Customs staff win 20% salary increase as High Court upholds annulment of pay decision.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Division) dismissed as unfounded the appeal by the National Customs Authority against the Court of Appeal Iași’s judgment of 24 November 2003, thereby upholding the lower court’s decision. The lower court had annulled the Authority’s Decision No. 158 of 30 January 2003, which had set customs staff salaries without applying the 20% increase provided by Emergency Ordinance No. 192/2002, and ordered payment of the difference for 1 January 2003 – 27 May 2003. The dispute concerned the interpretation of item 1 of the Note to Annex III of that ordinance, which erroneously referenced Chapter A instead of Chapter B, and the Authority’s refusal to grant the increase based on this drafting error. The High Court held that the administrative act was unlawful because the literal interpretation of the confusing provision had to be supplemented by systematic and teleological interpretation, showing the legislator’s intent that customs personnel receive the 20% salary increase from 1 January 2003; the error later corrected by Law No. 228/2003 did not justify non-application.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ; Customs staff win 20% salary increase as High Court upholds annulment of pay decision: Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, continuatoarea fostei Direcții Generale a Vămilor, susținând, în esență, că instanța de fond a luat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea atacată cu recurs, sentința civilă nr. 242, pronunțată la data de 24 noiembrie 2003, în dosarul nr. 1550/2003, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul L.S., în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, a dispus anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de directorul general al acestei instituții publice, a constatat că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 192/2002, în sensul majorării salariului cu 20%, pârâta fiind obligată să plătească suma aferentă perioadei 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Prin acțiunea introductivă s-a cerut anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de șeful instituției publice pârâte și aplicarea prevederilor generale ale O.U.G. nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, în sensul majorării salariului de bază cu 20%, începând cu data de 1 ianuarie 2003.
S-a susținut, în motivarea acțiunii, că prin decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, drepturile salariale au fost stabilite fără aplicarea procentului de majorare prevăzut de dispozițiile O.U.G. nr. 192/2002.
În considerentele soluției, instanța de fond a motivat că actul administrativ atacat este nelegal, iar majorarea drepturilor salariale, acordată prin O.U.G. nr. 192/2002, trebuie acordată, începând cu data de 1 ianuarie 2003, eroarea strecurată în anexă nefiind în măsură să modifice actul normativ, în conținutul său, privind drepturile salariale cuvenite personalului vamal.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, continuatoarea fostei Direcții Generale a Vămilor, susținând, în esență, că instanța de fond a luat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Astfel, a motivat recurenta, potrivit pct. 1 din Nota la Anexa nr. III a O.U.G. nr. 192/2002, salariile de bază ale personalului vamal sunt mai mari cu 20%, față de salariile prevăzute la pct. 1, 3, 4, 7 și 9 la Cap. A din prezenta anexă, prevedere care era eronată, deoarece personalul vamal din cadrul Direcțiilor generale vamale și din cadrul Birourilor vamale, este salarizat conform Cap. B din Anexa nr. III, iar Cap. A din această anexă, nu are decât patru puncte, referitoare la valorile de bază pentru funcții publice de conducere.
A mai motivat că prin Legea nr. 228/2003, prin care a fost aprobată O.U.G. nr. 192/2002, între alte modificări și completări, a fost modificat și pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, trecându-se Cap. B, în loc de Cap. A, ceea ce a permis acordarea majorării de 20%, dar de la data intrării în vigoare a legii, iar nu de la 1 ianuarie 2003.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că din prevederile generale ale O.U.G. nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici și din pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, rezultă că s-a prevăzut ca salariile de bază ale personalului vamal să fie mai mari cu 20%, față de celelalte salarii.
De asemenea, este adevărat că la pct. 1 din Nota la Anexa nr. III a O.U.G. nr. 192/2002, s-a făcut trimitere la pct. 1, 3, 4, 7 și 9 la Cap. A, în loc de Cap. B din prezenta anexă, inadvertență ce a fost înlăturată cu ocazia aprobării ordonanței de urgență, prin Legea nr. 228/2003.
De menționat că, invocând această eroare, conducerea autorității administrative pârâte nu a acordat personalului vamal de la Direcțiile regionale și de la Birourile vamale, majorarea salarială de 20% prevăzută de dispozițiile legale arătate mai sus, ceea ce reprezintă o greșită aplicare a prevederilor legale.
Faptul că dispozițiile pct. 1 din Nota la Anexa nr. III la O.U.G. nr. 192/2002, erau confuze, nu putea justifica emiterea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, care a avut ca efect, neaplicarea acestor prevederi ale ordonanței de urgență și neacordarea drepturilor salariale majorate cu 20%.
Or, în această situație, interpretarea literală a dispozițiilor legale confuze trebuia completată cu interpretarea sistematică, care ar fi permis să se conchidă că este vorba de Cap. B și de Cap. A, precum și cu interpretarea teleologică, din care rezultă că voința legiuitorului a fost ca de la 1 ianuarie 2003, personalul vamal să primească drepturi salariale majorate cu 20%.
Astfel fiind, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 242/CA din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2004.