Inadmissibility of appeal against final decision under Art. 200(7) and Art. 508(4) CPC due to lack of statutory avenue for remedy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the contester's appeal as inadmissible, upholding the lower court's decision to annul the underlying motion for annulment as unstamp-paid. The dispute centered on procedural admissibility in a civil case where the appellant, having only paid the judicial stamp for a single claim, challenged an appellate judgment that had rejected their motion to reopen a case previously dismissed for failure to comply with court orders; the appellant argued the stamp fee covered the specific issue under review. The Court held that the underlying appellate order was final and non-appealable under Article 200(7) of the Civil Procedure Code, and because the subject of the motion for annulment lacked an available avenue for appeal, the derivative appeal was likewise inadmissible pursuant to Articles 508(4), 457(1), and 129 of the Constitution, establishing that parties are restricted to statutory avenues of appeal regardless of substantive arguments.
Legislator headnote
AI generatedart. 508 alin. (4) din C. proc. civ, art. 200 alin. (7) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against final decision under Art. 200(7) and Art. 508(4) CPC due to lack of statutory avenue for remedy: The dispute centered on procedural admissibility in a civil case where the appellant, having only paid the judicial stamp for a single claim, challenged an appellate judgment that had rejected their motion to reopen a case previously dismissed for failure to comply with court orders; the appellant argued the stamp fee covered the specific issue under review. The Court held that the underlying appellate order was final and non-appealable under Article 200(7) of the Civil Procedure Code, and because the subject of the motion for annulment lacked an available avenue for appeal, the derivative appeal was likewise inadmissible pursuant to Articles 508(4), 457(1), and 129 of the Constitution, establishing that parties are restricted to statutory avenues of appeal regardless of substantive arguments.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe main ground for the verdict, explicitly cited in the dispositive as the legal basis for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, A. a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii din data de 5.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosar nr. x/2019.
1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa nr. 218 din 26 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost anulată ca netimbrată contestaţia în anulare formulată de A..
1.3. Contestaţia formulată
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat contestaţie A., fiind criticată sentinţa atacată.
Contestatorul a expus situaţia de fapt a cauzei şi a arătat că a achitat taxa de timbru pentru un singur capăt de cerere, în valoare de 50 RON, iar instanţa în mod greşit nu a judecat cauza sa pe capătul de cerere pentru care a achitat taxa judiciară de timbru.
1.4. Apărările intimaţilor
Intimaţii B., S.C. C.- prin Sucursala Ploieşti şi D. S.A. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate în cauză.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Analizând actele şi lucrările cauzei, Înalta Curte reţine că prin încheierea din 16 aprilie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus în baza art. 200 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., având în vedere faptul că reclamantul nu a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa, iar instanţa de reexaminare a constatat că reclamantul nu şi-a îndeplinit în termenul legal obligaţia stabilită în sarcina sa de instanţă.
Prin încheierea din data de 5 iunie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 aprilie 2019 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Împotriva încheierii de reexaminare contestatorul a formulat contestaţie în anulare, pe care instanţa sesizată cu soluţionarea contestaţiei a anulat-o ca netimbrată.
Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel în soluţionarea contestaţiei în anulare este definitivă şi nu are deschisă o cale de atac, având în vedere că hotărârea ce a făcut obiectul contestaţiei în anulare, respectiv încheierea din data de 5.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosar nr. x/2019, nu are deschisă o cale de atac, fiind definitivă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 200 alin. (7) coroborate cu prevederile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ.
Astfel, art. 200 alin. (7) din C. proc. civ. prevede faptul că "cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu", iar dispoziţiile art. 508 alin. (4) prevăd faptul că "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Din cuprinsul textelor de lege arătate rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de A. împotriva sentinţei nr. 218 din 26 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2020.