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a solicitat anularea parţială a adresei nr. x/29.01.2018 emisă de pârâtă, respectiv în privinţa dispoziţiei referitoare la "neautorizarea la plată a sumei de 889.914,19 RON (fără TVA) RON din factura fiscală nr. x/11.06.2013 CIP 13 contract x/2010" şi obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 889.914,19 RON (fără TVA) către reclamantă.

Prima instanţă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, ca prescrisă.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, este fondat în raport de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. potrivit cărora, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

În conformitate cu jurisprudenţa CEDO, Înalta Curte a apreciat în mod constant că deşi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale impun instanţelor naţionale să-şi motiveze deciziile (cauza Boldea vs. Romania), această obligaţie nu presupune existenţa unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse spre judecată instanţei, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunţării acesteia.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă nu satisface cerinţele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia nefiind redate motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., aspect în raport de care nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate în recurs.

Având în vedere principiul respectării dublului grad de jurisdicţie, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 24 din 30 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.