Rural funding clawback upheld: appeal rejected; contract termination and recovery of €835,089 aid confirmed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat:

1. anularea în totalitate a Deciziei nr. 10039/06.04.2016 (de soluţionare a Contestaţiei nr. 8041/17.03.2016 şi a Procesului Verbal (de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare) nr. 4659/09.02.2016, precum şi a tuturor actelor emise de pârâtă în legătură cu aspectele vizate de acestea;

2. anularea măsurii de încetare a contractului de finanţare x/13.04.2011, beneficiar S.C. A. S.R.L., Jud. Teleorman, Măsură 312, încheiat prin FADR si recuperarea ajutorului nerambursabil în cuantum de 835.089,19 RON, măsură stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 09.02.2016;

3. suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluţionarea definitivă a cererii de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004;

4. acordarea cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond Prin sentinţa civilă nr. 2135 din data de 7 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că motivarea hotărârii judecătoreşti recurate este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor Ghidului Solicitantului referitoare la criteriul de selecţie în ceea ce priveşte vârsta solicitantului.

În opinia recurentei, fondatoare societăţii B. a cesionat părţile sociale unei personae de sex masculine în vârstă de sub 40 ani, respectiv numitului C., care, la rândul său le-a cesionat actualului asociat, criteriul de selecţie al proiectului fiind în permanenţă îndeplinit.

Totodată, recurenta critică hotărârea instnaţei de fond care a valorificat doar declaraţia dată de către B. reţinând că,,.. rezultă faptul că aceasta nu a intenţionat niciodată să desfăşoare activităţile menţionate în actele constitutive ale societăţii", concluzie eronată extrasă prin prisma unui raţionament întemeiat pe supoziţii apreciative şi nu pe ipoteze logice care să contureze un raţionament deductiv.

O altă critică a recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. vizează interpretarea şi aplicarea în mod greşită a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sancţionarea neregulilor apărute in obţinerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, instanţa de judecată, constatând în speţă existenţa condiţiilor artificiale cu consecinţa obţinerii unui avantaj financiar necuvenit. Astfel, din întreg probatoriul administrat la dosarul cauzei nu rezultă îndeplinirea niciuneia dintre cele două condiţii expuse de instanţă şi nici nu a fost dovedit că beneficiarul real al proiectului este o altă persoană, respectiv D..

4. Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 10039/06.04.2016 (de soluţionare a Contestaţiei nr. 8041/17.03.2016, a Procesului Verbal (de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare) nr. 4659/09.02.2016, precum şi a tuturor actelor emise de pârâtă în legătură cu aspectele vizate de acestea, a măsurii de încetare a contractului de finanţare x/13.04.2011, beneficiar S.C. A. S.R.L., Jud. Teleorman, Măsură 312, încheiat prin FADR si recuperarea ajutorului nerambursabil în cuantum de 835.089,19 RON, măsură stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 09.02.2016, solicitând instanţei anularea şi suspendarea acestor acte administrative.

Soluţionând cauza prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, motiv pentru care reclamanta a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Potrivit motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei").

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate în textul legal citat. În concret, judecătorul fondului a prezentat cadrul normativ aplicabil în speţa de faţă, interpretarea realizată de CJUE în cauza C - 434/12, Hotărârea Slancheva sila EOOD din 12.09.2013, precum şi elementele din care rezultă faptul că au fost create în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine un avantaj ce contravine schemei de ajutor financiar.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, reorganizată prin O.U.G. nr. 41/2014 în Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în calitate de autoritate contractantă şi S.C. A. S.R.L., în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x/13.04.2011 având ca obiect acordarea finanţării Proiectului intitulat:

"Înfiinţare de microîntreprindere pentru producerea de brichete din paie".

Conform Fişei Tehnice a Măsurii 312 "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi" din PNDR, obiectivul general al acesteia "vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale, prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului locurilor de muncă şia veniturilor adiţionale", iar "sprijinul vizat prin această măsură se adresează microîntreprinderilor, precum şi locuitorilor din spaţiul rural care doresc să desfăşoare o activitate economică devenind antreprenori", având ca obiectiv încurajarea spiritului antreprenorial în mediul rural, precum şi crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural.

Prin Cererea de Finanţare beneficiarul proiectului şi-a propus în cadrul obiectivului de investiţie "Înfiinţare de microîntreprindere pentru producerea de brichete din paie", achiziţionarea unor utilaje constând în centru de producere brichete, presă baloţi, încărcător frontal, tractor şi grup electrogen în vederea realizării scopului proiectului, respectiv producerea de brichete din paie.

Valoare totală a proiectului stabilită prin Cererea de finanţare a fost de 1.202.158 RON, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale angajându-se să acorde o finanţare nerambursabilă de 70%.

În baza sesizării DNA, secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie nr. 838/11/2013 din data de 30.07.2014 si a Notei de control nr. x/23.05.2013 a Direcţiei Generale Control si Antifraudă din cadrul MADR, autoritatea pârâtă a procedat la reverificarea eligibilităţii societăţii reclamante, constatând prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/09.02.2016 că au fost create condiţii artificiale pentru accesarea finanţării nerambursabile.

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a reţinut că:

- proiectul este afectat de condiţii artificiale, adevăratul beneficiar al finanţării şi cel care derulează activitatea finanţată fiind dl. D. şi nu dna. B., cea în numele căreia s-a depus cererea de finanţare;

- proiectul a fost depus în numele doamnei B. întrucât acesta îndeplinea criteriile de eligibilitate legate de vârstă, având 24 de ani la data depunerii cererii de finanţare.

- numiţii B. şi C., care au avut pe rând calitatea de asociat/administrator şi reprezentant legal al proiectului, au fost în fapt persoane interpuse tocmai în scopul îndeplinirii criteriului de selecţie stabilit prin Ghidul solicitantului, respectiv acela ca "proiectul să fie derulat de femei/tineri cu vârsta până în 40 ani la data depunerii Cererii de finanţare.

- solicitantul a indus în eroare Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (APDRP - la data depunerii cererii de finanţare) solicitând finanţare nerambursabilă pentru îndeplinirea obiectivelor M 112 - Instalarea tinerilor fermieri, obiective care în fapt nu vor fi îndeplinite având în vedere că persoana în numele căreia s-a solicitat finanţarea nu derulează activitatea finanţată, aceasta fiind îndeplinită de o persoană care nu se încadrează în limita de vârstă impusă de fişa măsurii 112;

- declaraţiile pe proprie răspundere depuse anexat cererii de finanţare nu au fost semnate de reprezentantul legal al proiectului;

- depunerea documnetelor la OJFIR Teleorman de către reprezentantul legal, B., în vederea aprobării ajutorului financiar nerambursabil soolicitat de S.C. A. S.R.L., s-a făcut fără să cunoască conţinutul lor şi fără să fie implicate în completarea şi semnarea acsetora, documente care i-au fost furnizate de către D.;

- fondurile europene au fost obţinute în fapt de beneficiarul final, real al proiectului, D., astfel nefiind folosite în scopul pentru care au fost alocate, respectiv acela de a da posibilitatea tinerilor de a dezvolta o afacere, finalitatea urmărită de schema de ajutor FEADR nefiind atinsă.

- s-a constatat existenţa unor indicii de fraudă cu privire la autenticitatea semnăturilor aplicate cererii de finanţare şi documentelor cuprinse în aceasta. În acest sens, echipa de verificare din cadrul DLAF nu a putut identifica persoana/persoanele care au executat semnăturile pe Cererea de finanţare şi anexele aferente şi nici pe documnetele aferente procedurii de achiziţie a serviciilor de consultanţă.

Împotriva Procesului Verbal de constatare nr. 4659/09.02.2016, beneficiarul a formulat contestaţie, care a fost soluţionată în sensul respingerii acesteia, prin Decizia nr. 10.039/06.04.2016, emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. .(1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima susţinere se referă la faptul că motivarea hotărârii judecătoreşti recurate este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor Ghidului Solicitantului referitoare la conţinutul criteriului de selecţie în ceea ce priveşte vârsta solicitantului în cazul proiectelor de finanţare din fonduri europene.

Or, potrivit dispoziţiilor Ghidului Solicitantului punctul 2.6 printre criteriile de selecţie prevăzute este şi acela potrivit căruia "proiectul să fie derulat de femei/tineri cu vârsta până la 40 ani la data depunerii Cererii de finanţare.".

Totodată, dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, articol care a fundamentat actele a căror anulare se solicită în prezenta cauză, "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Conform unei jurisprudenţe constante a CJUE, între care şi decizia pronunţată în cauza C-434/12, Slancheva sila EOOD vs. Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, proba unei practici abuzive a potenţialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins şi, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea acestuia (Eichsfelder Schlachtbetrieb, C-515/03).

S-a mai arătat că, în primul rând, în ceea ce priveşte elementul obiectiv, trebuie amintit că, în temeiul considerentului (46) al Regulamentului nr. 1698/2005, schema de sprijinire a dezvoltării rurale prin FEADR urmăreşte în special să ajute "pentru diversificarea activităţilor, favorizând activităţile neagricole, precum şi pentru dezvoltarea altor sectoare decât agricultura, pentru promovarea ocupării forţei de muncă [...] şi pentru realizarea de investiţii care să facă zonele rurale mai atractive în scopul inversării tendinţei de declin economic şi social şi de depopulare a zonelor rurale".

În al doilea rând, în ceea ce priveşte elementul subiectiv, revine instanţei naţionale sarcina să stabilească conţinutul şi semnificaţia reale ale cererii de finanţare în litigiu (Halifax şi alţii, C-255/02). Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanţa menţionată pentru a stabili caracterul artificial al creării condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică şi/sau personală dintre persoanele implicate în operaţiunea de investiţii respectivă. Existenţa acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coliziuni, care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiţi investitori candidaţi la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economică, funcţională, juridică şi/sau personală între aceste proiecte (Hotărârea Vonk Dairy Products, punctul 33).

În concluzie, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

În acest context, motivarea actelor administrative contestate şi documentaţia care a stat la baza acestora oferă suficiente elemente subiective, obiective şi de coordonare care, corelate între ele, conduc la concluzia că beneficiarul real al proiectului este D., care a creat artificial condiţiile necesare obţinerii ajutorului financiar nerambursabil.

Faţă de situaţia de fapt prezentată mai sus şi de dispoziţiile legale citate, Înalta Curte constată, aşa cum a reţinut corect şi instanţa de fond, că societatea reclamantă a fost înfiinţată de administratorul B. la cererea d-lui D., în scopul obţinerii finanţării europene, fiind reţinut faptul că D. nu avea posibilitatea de a obţine în nume propriu finanţarea în cadrul Măsurii 312, neîncadrându-se în categoria tinerilor cu vârsta până în 40 ani la data depunerii cererii (pct. 2.6 din Ghidul solicitantului).

Astfel, din declaraţia dată de fostul administrator al societăţii reclamante, B., rezultă în mod explicit faptul că aceasta nu a intenţionat niciodată să desfăşoare activităţile menţionate în actele constitutive ale societăţii, aşadar, nici acele activităţi în condiţiile pentru care se poate acorda finanţarea nerambursabilă, societatea urmând a fi controlată de D..

În acest context, este evidentă implicarea domnului D. în procesul de înfiinţare al societăţii şi faţă de aspectele reţinute în cuprinsul Raportului de control, potrivit cărora atât Cererea de finanţare, cat si documentele ataşate la momentul depunerii acesteia la OJPDRP - Teleorman (actual OJFIR), respectiv Declaraţie pe proprie răspundere pentru asigurarea cofinanţării proiectului, Declaraţie pe proprie răspundere cu privire la deschiderea unui punct de lucru in spaţiul rural, Declaraţie pe proprie răspundere a solicitantului referitoare la efectuarea unui curs de pregătire profesionala, Declaraţie privind încadrarea întreprinderii in categoria întreprinderilor mici si mijlocii, toate datate 14.07.2010, nu sunt semnate de B., aşa cum rezulta chiar din declaraţia acesteia "nu sunt semnate de mine în dreptul numelui meu".

Ulterior, după depunerea cererii de finanţare B. şi-a cesionat toate părţile sociale, la data de 20.12.2010, numitului C., astfel că este cu atât mai evidentă implicarea sa numai în scopul demonstrării aparente a îndeplinirii criteriilor prevăzute în Ghidul solicitantului Măsura 312, persoana în discuţie neurmărind derularea unui proiect de genul celor eligibile în cadrul Măsurii 312.

În acelaşi sens converg şi aspectele referitoare la faptul că locaţia sediului social al S.C. A. S.R.L. apaţine S.C. E. S.R.L., reprezentată prin D., iar numitul C. a fost angajat al lui D. în cadrul S.C. F. S.R.L., societate care a contribuit la asigurarea cofinanţării asumate de S.C. A. S.R.L. în cadrul proiectului. Totodată, la asigurarea cofinanţării a contribuit şi S.C. G. S.R.L., societate înfiinţată în anul 2005 de către D. şi administrată ulterior, de către fratele acestuia, H.. De asemenea, s-a stabilit că societatea beneficiară a fost preluată legal de către I. la data de 19.07.2011 prin cesionarea părţilor sociale de către C.. La aceeaşi dată, I. a împuternicit-o pe fiica sa, J., să se ocupe de administrarea societăţii şi de derularea proiectului.

Aşa fiind, concluzia creării condiţiilor artificiale a rezultat din analiza coroborată a relaţiilor existente între recurenta beneficiară a finanţării nerambursabile şi celelalte societăţi comerciale menţionate expres atât în actele administrative atacate cât şi în sentinţa recurată.

În acest context, Înalta Curte constată că motivarea actelor administrative contestate şi documentaţia care a stat la baza acestora oferă suficiente elemente care, corelate între ele, conduc la concluzia că S.C. A. S.R.L., în calitate sa beneficiar al Proiectului intitulat:

"Înfiinţare de microîntreprindere pentru producerea de brichete din paie" a avut scopul clar de a obţine în mod artificial sprijinul financiar nerambursabil, iar obiectivul fundamental al Măsurii 312 - "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi", respectiv dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor nonagricole nu a fost atins.

Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2135 din data de 7 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2135 din data de 7 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 iunie 2020.