Employer's pay-cut directive held labor dispute; jurisdiction assigned to Suceava labor court.

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 5 mai 2020, pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, reclamanţii A. şi B., reprezentaţi prin Sindicatul Liber Rai CT3 Suceava, în contradictoriu cu pârâtele Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A. şi Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Iaşi, au solicitat:

- anularea Dispoziţiei Directorului General al Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR S.A. nr. 40/18.03.2020, de reducere temporară a activităţii salariaţilor având funcţii de specialitate şi administrativ, precum şi a salariaţilor din activitatea de instruire şi primire-predare distribuire materiale, scule şi produse fluide, pentru o perioadă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii; reducerea temporară a activităţii salariaţilor vizaţi se face prin reducerea programului de lucru de ta 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului; reducerea programului de lucru de la 5 la 4 zile pe săptămână se aplică prin repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii, 8 ore pe zi timp de 4 zile, în zilele de luni, marţi, miercuri, joi; pe durata reducerii temporare a activităţii, pentru fiecare zi de vineri din interiorul perioadei de 30 de zile, contractul individual de muncă se suspendă, fără încetarea raportului de muncă, cu consecinţa repunerii în situaţia anterioară;

- anularea actelor subsecvente Dispoziţiei nr. 40/18.03.2020, respectiv Decizia nr. 1.8. V/1131/19.03.2020 a Directorului Sucursalei Regionalei de Căi Ferate Iaşi din cadrul Companiei Naţionale de Căi Ferate CRF S.A., precum şi Decizia nr. 1.8. V/1130/19.03.2020 a Directorului Sucursalei Regionalei de Căi Ferate Iaşi din cadrul Companiei Naţionale de Căi Ferate CRF S.A., de suspendare a contractelor individuale de muncă ale reclamanţilor în fiecare zi de vineri, începând eu data de 18.03.2020, pe o perioadă dc 30 de zile, în conformitate cu art. 52 alin. (1) lit. e), art. 52 alin. (3) Codul muncii, art. 38 alin. (11) CCM 2019-2020, înregistrat sub nr. x/07.06.2019, cu repunerea în situaţia anterioară şi cu plata diferenţelor de drepturi salariale între cele cuvenite în temeiul CIM şi cele efectiv încasate ulterior emiterii actelor contestate, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobândă legală de la naşterea diferenţelor de drepturi şi până la plată;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 mai 2020, reclamanţii au completat cererea introductivă, solicitând şi anularea Dispoziţiei Directorului General al Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR S.A. nr. 48/16.04.2020, de stabilire a perioadei prevăzută la art. 1 alin. (1) din Dispoziţia Directorului General al Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR S.A. nr. 40/18.03.2020 ca fiind de la 18.03.2020 la 14.05.2020 inclusiv, cu consecinţa repunerii în situaţia anterioară, precum şi anularea actelor subsecvente Dispoziţiei menţionate în precedent, constând în Decizia nr. 1.8. M/1571/22.04.2020 a Directorului Sucursalei Regionalei de Căi Ferate Iaşi din cadrul Companiei Naţionale de Căi Ferate CRF S.A., de suspendare a contractului individual de muncă pentru reclamantul A., în fiecare zi de vineri, începând cu data de 16.04.2020 şi până la data de 14.05.2020 inclusiv, respectiv în zilele de 24.04.2020 şi de 08.05.2020, în conformitate cu art. 52 alin. (1) lit. c), art. 52 alin. (3) Codul muncii, art. 38 alin. (11) CCM 2019-2020, înregistrat sub nr. x/07.06.2019, cu repunerea în situaţia anterioară şi cu plata diferenţelor de drepturi salariate între cele cuvenite în temeiul CIM şi cele efectiv încasate ulterior emiterii actelor contestate, sume actualizate eu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobândă legală de la naşterea diferenţelor de drepturi şi până la plată.

1.3. Prin încheierea din 21 iulie 2020, Tribunalul Suceava a disjuns cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, formând un nou dosar pe rolul aceleiaşi instanţe.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 598 din 28 iulie 2020, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a primului capăt al cererii de chemare în judecată în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Suceava.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Suceava a reţinut, în esenţă, că actul a cărui anulare se solicită, respectiv Dispoziţia Directorului General al Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR S.A. nr. 40/18.03.2020, reprezintă un act administrativ, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel, potrivit rangului autorităţii emitente a dispoziţiei şi în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 98 din 19 octombrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Suceava a reţinut că dispoziţia atacată nu reprezintă un act cu caracter administrativ, ci un act de modificare a contractelor de muncă individuale ale salariaţilor Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR S.A., astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei competente în materia jurisdicţiei muncii, respectiv completul de litigii de muncă din cadrul Tribunalului Suceava.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Suceava, secţia I civilă, completul specializat în conflicte de muncă, pentru următoarele considerente:

Prin primul capăt al cererii de chemare în judecată înregistrate pe rolul Tribunalului Suceava, obiect al prezentului dosar în urma disjungerii celui de-al doilea petit al acţiunii şi formării unui nou dosar, reclamanţii au solicitat anularea Dispoziţiei Directorului General al Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR S.A. nr. 40/18.03.2020, prin care s-au modificat condiţiile contractelor de muncă încheiate între angajatorul Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. şi salariaţii săi.

Problema care a generat conflictul de competenţa între cele două instanţe priveşte stabilirea competenţei materiale procesuale, din perspectiva naturii juridice a litigiului, respectiv contencios administrativ ori conflict de muncă, Tribunalul Suceava făcând aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar Curtea de Apel Suceava reţinând natura litigiului de conflict de muncă, supus prevederilor Codului muncii şi Legii nr. 62/2011.

În acord cu opinia Curţii de Apel Suceava, Înalta Curte constată că prezentul litigiu are natura unui conflict de muncă şi nu a unui litigiu de contencios administrativ, competenţa materială, teritorială şi funcţională a instanţei fiind stabilită în raport de prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi art. 208 şi 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Această concluzie se întemeiază pe conţinutul dispoziţiei atacate, prin care sunt modificate parte din elementele contractelor individuale de muncă ale salariaţilor Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR S.A. (timpul de lucru şi cuantumul salariului), precum şi pe temeiul de drept al emiterii actului, respectiv art. 52 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Codul muncii şi art. 38 alin. (11) din Contractul colectiv de muncă 2019-2020, împrejurări care confirmă scopul urmărit de reprezentantul pârâtei, respectiv modificarea raporturilor de muncă dintre angajator şi angajaţi.

Pentru a fi în prezenţa unui act administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul să fie emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, cerinţe neîndeplinite de dispoziţia contestată. Înalta Curte constată că directorul general al CN CFR S.A. nu a acţionat în regim de putere publică, în scopul prevăzut de articolul de lege anterior menţionat, dispoziţia emisă reglând raporturi din sfera dreptului muncii, iar nu a dreptului administrativ. Prin urmare, prezentul litigiu se supune dispoziţiilor Codului Muncii şi Legii dialogului social nr. 62/2011, iar nu dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011:

"Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul". Astfel, raportat la locul de muncă al reclamanţilor, situat în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava şi la natura litigiului de conflict de muncă, competenţa materială, teritorială şi funcţională revine Tribunalului Suceava, secţia I civilă, complet specializat în conflicte de muncă.

În consecinţă, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Suceava, secţia I civilă, complet specializat în conflicte de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe privind pe reclamanţii A. şi B., ambii prin Sindicatul Liber Rai CT3 Suceava şi pe pârâtele Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A. şi Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Iaşi, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă, completul specializat în conflicte de muncă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.