Obligation to process personal data complaints within statutory deadline rendered moot by subsequent administrative sanction

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.01.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicita în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal obligarea pârâtei la soluţionarea plângerii în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 677/2001, cu înlăturarea procedurii de tip cameră preliminară instituită ilegal de pârâtă, prin "Procedura de soluţionare a plângerilor şi sesizărilor"; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, a solicitat sesizarea CJUE, cu privire la aspectele de drept ce trebuiesc lămurite, în aplicarea Dreptului UE faţă de dispoziţiile şi interpretările dreptului naţional, dacă instanţa consideră că nu are suficiente informaţii relevante din jurisprudenţa CJUE, în soluţionarea prezentei cereri şi sesizarea Curţii Constituţionale a României cu privire la interpretările dispoziţiilor neclare şi lipsite de previzibilitate din Legea nr. 677/2001, precum şi a altor dispoziţii incidente sesizate după depunerea întâmpinării, până la primul termen de judecată.

Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1786 din data de 17 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererile de sesizare a Curţii Constituţionale, respectiv a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene ca inadmisibile, a respins excepţiile ca neîntemeiate, a admis acţiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi a obligat pârâta să soluţioneze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/05.12.2016 cu respectarea termenului prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001.

3. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, trmiterea cauzei sprerejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond apreciat în mod greşit că aplicabilitatea, în toate situaţiile, a dispoziţiilor art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001, prin faptul că plângerile trebuie soluţionate în termenul de 30 zile de la data depunerii acestora.

Autoritatea pârâtă mai arată că priminând plângerea reclamantului, i-a comunicat acestuia diligenţele depuse, respectiv faptul că a analizat-o şi a demarat o investigaţie la operatorul reclamat(adresa nt. 159/04.01.2017), cu aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) lit. f) din actul normativ anterior menţionat.

Concluzionând, autoritate pârâtă învederează că nu se poate fi vorba de un refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, aşa cum a reţinut instanţa de fond, în mod eronat. Mai mult decât atât, recurenta arată că intimatul a obţinut recunoaşterea dreptului de a depune plângere, în raport de dispoziţiile Legii nr. 677/2001, iar Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi-a exercitat atribuţiile legale şi a soluţionat plângerea petentului, inclusiv prin luarea măsurii sancţionării operatorului, acţiunea fiind, la acest moment, lipsită de obiect.

4. Apărările intimaţilor

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinarea prin care a solicita respingerea recursului ca nefondat şi recurs incident, solicitând admiterea acestuia şi casarea sentinţei civile nr. 1786 din data de 17 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că "documentul emis în soluţionarea plângerii este inevitabil a DECIZIE nemotivată de prelungirea nejustificată a termenului de soluţionare a plângerii, care produce efecte juridice prin încălcarea legii.".

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând excepţia netimbrării recursului incident, invocată prin întâmpinare de către pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "(1)Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.", iar dispoziţiile art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum şi dispoziţiile art. 197 din acelaşi cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligaţia recurentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluţia din data de 28 aprilie 2020 s-a dispus citarea acestuia cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deşi a fost legal citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la fila x, reclamantul nu a respectat cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 197 din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrat, a recursului incident formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1786 din data de 17 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte va admite recursul declarat de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, obligarea pârâtei la soluţionarea plângerii depusă la data de 05.12.2016, în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 677/2001.

Instanţa de contencios administrativ învestită cu soluţionarea acestei cereri, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să soluţioneze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/05.12.2016 cu respectarea termenului prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001.

Ulterior, la data de 12 iulie 2017, recurentul-pârât a depus la dosarul causei Adresa nr. x din data de 12 iulie 2017 emisă de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, prin care a fost soluţionată soluţionată petiţia reclamantului nr. 27178/05.12.2016 în sensul sancţionării operatorului B. S.R.L. pentru contravenţia prevăzută de dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, raportat la art. 13 din aceeaşi lege, respctiv "prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal".

Faţă de aspectele învederate, Înalta Curte constată că cererea formulată de către reclamantul A. a rămas fără obiect, în raport de faptul că prin emiterea Adresei nr. x din data de 12 iulie 2017 de către Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, aceasta a fost soluţionată.

Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluţionării cauzei, respectiv la data de 12 iulie 2017, recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a răspuns pretenţiei reclamantului şi a procedat la soluţionarea cererii formulate, pe fond, acţiunea reclamantului a rămas fără obiect.

Practica judiciară a consacrat soluţia de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, atunci când ceea ce s-a dedus judecăţii a fost deja executat de pârât (pârâţi) de bunăvoie, înainte de finalizarea procesului, urmare a unei împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.

Deşi nu este consacrată legislativ, o atare soluţie îşi menţine aplicabilitatea şi se justifică sub imperiul dispoziiţiilor C. proc. civ., fiind dedusă pe cale de interpretare din dispoziţiile art. 194 lit. c) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect şi va menţine, în rest, celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul incident declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1786 din data de 17 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinţei civile nr. 1786 din data de 17 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare,

Respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

Menţine, în rest, celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 iunie 2020.