Reinstatement of security deposit: exclusion of statute of limitations for procedural rights and conditions for restitution under Art. 1064 CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the tax administration, upholding the lower court’s decision that ordered the restitution of a 15,000 RON security deposit to the corporate appellant. The dispute centered on the administration’s argument that the company’s claim to recover the deposit was time-barred, whereas the company sought the return of the funds deposited to secure the suspension of enforcement of a tax assessment decision. The Court ruled that the right to demand the restitution of a procedural security deposit is not subject to the statute of limitations because it does not constitute a monetary claim, and that the deposit must be returned once the underlying main proceedings regarding the tax assessment have reached a final, irrevocable judgment, pursuant to Articles 1064 and 496 of the Code of Civil Procedure and the distinction between procedural rights and substantive claims.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 2517 din C. civ, art. 1064 din C. proc. civ, art. 1064 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Reinstatement of security deposit: exclusion of statute of limitations for procedural rights and conditions for restitution under Art. 1064 CPC: Cu privire la cererea de restituire a cauţiunii, Înalta Curte reţine că potrivit art. 1064 alin. (1) C. proc. civ. "cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea formulată la data de 17.12.2019 adresată Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, S.C. A. S.R.L. a solicitat restituirea cauţiunii în valoare de 15.000 RON depusă în dosar nr. x/2013 al Curţii de Apel Craiova, în baza recipisei de consemnare nr. x din data de 19.07.2013 emisă de B..
1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin încheierea nr. 1 din 8 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului de a solicita restituirea cauţiunii şi a fost admisă cererea reclamantei S.C. A. S.R.L..
Instanţa a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 15.000 RON, achitată de reclamantă în dosar nr. x/2013 al Curţii de Apel Craiova, în baza recipisei de consemnare nr. x din data de 19.07.2013 emisă de B. - Sucursala Slatina.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt în nume propriu şi pentru Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenta a arătat că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei dreptului de a solicita restituirea cauţiunii, raportat la dispoziţiile art. 2500 coroborate cu art. 2517 din C. civ.
Recurenta a arătat că raportat la dispoziţiile art. 1064 din C. proc. civ., dosarul în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv dosarul nr. x/2013 a fost soluţionat irevocabil la data de 06.11.2014 prin decizia nr. 4192/6.11.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie de Justiţie. A precizat că în cauza indicată a fost pronunţată sentinţa nr. 303 din 6.08.2013 a Curţii de Apel Craiova, prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/26.06.2013 a AJFP Olt, sentinţă rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curţi indicate mai sus.
Recurenta a apreciat că în raport de cele prezentate excepţia prescripţiei dreptului de a solicita cauţiunea a fost soluţionată greşit de instanţa de fond.
Recurenta a precizat că prin sentinţa nr. 327 din 12.04.2018 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosar nr. x/2017 a fost admisă în parte contestaţia reclamantei, s-a dispus anularea parţială a deciziei nr. 364 din 14.12.2016 emisă de DGRFP Craiova şi a fost anulată parţial decizia de impunere nr. x/26.06.2013 emisă de AJFP Olt, definitivă prin decizia nr. 3411/16.10.2018 a Curţii de Apel Craiova.
Având în vedere cele arătate, raportat la condiţiile de admisibilitate a cererii de restituire, recurenta a apreciat că cererea intimatei-reclamante este neîntemeiată, obligaţiile de plată datorate fiind mai mari decât cuantumul cauţiunii.
1.4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către S.C. A. S.R.L. s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de fond.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Prin cererea introductivă reclamanta a solicitat restituirea cauţiunii în valoare de 15.000 RON, depusă în dosar nr. x/2013 al Curţii de Apel Craiova, în baza recipisei de consemnare nr. x din data de 19.07.2013 emisă de B..
Instanţa de fond a admis cererea reclamantei şi a dispus restituirea cauţiunii către societatea petentă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că în conformitate cu dispoziţiile legale, formularea cererii de restituire a cauţiunii este condiţionată de soluţionarea definitivă a fondului cauzei în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv de încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus, fiind irelevant din perspectiva analizată momentul soluţionării definitive a cererii de instituire a măsurii pentru care acesta s-a depus. Aceasta este, de altfel, raţiunea dispoziţiilor alin. (4) al art. 1064 din C. proc. civ. din a căror interpretare rezultă că numai dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune restituirea din oficiu, nu şi în ipoteza în care o astfel de cerere a fost admisă, când cauţiunea va rămâne la dispoziţia instanţei până la soluţionarea definitivă a fondului cauzei.
Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentă, având în vedere argumentele ce urmează.
În primul rând, Înalta Curte reţine că dreptul de a solicita restituirea cauţiunii este un drept procedural, care nu se supune condiţiei prescripţiei, întrucât cauţiunea nu face parte din categoria drepturilor de creanţă.
Ca atare, critica recurentei ce vizează soluţioinarea greşită a excepţiei prescripţiei dreptului de a solicita restituirea cauţiunii va fi respinsă ca nefondată de instanţa de control judiciar.
Cu privire la cererea de restituire a cauţiunii, Înalta Curte reţine că potrivit art. 1064 alin. (1) C. proc. civ. "cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus".
Or, în cauza dedusă judecăţii avem următoarea situaţie de fapt, corect individualizată de instanţa de fond.
Cauţiunea a fost achitată în dosarul nr. x/2013 în care a fost pronunţată sentinţa nr. 303/2013 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin decizia ICCJ nr. 4192/06.11.2014, prin care a fost admisă cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/26.06.2013 emisă de DGFP Olt, măsură pentru care a fost stabilită cauţiunea în sarcina reclamantei. Soluţionarea pe fond a acţiunii îndreptate împotriva actelor administrativ fiscale contestate de reclamantă, până la care s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere în discuţie, a fost realizată prin sentinţa nr. 327/12.04.2018, pronunţată de Tribunalul Olt, definitivă prin decizia nr. 3411/16.10.2018 a Curţii de Apel Craiova.
Înalta Curte reţine că motivele de casare invocate de recurentă nu sunt fondate şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt în nume propriu şi pentru Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva încheierii nr. 1 din 8 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2020.