Unfunded administrative annulment of EU grant corrections: insufficiency of factual motivation and failure to independently re-verify audit recommendations under O.U.G. 66/2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios adminsitrativ şi Fiscal la data de 28.04.2016, reclamanta Universitatea Politehnică Timişoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării, succesor de drept al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, a solicitat anularea notei de constatare x/08.12.2015, a scrisorii de notificare a debitului către beneficiar nr. 13176/08.12.2015, şi a deciziei nr. 5740/17.02.2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa pronunţată la data de 28 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a scrisorii de notificare a debitului, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Universitatea Politehnică Timişoara în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării, a anulat decizia nr. 5740/2016 şi nota de constatare nr. x/08.12.2015 şi a respins cererea de anulare a scrisorii de notificare a debitului, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1093 din 28.03.2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs recurentul-pârât Ministerul Cercetării şi Inovării, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând cauza, să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, în esenţă, recurentul-pârât arată că, în mod greşit instanţa de fond a reţinut nemotivarea notei de constatare atacată, în condiţiile în care nota supusă analizei reprezenta o completare a unei alte note de constatare nr. x/13.12.2012 care nu a fost contestată de intimata-reclamantă în ceea ce priveşte corecţia aplicată pentru contractul nr. x/04.01.2010.

În ceea ce priveşte corecţia de 25% aplicată actelor adiţionale nr. x/13.12.2010, nr. y/15.02.2011 şi nr. 10801/21.07.2011, se arată că aplicarea corecţiei s-a dispus pentru încălcarea prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, recurentul-pârât procedând la o corectare a modului de calcul, în cuprinsul notei regăsindu-se motivarea autorităţii.

În opinia recurentului-pârât, reţinerea instanţei de fond în sensul nelegalităţii notei de constatare în raport de împrejurarea că dispune asupra aceloraşi aspecte care au făcut obiectul unor acte administrative care nu au fost anulate sau revocate, este nelegală în raport de dispoziţiile art. 31 raportat la art. 60 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât prin nota de constatare atacată s-au corectat erorile constatate cu privire la aplicarea corecţiei pentru contractul nr. x/04.01.2010, precum şi a corecţiei de 25% aplicată actelor adiţionale.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la data de 14.08.2018, intimata-reclamantă Universitatea Politehnică Timişoara a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de împrejurarea că motivele de recurs nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanţa de fond a reţinut în mod corect că actul administrativ contestat nu descrie criteriile avute în vedere la aplicarea sancţiunii şi dispune, totodată, asupra aceloraşi aspecte care au făcut obiectul unor acte administrative care nu au fost anulate sau revocate.

5. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluţia din 6.12.2018 a completului investit cu soluţionarea cauzei a fost fixat termen de judecată în şedinţă publică fără a mai fi parcursă, procedura de filtrare a recursului, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate decizia nr. 5740/17.02.2016 prin care s-a respins contestaţia administrativă formulată împotriva notei de constatare nr. x/8.12.2015 prin care s-a stabilit o corecţie financiară în cuantum de 66.199,21 RON privind contractul de finanţare nr. x/1.03.2009 având ca obiect proiectul "Institutul de Cercetări pentru Energii Regenerabile".

În cuprinsul notei contestate, autoritatea de control a menţionat că, potrivit situaţiei sumelor solicitate aferente contractului x/04.01.2010 şi a actelor adiţionale nr. x/13.12.2010, nr. y/15.02.2011 şi nr. 10801/21.07.2011 precum şi a calculelor efectuate, conform sumelor solicitate şi rambursate către beneficiar rezultă:

- aplicare corecţie de 25% la actul adiţional din 13.12.2010, la suma de 54.591,87 RON;

- aplicare corecţie de 20% la 50.556,05 RON aferentă actului adiţional din 15.02.2011;

- aplicare corecţia de 20% la suma de 130.068,45 RON aferent actului adiţional din 21.07.2015;

- suma de 3613,59 RON + 867,26 RON TVA aferentă Act Adiţional din 15.02.2011 neeligibilă (depăşire faţă de valoarea actului adiţional încheiat).

Totodată, în prezentarea aspectelor din suspiciunea de neregulă s-a menţionat că pentru actele adiţionale la contractul nr. x/4.01.2010 s-au aplicat corecţii conform listelor de verificare administrativă, iar corecţia de 25% a fost aplicată pentru încălcarea prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.

Soluţionând cauza, instanţa de fond a găsit întemeiate criticile de nelegalitate şi a dispus anularea notei de constatare şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative, reţinând nemotivarea actelor administrative şi necomunicarea raportului de audit al Curţii de Conturi care a stat la baza verificărilor.

Soluţia instanţei de fond este însuşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente.

Răspunzând criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine că motivarea actului administrativ reprezintă o cerinţă de legalitate, constituind o garanţie împotriva arbitrariului.

Astfel, motivarea actului administrativ nu poate fi limitată la considerente legate de competenţa emitentului ori la temeiul de drept, ci trebuie să conţină elemente de fapt care să permită, pe de o parte destinatarului să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

În cauza dedusă judecăţii, aşa cum în mod corect a reţinut judecătorul fondului, considerentele de fapt ale notei de constatare nu reflectă aspectele relevante care fundamentează aplicarea dispoziţiilor legale reţinute.

Contrar susţinerilor autorităţii recurente, nota de constatare contestată nu poate fi considerată o completare a Notei de constatare nr. x/13.12.2012. Aceasta întrucât prin nota contestată în prezenta cauză s-au aplicat noi corecţii, fără să se arate motivele de fapt şi de drept care au stat la baza aplicării acestora, în timp ce prin Nota de constatare nr. x/13.12.2012 a fost aplicată o singură corecţie de 5%, neregula reţinută constând în folosirea unor criterii de calificare restrictive.

În ceea ce priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte reţine că această critică a fost valorificată pentru prima oară în recurs, fără a fi supusă analizei instanţei de fond, împrejurare ce contravine dispoziţiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ., în sensul în că în recurs nu se pot invoca omisso medio motive care nu au fost valorificate mai întâi la judecata în primă instanţă.

Cu toate acestea, şi din perspectiva analizei actelor administrative contestate cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, soluţia primei instanţe se impune a fi menţinută.

Aceasta întrucât, conform art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 "Activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi reluată de aceeaşi sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora."

De asemenea, art. 14 din H.G. nr. 875/2011 stipulează că "datele suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, prevăzute la art. 31 alin. (1) din ordonanţă, sunt cuprinse, fără a se limita la acestea: în sesizări, în rapoarte de control/audit interne sau externe ori în hotărâri definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele judecătoreşti, primite de către autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene după data emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare iniţial".

În speţă, se constată că autoritatea recurentă a preluat recomandările din Raportul nr. x/24.07.2015 emis de Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României fără a proceda la o reverificare reală, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor legale mai sus menţionate, recurentul-pârât era obligat să ţină seama de recomandările formulate şi să emită o nouă notă de constatare care să expună în mod clar şi neechivoc raţionamentul aplicării corecţiilor financiare.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, întrucât autoritatea recurentă nu a arătat motivele de fapt şi de drept care au fundamentat aplicarea corecţiilor de 20, respectiv 25%, se impune menţinerea hotărârii instanţei de fond prin care s-a dispus anularea actelor administrative contestate.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate din care rezultă că nu există motive care să atragă casarea sentinţei recurate, Înalta Curte în baza art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Cercetării şi Inovării, succesor de drept al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, împotriva sentinţei civile nr. 1093/28.03.2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 iunie 2020.