Driving license suspension extension: revocation barred for lack of conflicting final judgments

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 03.09.2019 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a formulat revizuire împotriva deciziei nr. 1014/19.06.2019 a Curţii de Apel Iaşi pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 1014/2019 din data de 19 iunie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a apreciat că măsura prelungirii suspendării dreptului de a conduce, pentru neîndeplinirea obligaţiei instituită de dispoziţiile art. 118 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale şi a respins recursul ca nefondat.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin decizia nr. 1444/2019 din data de 22 octombrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 1014/19.06.2019 a Curţii de Apel Iaşi.

În motivare Curtea de Apel Iaşi a reţinut că revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin prisma temeiului în drept reţinut Curtea de Apel Iaşi a constatat că motivele invocate nu se încadrează în vreuna din situaţiile avute în vedere de legiuitor şi a respins cererea de revizuire, reţinând că:

Obiectul dosarului nr. x/2013 a vizat anulare proces-verbal de contravenţie, plângerea fiind în mod definitiv respinsă prin Decizia nr. 1430/2015 a Tribunalului Iaşi.

Iar, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, soluţionată definitiv prin decizia nr. 1014/2019, reclamantul a pus în discuţie executarea sancţiunii contravenţionale, fiind contestată şi dispoziţia şefului serviciului rutier Iaşi, prin care s-a dispus majorarea perioadei de suspendare dispusă prin procesul-verbal de contravenţie întrucât nu a predat permisul de conducere în termen de 15 zile de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins plângere.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că se încalcă autoritatea de lucru judecat a legalităţii procesului-verbal de contravenţie în ceea ce priveşte pedeapsa complementară de 30 zile, aceasta neputând fi majorată de către comandantul poliţie. Or, instanţa de fond nu a interpretat şi aplicat în mod corect dispoziţiile art. 95 din O.G. nr. 195/2002 Cod rutier.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Inspectoratul de Politie Judeţean Iaşi a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a decizia nr. 1444/2019 din data de 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...)

8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Fiind o cale extraordinară de atac, prin urmare fiind imperios necesar a se respecta puterea de lucru judecat a unei hotărâri definitive şi împiedicarea oricărui apel deghizat, Curtea apreciază că interpretarea prevederilor legale care statuează cu privire la motivele şi condiţiile pentru care se poate solicita revizuirea unei decizii se impun a fi interpretate restrictiv şi în acord cu principiile anterior enunţate.

Ca urmare a caracterului său de cale de atac extraordinară, revizuirea se poate promova numai pentru motivele limitativ şi expres prevăzute de lege, neputându-se extinde explicit sau implicit la alte situaţii asemănătoare şi nici nu se poate proceda la o interpretare a acestor cazuri limitative.

Principiul securităţii raporturilor juridice vizează printre altele, faptul că soluţia pronunţată de o instanţă judecătorească, în mod definitiv să nu fie repusă în discuţie ulterior.

În esenţă, prin prezentul demers judiciar revizuentul recurent urmăreşte desfiinţarea deciziei nr. 1014/2019 din 19 iunie 2019 prin care a fost respinsă recursul recurentului A., Curtea de Apel Iaşi apreciind că măsura prelungirii suspendării dreptului de a conduce, pentru neîndeplinirea obligaţiei instituită de dispoziţiile art. 118 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale, neprezentându-se la Poliţia rutieră în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a soluţiei pronunţate asupra plângerii contravenţionale formulate, respectiv data de 22.10.2015, pentru a preda permisul de conducere.

Or, prin decizia definitivă nr. 1430/CA din data de 22 octombrie 2015, Tribunalul Iaşi a respins plângerea contravenţională a reclamantului, în dosarul nr. x/2013 al cărui obiect a vizat anulare proces-verbal contravenţie nr. x încheiat la data de 27.05.2013.

Înalta Curte constată, aşa cum corect a statuat prima instanţă, că această situaţie juridică nu se încadrează în motivul de revizuire indicat de revizuent, în speţă neputându-se pune problema unor hotărâri potrivnice, în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Hotărârea a cărei revizuire se solicită nu statuează, aşa cum interpretează revizuentul, asupra legalităţii procesului-verbal de contravenţie, ci asupra punerii în executare a sancţiunii complementare, respectiv s-a statuat asupra legalităţii majorării perioadei de suspendare a dreptului de a conduce vehicule, pentru nedepunerea în termen a permisului de conducere.

Astfel, în speţă nu se poate vorbi despre o încălcare a autorităţii de lucru judecat faţă de prima sentinţă care statuează în sensul legalităţii procesului-verbal de contravenţie.

Pentru aceste considerente şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1444/2019 din data de 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1444/2019 din data de 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 iunie 2020.