Jurisdictional conflict over enforcement of pre-existing judgments: applicability of Law 165/2013 Art. 35 vs. Law 554/2004 Art. 10 for central public authorities

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 25 noiembrie 2019, pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, reclamanţii A., B., C. şi D., toţi prin mandatar E., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor ("CNCI") şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ("ANRP"), au solicitat, în temeiul art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013:

- obligarea pârâtei CNCI să emită titlul de plată în cuantum de 543.000 Euro, plătibil în 5 rate anuale, aferent sentinţei civile nr. 3375/05.04.2012, pronunţată de Judecătoria Piteşti, astfel cum a fost îndreptată prin sentinţa civilă nr. 5590/31.05.2012, pronunţată de aceeaşi instanţă şi modificată prin decizia civilă nr. 3360/21.12.2012, pronunţată de Tribunalul Argeş;

- în subsidiar, obligarea pârâtei ANRP să emită titlul de plată în cuantum de 543.000 Euro, plătibil în 5 rate anuale, aferent sentinţei civile nr. 3375/05.04.2012, pronunţată de Judecătoria Piteşti, astfel cum a fost îndreptată prin sentinţa civilă nr. 5590/31.05.2012, pronunţată de aceeaşi instanţă şi modificată prin decizia civilă nr. 3360/21.12.2012, pronunţată de Tribunalul Argeş;

- obligarea pârâtelor la plata sumei de 2000 de RON, cu titlu de daune morale pentru tergiversarea soluţionării dosarului administrativ.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 231 din 22 iulie 2020, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Argeş a reţinut că pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este autoritate publică centrală, iar în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa soluţionării acţiunilor prin care se contestă legalitatea deciziilor având ca obiect pretenţiile îndreptate împotriva pârâtelor este dată în competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, în speţă Curtea de Apel Piteşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 104/F-CONT din 9 octombrie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş - I civilă şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Piteşti a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile Legii nr. 111/2019, stabilind că deciziile de invalidare sau de compensare prin puncte emise de Comisia Naţională de Compensare a Imobilelor şi refuzul acesteia de a soluţiona cererile adresate în temeiul legilor reparatorii din materia proprietăţii pot fi contestate la secţia civilă a tribunalului de la locul situării imobilului, în speţă Tribunalul Argeş.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei CNCI şi, în subsidiar, a pârâtei ANRP, la emiterea titlului de plată pentru suma de 543.000 Euro, invocând prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Problema care a generat conflictul de competenţa între cele două instanţe priveşte stabilirea competenţei materiale procesuale, din perspectiva obiectului şi a naturii juridice a litigiului, Tribunalul Argeş făcând aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar Curtea de Apel Piteşti a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Pentru a stabili competenţa instanţei de judecată, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 35 şi art. 41 din Legea nr. 165/2013, redate în cele ce urmează:

"Art. 35 - (1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(11) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (...)

Art. 41 - (1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (...)

(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în condiţiile alin. (1) şi (2) şi se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.(...)"

În raport de pretenţiile exhibate de reclamanţi prin acţiune şi de motivarea în fapt şi în drept a cererii, Înalta Curte constată că prezentei cauze îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 165/2013, reclamanţii solicitând obligarea pârâtelor la emiterea titlului de plată în valoarea stabilită prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile în anul 2012, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 şi, prin urmare, nici prevederile referitoare la soluţionarea cauzei de către secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, întrucât acestea privesc doar procedura de contestare a deciziilor emise în condiţiile art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013, respectiv deciziile emise de entităţile investite de lege cu soluţionarea cererilor de retrocedare şi cele emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după primirea dosarelor de la entităţile investite de lege.

Or, reclamanţii nu se află în ipoteza unei cereri de retrocedare nesoluţionate de entităţile investite de lege ori de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci invocă existenţa unui drept la despăgubiri recunoscut prin hotărâri judecătoreşti definitive, anterioare apariţiei Legii nr. 165/2013, pretins neexecutate de pârâte, situaţie reglementată de legiuitor prin dispoziţiile art. 41 alin. (1) din acest act normativ.

În aceste condiţii, reţinând că art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu conţine dispoziţii speciale referitoare la competenţa materială procesuală de soluţionare a cererii privind refuzul autorităţii publice de a emite titlul de plată, se vor aplica dispoziţiile dreptului comun în materia contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În raport de rangul pârâtelor de autorităţi publice centrale, precum şi de domiciliul reclamanţilor, situat în judeţul Argeş (astfel cum rezultă din datele de identificare regăsite în cuprinsul procurii aflate la dosarul Tribunalului Argeş), Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe privind pe reclamanţii A., B., C. şi D., toţi prin mandatar E. şi pe pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.