Railway supplier authorization: retrial barred because procedural plea is not a "document" for falsity review

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.08.2014, reclamanta S.C. Grup Transport Feroviar S.A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Transporturilor - Autoritatea Feroviară Română - Organismul Notificat Feroviar Român la acordarea vizei anuale pentru Autorizaţia de Furnizor Feroviar, seria x nr. x, în conformitate cu prevederile OMT nr. 290/2000, anexa 1.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 38 din data de 12 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţia lipsei de obiect şi acţiunea formulată de reclamanta S.C. Grup Transport Feroviar S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Autoritatea Feroviară Română - Organismul Notificat Feroviar Român.

1.3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. Grup Transport Feroviar S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

2. Hotărârea ce face obiectul cererii de revizuire

Prin decizia civilă nr. 1179 din 23 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de S.C. Grup Transport Feroviar S.A. împotriva sentinţei nr. 38 din 12 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut că situaţiei particulare a reclamantei îi erau aplicabile dispoziţiile tranzitorii din regulamentul comunitar, aceasta rezultând din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 10-11 alin. (1)-(4) din Anexa 1 a OMT nr. 290/2000 şi ale art. 7 şi 12 din Regulamentul UE nr. 445/2011.

S-a constatat că refuzul exprimat de autoritatea pârâtă este unul justificat, întrucât, prin aplicarea directă şi prioritară a prevederilor de drept comunitar, reclamanta beneficia în continuare de dreptul de a utiliza autorizaţia după intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 445/2011, fără viza anuală prevăzută de OMT nr. 290/2000, pârâtului revenindu-i obligaţia corelativă de a verifica, anual, până la expirarea valabilităţii menţinerea condiţiilor analizate la acordare.

De asemenea, s-a apreciat că argumente precum aplicabilitatea OMT nr. 290/2000, obligativitatea acordării vizei anuale în condiţiile achitării taxei aferente sau cel vizând nedeţinerea certificatului ERI, sunt neîntemeiate, neputând fi primite de instanţa de control judiciar.

Autoritatea pârâtă şi instanţa de fond au apreciat, în mod legal, că la data formulării cererii de acordare a vizei anuale aferente autorizaţiei în cauză, o astfel de obligaţie nu se mai impunea în sarcina reclamantei şi nu era prevăzută în competenţa pârâtului, aspect confirmat şi prin împrejurarea că la scurt timp recurenta a solicitat şi obţinut noul document - certificatul ERI .

Prin urmare, nefiind dovedit caracterul nejustificat al refuzului, în cauză nu se poate vorbi nici despre o legătură de cauzalitate între acesta şi pretinsul prejudiciu suferit de către reclamantă prin încetarea temporară a activităţii, iar instanţa de fond a respins în mod corect cererea reclamantei de reparare a acestuia.

3. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei civile nr. 1179 din 23 martie 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire reclamanta S.C. Grup Transport Feroviar S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., expunând, în esenţă, criticile arătate în continuare.

Revizuenta a realizat un scurt istoric al litigiului în care s-a pronunţat decizia a cărei retractare se solicită şi a susţinut că în cauză există motive pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Invocând prevederile art. 321 alin. (1), art. 326, art. 320 alin. (3) şi pe cele art. 322 din C. pen., a susţinut că hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a bazat exclusiv pe întâmpinarea formulată de către pârâta Autoritatea Feroviară Română - AFER, care a făcut afirmaţii mincinoase, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Astfel, în cuprinsul întâmpinării, pârâta a susţinut, în mod neadevărat, că "aplicarea legislaţiei naţionale după data de 31.05.2014 nu mai este posibilă", iar "neacordarea acestei vize anuale nu blochează activitatea reclamantei, deoarece, în conformitate cu prevederile din Regulamentul UE nr. 445/2011, aceasta putea subcontracta servicii de reparare şi întreţinere a vagoanelor de marfă. În plus, reclamanta deţine în continuare autorizaţii de furnizor feroviar pentru celelalte două subunităţi specializate ale sale".

Din această afirmaţie, rezultă caracterul tendenţios al refuzului de a-i furniza viza anuală, interesul AFER fiind acela de a o determina să subcontracteze lucrările către alte societăţi comerciale. Mai mult, prin toate aspectele la care face referire în cuprinsul întâmpinării, pârâta denaturează realitatea, în vederea obţinerii unui folos direct, respectiv direcţionarea contractelor către alte societăţi.

A solicitat desfiinţarea deciziei civile nr. 1179 din 23 martie 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal şi, în urma rejudecării, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Autoritatea Feroviară Română -AFER a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii şi al faptelor pe care se întemeiază, prin prisma motivului invocat de revizuentă, respectiv a dispoziţiilor art. 509 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecăţii, când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză. În cazul în care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii".

A doua ipoteză a art. 509 pct. 3 din C. proc. civ. se referă la situaţia în care hotărârea ce se atacă pe calea revizuirii s-a bazat pe un înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii. Justificarea acestei dispoziţii legale constă în aceea că hotărârea şi-a pierdut temeiul material, întrucât conţinutul înscrisului în baza căruia s-a pronunţat hotărârea nu corespunde adevărului, realităţii. În acest sens, dispoziţiile legale enunţate anterior prevăd în mod expres că, pentru a se putea folosi revizuirea, est nevoie ca înscrisul respectiv să fi fost determinant pentru soluţia la care s-a oprit instanţa. Aşadar, în cazul înscrisului declarat fals, cererea de revizuire este, de principiu, admisibilă, dar instanţa, sesizată cu o astfel de cerere, o va admite sau nu, după cum înscrisul respectiv a influenţat sau nu soluţia pronunţată în cauză.

În speţă, se observă că ipoteza art. 509 pct. 3 din C. proc. civ. nu este incidentă.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 265 C. proc. civ. "înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare şi stocare."

Definiţia dată de acest text conţine elementele definitorii ale înscrisului în sens de instrument probatoriu, înscrisul fiind, aşadar, o scriere sau consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic şi care interesează obiectul probaţiunii judiciare într-un caz determinat.

Revizuenta denunţă caracterul fals al întâmpinării, sub aspectul conţinutului nereal al acesteia, dat de existenţa unor afirmaţii mincinoase.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 205 C. proc. civ., "întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt şi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată."

Având în vedere natura juridică a întâmpinării, de act procesual civil, şi nu de act juridic civil, aceasta nu reprezintă un înscris în accepţiunea cazului de revizuire invocat.

Totodată, Înalta Curte reţine că procedura falsului reprezintă (alături de verificarea de scripte ş.a.) un incident procedural referitor la proba literală, fiind reglementată în art. 304 - art. 308 C. proc. civ.

În principiu, această procedură poate avea ca obiect orice înscris folosit în proces, de vreme ce legiuitorul nu face nicio distincţie. Cu toate acestea, procedura falsului se referă la administrarea probei literale, fiind încorporată în subsecţiunea "Probele", "Dovada cu înscrisuri".

Întrucât întâmpinarea nu reprezintă un înscris, mijloc probator în procesul civil, ci un act de procedură emanând de la intimatul-pârât, sfera de aplicare a dispoziţiilor procedurale prevăzute de art. 304 - art. 308 C. proc. civ. nu poate fi extinsă asupra acesteia.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cerere de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., republicat, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. Grup Transport Feroviar S.A. împotriva deciziei civile nr. 1179 din 23 martie 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2019.