Exclusivity of appellate jurisdiction over Judicial Inspection resolutions and ICCJ lack of first-instance competence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) dismissed the direct complaint by admitting the defendant’s exception of material incompetence and declining jurisdiction to the Bucharest Court of Appeal, Section of Administrative and Fiscal Disputes, thereby upholding the administrative authority’s procedural defense. The dispute concerned a complaint filed against a Judicial Inspection resolution closing a file on a complaint regarding judicial conduct, where the applicant had bypassed mandatory exhaustion of administrative remedies by directly petitioning the ICCI. Relying on Article 451 of Law no. 317/2004, which exclusively grants first-instance jurisdiction to the Bucharest Court of Appeal for challenging Judicial Inspection resolutions, and Articles 97 and 130-132 of the Code of Civil Procedure, which limit the ICCJ’s original jurisdiction to specific cases expressly provided by special law, the court determined it lacked the material competence to hear the case in first instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 45 din Legea nr. 317/2004, art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, art. 97 din C. proc. civ, art. 23 din Legea nr. 304/2004, art. 135 alin. (2) C. proc. civ; Exclusivity of appellate jurisdiction over Judicial Inspection resolutions and ICCJ lack of first-instance competence: Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul A. a formulat plângere împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 1941A din 19.06.2019, emisă de intimata Inspecţia Judiciară în exercitarea atribuţiilor ce-i revin, potrivit art. 45 din Legea nr. 317/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra plângerii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 08 iulie 2019, reclamantul A. a formulat plângere împotriva rezoluţiei IJ nr. 1941 din 19 iunie 2019, emisă de Inspecţia Judiciară.
2. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 02 august 2019, pârâta Inspecţia Judiciară a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicitând admiterea excepţiei şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale a instanţei, potrivit art. 130-132 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul A. a formulat plângere împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 1941A din 19.06.2019, emisă de intimata Inspecţia Judiciară în exercitarea atribuţiilor ce-i revin, potrivit art. 45 din Legea nr. 317/2004.
Potrivit art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004:
"Împotriva rezoluţiei de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecţia Judiciară.", iar potrivit art. 451 alin. (3):
"Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare."
Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi dispoziţiile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie vizează recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, dar şi prevederile art. 21 şi art. 23 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care stabilesc sfera cauzelor ce revin în competenţa de soluţionare a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din cuprinsul acestor texte de lege, rezultă că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie deţine o competenţă legală circumscrisă, majoritar, soluţionării căii de atac a recursului, neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri, decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.
În prezenta cauză, Legea nr. 317/2004 prevede o competenţă materială şi teritorială specială, atribuită exclusiv secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva rezoluţiilor Inspecţiei Judiciare, nefiind incidentă niciuna dintre situaţiile prevăzute de lege, care stabilesc competenţa materială în primă instanţă în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (1) - (3) şi art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale, invocată de Inspecţia Judiciară.
Declină competenţa de soluţionare a plângerii formulate de A. împotriva rezoluţiei IJ nr. 1941/19 iunie 2019, emisă de Inspecţia Judiciară, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2020.