Nullity of administrative appeal for failure to allege concrete grounds of illegality regarding conflict of interest

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub numărul unic de dosar x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de Evaluare nr. x/01.02.2019 emis de pârâtă şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 55 din data de 22 aprilie 2019 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 55 din data de 22 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în calitate de viceprimar, respectiv consilier local al Comunei augustin, a respectat dispoziţiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:

"În exercitarea mandatului consilierii locali sunt în serviciul colectivităţii locale" şi din această cauză a participat la adoptarea HCL nr. 19/31.03.2016 care stabilea criteriile legale de atribuire a păşunii comunale pe bază de închiriere de către crescătorii de animale din comună, fapt ce a făcut ca interpretarea să fie în interesul colectivităţii locale.

Având în vedere că în HCL nu se menţionează persoanele care vor încheia contracte de închiriere pentru păşunea comunală, în mod greşit prin raportul ANI s-a reţinut că votul recurentului-reclamant a fost în interes personal şi nu cel de acordare a sprijinului în rezolvarea unei probleme de interes local.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 12 august 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 20 ianuarie 2021.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată nulitatea recursului, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Raportului de Evaluare nr. x/01.02.2019, emis de Agenţia Naţională de Integritate.

Prima instanţă a respins ca nefondată cererea dedusă judecăţii reţinând că, deşi avea cunoştinţă de faptul că fratele său a înregistrat la data de 22.03.2016 o cerere de repartizare a unei suprafeţe de păşune, reclamantul, în calitate de consilier local, a votat în favoarea adoptării Hotărârii nr. 19/31.03.2016 a Consiliului Local al Comunei augustin, prin care s-a aprobat repartizarea păşunilor deţinute de comuna augustin.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Potrivit dispoziţiilor art. 486 lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat….";

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.

Conform art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Aşadar, faţă de prevederile mai sus-menţionate se observă că, prin motivele de recurs, recurentul-reclamant a arătat că în calitate de viceprimar, respectiv consilier local al comunei augustin, a respectat dispoziţiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:

"În exercitarea mandatului consilierii locali sunt în serviciul colectivităţii locale" şi din această cauză a participat la adoptarea HCL nr. 19/31.03.2016 care stabilea criteriile legale de atribuire a păşunii comunale pe bază de închiriere de către crescătorii de animale din comună, fapt ce a făcut ca interpretarea să fie în interesul colectivităţii locale.

Or, aspectele prezentate nu reprezintă critici concrete din care să rezulte că prin hotărârea pronunţată instanţa de fond ar dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative"., ori a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, potrivit cărora:

"Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 57 alin. (4^1) şi art. 101 alin. (3^1)".

De asemenea, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut că, pentru constatarea conflictului de interese este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii: cel reputat ca fiind în conflict de interese să aibă calitatea de consilier local; acesta să anticipeze ca hotărârea Consiliului Local la a cărei adoptare participă ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru soţul sau rudele ori afinii de până la al doilea grad inclusiv, fără a fi necesar ca beneficiul sau dezavantajul anticipat să se şi concretizeze ulterior.

Or, din această perspectivă, motivarea recurentului-reclamant în sensul că, în HCL nu se menţionează persoanele care vor încheia contracte de închiriere pentru păşunea comunală, în mod greşit prin raportul ANI s-a reţinut că votul recurentului-reclamant a fost în interes personal şi nu cel de acordare a sprijinului în rezolvarea unei probleme de interes local, nu poate fi considerată ca o critică concretă a hotărârii atacate.

Având în vedere faptul că, recurentul-pârât nu şi-a îndeplinit obligaţia de a expune în mod concret motivele de casare pentru care consideră că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, va constata nul recursul declarat în cauza de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 55 din 22 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.