Judge recusal denied: mere prior adjudication of similar legal issue in different case does not trigger incompatibility under Art. 42(1)(1) or (13) CPC

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 decembrie 2019, petentul A. a formulat cerere de recuzare a unui judecător, membru al completului de judecată căruia i-a fost repartizat spre soluţionare dosarul nr. x/2019, având ca obiect revizuirea formulată împotriva deciziei nr. 672 din 24.09.2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2017.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin încheierea din data de 13 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petent.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs petentul A., fiind criticată încheierea atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că din examinarea considerentelor hotărârii atacate rezultă că nu cuprind o motivare completă, exactă, care să fundamenteze soluţia din dispozitivul hotărârii, arătând că hotărârea cuprinde o motivare inexactă, superficială, insuficientă.

De asemenea, recurentul a susţinut că hotărârea atacată cuprinde şi motive contradictorii, nerezultând cu claritate care este temeiul respingerii cererii de recuzare.

Recurentul a susţinut că motivarea cuprinsă în hotărârea atacată se referă, în majoritatea ei, la argumentarea în fapt şi în drept a cazului de recuzare invocat de petent, fără să prezinte în continuare motivul argumentat al soluţiei adoptate de respingere a cererii de recuzare.

Recurentul a arătat că în considerentele hotărârii atacate nu este precizată sau argumentată situaţia de fapt care a fost avută în vedere prin decizia nr. 3253/7.11.2017 sau prin altă decizie şi de ce aceasta este diferită sau, dimpotrivă, asemănătoare cu cea din prezenta cauză.

Recurentul a precizat că în motivarea cererii de revizuire formulate a prezentat şi argumentat detaliat faptul că motivarea celor două decizii este identică juridic, gramatical, ortografic, structural din punct de vedere al poziţionării paragrafelor, în condiţiile în care cele două dosare au avut evoluţii procesuale total diferite.

1.4. Apărările intimatului

Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare la cererea de recurs formulată şi a solicitat respingerea recursului formulat.

1.5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinarea comunicată şi a invocat excepţia prematurităţii întâmpinării formulate de IPJ Suceava, susţinând că intimata a formulat întâmpinare prematur, înainte ca termenul de decădere pentru depunerea întâmpinării să înceapă să curgă.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, hotărârea atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va respinge recursul formulat, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte constată că în dosarul ce are ca obiect revizuirea formulată de A. împotriva deciziei nr. 672 din 24.09.2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuentul a formulat cerere de recuzare a unui membru al completului de judecată, invocând motivul prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 13 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de recuzare formulată în cauză, motivat de faptul că în dosarul finalizat prin decizia nr. 3253/7.11.2017 a fost avută în vedere o altă situaţie de fapt faţă de cea prezentată instanţei de revizuire, iar analizarea unor cazuri asemănătoare de către acelaşi judecător nu creează o stare de incompatibilitate sau aparenţă de incompatibilitate pentru judecătorul vizat.

Prin cererea de recurs formulată, petentul critică soluţia dată cererii de recuzare raportat la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., arătând că hotărârea nu cuprinde o motivare completă, exactă, care să fundamenteze soluţia din dispozitivul hotărârii, precum şi că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, nerezultând cu claritate care este temeiul respingerii cererii de recuzare.

Or, analizând hotărârea atacată raportat la acest motiv de casare invocat, Înalta Curte constată că este nefondat motivul invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât nu se poate susţine că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei, având în vedere argumentele ce urmează.

Din conţinutul acestui text legal rezultă cu claritate că motivarea insuficientă a unei hotărâri nu constituie, de principiu, motiv de casare.

Nu poate fi reţinută existenţa unei motivări contradictorii, atâta timp cât respingerea ca neîntemeiată şi respingerea ca nefondată a unei cereri are aceeaşi semnificaţie-faptul că cererea nu este întemeiată pe fondul său.

Pe de altă parte, contrar susţinerilor recurentului, un obiect al judecăţii identic nu semnifică o identitate integrală a mai multor cauze, atâta timp cât, precum în speţă, cel puţin una dintre părţi este diferită.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu au fost invocate dispoziţiile legale care să impună originalitatea absolută a unei hotărâri judecătoreşti, fiind evident că aceasta nu poate fi echivalentă cu o teză de doctorat sau cu o creaţie din domeniul artei.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a analizat în mod corect cererea petentului raportat la cazul de recuzare invocat, respectiv motivul prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. "Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii: atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa."

Înalta Curte constată că dispoziţiile legale referitoare la cazurile de incompatibilitate sunt de strictă interpretare iar motivele invocate de recurent în susţinerea cazului de recuzare în mod corect au fost analizate şi apreciate de instanţa de fond că nu ar putea fi încadrate în cazul reglementat de art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ., ci în cel prevăzut de pct. 1 al aceluiaşi alineat.

Cazurile de recuzare sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 41 şi art. 42 din C. proc. civ., iar toate aceste cazuri se întemeiază pe o prezumţie de lipsă de obiectivitate, de imparţialitate a judecătorului în soluţionarea unei cauze civile concrete.

Înalta Curte are în vedere faptul că suspiciunile în ceea ce priveşte aparenţa lipsei de imparţialitate referitoare la asigurarea unui proces echitabil, nu sunt întemeiate în cauza dedusă judecăţii.

Deşi recurentul a invocat în cererea de recuzare cazul prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ., acesta a motivat cererea de recuzare în raport de cazul de casare prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., arătând că în cele două decizii indicate în cererea de recuzare, judecătorul recuzat a motivat hotărârile identic, întrucât sunt considerente decisive şi considerente decizorii identice absolut, apreciind deci că şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce urmează să o dea în cauza în care a fost învestit.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a motivat corect în sensul că motivul de recuzare invocat, făcând referire la art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. (Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii:când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza în care a fost desemnat să o judece), poate fi apreciat ca fiind întemeiat numai când, înainte de deliberare şi pronunţare, judecătorii îşi spun părerea în legătură cu cauza ce se judecă, nu şi atunci când au mai soluţionat un litigiu în care s-a invocat aceeaşi problemă de drept.

Or, analizând comparativ hotărârile pronunţate, în raport de care a fost formulată cererea de recuzare, Înalta Curte reţine că în niciun caz nu se poate susţine că judecătorul s-ar fi antepronunţat, întrucât este vorba despre o altă cauză (chiar dacă vizează tot drepturi salariale) şi, pe de altă parte, sunt reclamanţi diferiţi (chiar dacă în litigiu cu aceeaşi instituţie angajatoare).

Cazul de incompatibilitate prevăzut de dispoziţia arătată vizează cazul în care judecătorul s-ar fi antepronunţat în cauza respectivă şi nu într-o cauză cu o situaţie similară celei analizate.

În măsura în care dispoziţia legală ar fi interpretată în sensul arătat de recurent, ar însemna că, la un moment dat, în raport de numărul mare de litigii având acelaşi obiect, aceeaşi problemă de drept, s-ar ajunge în situaţia în care nu ar mai exista judecători compatibili să soluţioneze acele litigii.

Având în vedere aceste motive, Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii din data de 13 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2020.