Lack of active procedural standing to challenge retrocession decisions where claims were filed on behalf of a distinct diocesan entity rather than in the appealing archdiocese's own name

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, anularea în tot a Deciziilor nr. 6986, nr. 6987 şi nr. 6988 emise la data de 19.05.2017 de către Guvernul României- Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi admiterea cererilor de retrocedare înregistrate cu nr. x, nr. 1080 şi nr. 1081 din 30.01.2003 la pârâtă, în sensul retrocedării în natură a imobilului revendicat, iar în cazul în care retrocedarea în natură nu este posibilă solicită acordarea de măsuri compensatorii.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 89 din 21 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea reclamantei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a Arhiepiscopiei Romano - Catolice Alba Iulia, arătând că în prevederile O.G. nr. 94/2000 nu se specifică de către cine anume pot fi atacate cu contestaţie deciziile Comisiei Speciale de Retrocedare şi nici nu rezultă din dispoziţiile legale invocate că doar titularul cererii poate formula contestaţie. Recurenta a susţinut că dispoziţiile art. 3 alin. (7) din O.G. nr. 94/2000 prevăd doar termenul şi instanţa la care se pot ataca deciziile.

S-a susţinut că Arhiepiscopia a înaintat cererea de revendicare la Comisie şi, prin urmare, aceasta are şi calitatea procesuală activă de a ataca decizia Comisiei.

Recurenta a arătat că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor asupra cărora intimata a dispus prin deciziile contestate şi are un interes personal existând identitate între persoana reclamantă şi persoana titulară a dreptului în raportul juridic dedus judecăţii.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia a supus controlului judiciar deciziile emise de pârâta Comisia Specială de Retrocedare în soluţionarea cererilor de retrocedare formulate de către aceasta.

Instanţa de primă jurisdicţie a respins acţiunea reclamantei, reţinând că cererea a fost formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Astfel, instanţa de fond a constatat că prin cererile de retrocedare nr. x, nr. 1080 şi nr. 1081 din 30.01.2003, reclamanta Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia a solicitat, nu în nume propriu, ci pentru Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, restituirea imobilelor evidenţiate în cartea funciară nr. x a localităţii Iernut, sub nr. top. x, 213/2, 160/2 şi 214.

Prin Deciziile nr. 6986, nr. 6987 şi nr. 6988 emise la data de 19.05.2017 de către intimata-pârâtă au fost respinse cererile de retrocedare făcute în numele Consiliului Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia de către recurenta-reclamantă, motivat de faptul că imobilul solicitat nu a fost proprietatea Consiliului Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, ci proprietatea Ordinariului Catolic de Rit Latin de Alba Iulia.

Instanţa de primă jurisdicţie a constatat că Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia a formulat cererile de retrocedare pentru Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia. De asemenea, a reţinut instanţa că prin deciziile atacate în cauză se resping cererile depuse de către Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia şi, ca atare, nu este justificată de către reclamantă calitatea procesuală activă.

Înalta Curte analizând motivul de casare invocat de recurentă nu poate primi criticile formulate, pe care le va respinge ca nefondate. Recurenta îşi întemeiază cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în conformitate cu care casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Or, deşi recurenta invocă expres acest motiv de casare, în motivele cererii de recurs susţine că au fost aplicate greşit dispoziţiile O.G. nr. 94/2000.

Înalta Curte nu a identificat nicio încălcare a regulilor de procedură de către instanţa de primă jurisdicţie, motiv pentru care acest caz de casare nu poate fi primit de instanţa de control judiciar.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect a fost respinsă cererea de chemare în judecată a reclamantei Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia pentru lipsa calităţii procesuale active, întrucât cererile de retrocedare au fost formulate în numele Consiliului Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia de către recurenta-reclamantă, deciziile de respingere sunt date pentru Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată în nume propriu de către Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, întrucât în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (7) din O.G. nr. 94/2000, calitate procesuală poate avea numai titularul cererii de retrocedare, deoarece numai acesta este vătămat prin respingerea cererii de retrocedare. Dispoziţiile indicate prevăd faptul că deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Înalta Curte arată că în măsura în care un terţ are pretenţii proprii asupra imobilului, obiect al cererilor de retrocedare din acţiunea dedusă judecăţii, acesta are deschisă calea acţiunii în revendicare, conform dreptului comun.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia împotriva sentinţei nr. 89 din 21 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2020.