Challenge to integrity agency report: absolute nullity of judgment for lack of reasoning under Civil Procedure Code

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Raportul de evaluare nr. x/15 02 2018 emis de pârâtă, cu cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 23/CA din data de 30 ianuarie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 23/CA din data de 30 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că hotărârea recurată este nulă absolut, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 174 alin. (1) C. proc. civ., definesc nulitatea ca fiind sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale de fond sau de formă, iar alin. (2) din acelaşi act normativ statuează că "nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public".

Hotărârea recurată este nelegală întrucât nu conţine considerentele, astfel cum impun dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.:

Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătoreşti întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanţele concrete ale cauzei "justiţia a fost servită". Exigenţa motivării este esenţială în administrarea adecvată a justiţiei, în condiţiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.

Motivarea este de esenţa hotărârilor, reprezentând o garanţie pentru părţi că cererile lor au fost analizate cu atenţie. Practic instanţei supreme este orientată în acest sens, afirmând constant că inexistenţa motivării atrage casarea hotărârii, la fel şi o motivare necorespunzătoare.

Or, hotărârea atacată nu cuprinde nicio motivare, niciun considerent, existând în mod expres menţiunea că "prezenta hotărâre nu conţine considerentele, astfel cum impune art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. întrucât la data de 23.03.2019 a intervenit decesul doamnei judecător B..

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se arată că, hotărârea primei instanţe este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, reţinându-se în mod greşit că recurentul-reclamant se afla în stare de incompatibilitate la momentul adoptării HCL nr. 24/24.09.2014 ce a vizat aprobarea închirierii unei suprafeţe de teren aflată în proprietatea Unităţii Administrativ Teritoriale Siliştea cu destinaţie de păşune.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat şi va fi admis.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa de control judiciar constatată că, prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Raportul de evaluare nr. x/15 02 2018 emis de pârâtă.

Prima instanţă a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, este fondat în raport de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. potrivit cărora, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

În conformitate cu jurisprudenţa CEDO, Înalta Curte a apreciat în mod constant că deşi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale impun instanţelor naţionale să-şi motiveze deciziile (cauza Boldea vs. Romania), această obligaţie nu presupune existenţa unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse spre judecată instanţei, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunţării acesteia.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă nu satisface cerinţele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia nefiind redate motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., aspect în raport de care nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate în recurs.

Având în vedere principiul respectării dublului grad de jurisdicţie, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 23 din 30 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.