Appeal dismissed: Late addition of challenge to administrative complaint decision deemed inadmissible modification of original action.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 30 ianuarie 2018, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II/a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară, a solicitat:

- anularea Procesului-verbal de inspecţie nr. x/29.11.2017 şi a tuturor actelor subsecvente;

- suspendarea executării actului administrativ atacat, până la soluţionarea acţiunii în anulare;

- obligarea pârâtei la plata de daune materiale şi morale în cuantum de 1.000.000 RON;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 2955 din 4 mai 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28 august 2018.

1.4. La data de 4 octombrie 2018, reclamanta a depus precizări/note scrise, solicitând anularea Procesului-verbal de inspecţie nr. x/29.11.2017 şi a Deciziei nr. 6/C/11.04.2018, emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, precum şi exonerarea reclamantei de la aplicarea măsurilor dispuse prin actul contestat.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1014 din 15 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal de inspecţie, ca neîntemeiată;

- a admis excepţia tardivităţii modificării acţiunii;

- a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată;

- a admis excepţia inadmisibilităţii;

- a respins acţiunea formulată de reclamanta Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1014 din 15 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii. În subsidiar, recurenta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Totodată, prin cererea de recurs, reclamanta a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, apreciind că această normă contravine prevederilor art. 1 alin. (5), art. 20, art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că a îndeplinit obligaţia de depunere a plângerii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, formulând contestaţie împotriva procesului-verbal de inspecţie emis de pârât, dar aceasta nu a fost soluţionată până la data introducerii cererii de chemare în judecată, 29.01.2018. Prin acţiune, s-a solicitat şi anularea actelor subsecvente procesului-verbal atacat, categorie în care intră Decizia nr. 6/C/11.04.2018, care a fost comunicată reclamantei la data de 17.04.2018, la cinci luni de la formularea contestaţiei administrative.

În mod eronat instanţa de fond a considerat că solicitarea de anulare a actelor subsecvente este o formulare vagă şi nu poate fi considerată o cerere de anulare a deciziei privind soluţionarea contestaţiei. Potrivit principiului disponibilităţii, reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual şi limitele cererii, iar prin acţiune reclamanta a solicitat anularea actului subsecvent procesului-verbal de inspecţie, respectiv Decizia nr. 6/C/11.04.2018. Ca atare, a susţinut reclamanta că instanţa de fond a calificat greşit precizarea acţiunii ca fiind o modificare a acesteia şi a constatat tardivitatea depunerii sale.

Referitor la cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, recurenta-reclamantă a susţinut incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A învederat că prin acţiune a prezentat motive de fapt şi de drept apte să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii procesului-verbal de inspecţie, din perspectiva calităţii reclamantei de ordonator terţiar de credite, care nu face parte dintre instituţiile publice cărora li se aplică controlul financiar preventiv exercitat de Ministerul Finanţelor Publice, în raport de prevederile art. 8 şi art. 12 din O.G. nr. 119/1999.

Referitor la cererea de anulare, recurenta a criticat sentinţa instanţei de fond pentru neanalizarea motivelor de nulitate ale procesului-verbal de inspecţie şi ale actelor subsecvente, apreciind a fi fost încălcate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Prin urmare, având în vedere refuzul primei instanţe de a se pronunţa cu privire la toate aspectele deduse judecăţii, reclamanta a solicitat instanţei de recurs ca, în limitele efectului devolutiv al recursului, să rejudece cauza şi să pronunţe o hotărâre de anulare a actelor administrative contestate.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele expuse în actul procesual aflat la dosarul Înaltei Curţi.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, intimatul-pârât a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, excepţia fiind inadmisibilă, iar în subsidiar, a prezentat argumentele pentru care apreciază că norma în discuţie este conformă cu dispoziţiile constituţionale.

5. Alte aspecte procesuale

5.1. Prin încheierea de şedinţă din 20 ianuarie 2021, Înalta Curte a luat act că denumirea actuală a intimatului-pârât, conform modificărilor operate prin O.U.G. nr. 212/2020, este Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară.

5.2. În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, s-a dispus constituirea dosarului asociat nr. x/2018, conform art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa este nefondat, pentru următoarele considerente:

Principala critică de nelegalitate formulată de reclamantă cu privire la sentinţa recurată se referă la greşita calificare a cererii precizatoare ca reprezentând o modificare a acţiunii introductive, cu consecinţa constatării tardivităţii formulării acesteia. Recurenta-reclamantă şi-a fundamentat argumentaţia pe solicitarea din cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare la anularea "tuturor actelor subsecvente" procesului-verbal de inspecţie fiscală, arătând prin aceasta se înţelege intenţia sa de a solicita anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative.

Înalta Curte va respinge aceste critici, ca nefondate, constatând că prima instanţă a reţinut în mod corect obiectul cererii deduse judecăţii şi a calificat în mod corespunzător cererea precizatoare a acţiunii ca reprezentând o modificare a pretenţiilor iniţial formulate, formulate cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 204 C. proc. civ.

Instanţa de recurs reţine că, la data depunerii acţiunii, contestaţia administrativă formulată de reclamantă cu privire la procesul-verbal de inspecţie nu era soluţionată, pârâtul emiţând decizia privind soluţionarea contestaţiei în cursul judecării cauzei, la data de 11.04.2018. Decizia a fost a comunicată reclamantei la data de 17.04.2018, până la primul termen de judecată stabilit în cauză la data de 23.04.2018, aspect pe care recurenta nu l-a contestat în calea de atac. Aşadar, depunerea cererii precizatoare a acţiunii introductive (astfel cum o consideră reclamanta) la data de 4 octombrie 2018, s-a făcut ulterior primului termen de judecată.

În măsura în care cererea depusă la data de 04.10.2018 ar avea caracterul unei precizări, atunci depunerea putea avea loc oricând în cursul judecăţii în fond, însă, în raport de conţinutul său şi de cel al acţiunii iniţiale, Înalta Curte consideră că aceasta nu poate fi valorificată ca o simplă precizare/lămurire a obiectului cererii de chemare în judecată, ci ca o modificare a acestuia, în sensul completării acţiunii cu un petit vizând anularea unui alt act administrativ. Reclamanta a sesizat instanţa de judecată cu o acţiune vizând anularea (şi suspendarea executării) Procesului-verbal de inspecţie nr. x/29.11.2017, iar prin cererea din 04.10.2018 a solicitat şi anularea Deciziei nr. 6/C/11.04.2018 privind soluţionarea contestaţiei administrative.

Nu pot fi primite argumentele reclamantei referitoare la intenţia de a solicita anularea deciziei privind soluţionarea contestaţiei administrative, dovedită prin menţiunea din cuprinsul acţiunii vizând anularea tuturor actelor subsecvente procesului-verbal de inspecţie, întrucât această menţiune este una generică, care nu permite nici instanţei de judecată şi nici pârâtului să cunoască cu exactitate actele administrative a căror anulare se solicită şi pe care reclamanta le consideră a fi subsecvente procesului-verbal de inspecţie. Obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să fie suficient de clar expus pentru ca judecătorul cauzei şi partea oponentă să cunoască pretenţiile concrete ale reclamantului şi motivarea în fapt şi în drept a acestora, elemente esenţiale pentru stabilirea limitelor învestirii instanţei de judecată, dar şi pentru exercitarea efectivă a dreptului la apărare de către pârât.

Înalta Curte mai reţine că, la data depunerii acţiunii nu fusese emisă de către pârât Decizia nr. 6/C/11.04.2018, astfel încât nu este rezonabil a considera că reclamanta a intenţionat să solicite anularea unui act subsecvent viitor, a cărui existenţă şi conţinut erau incerte.

Mai mult, includerea deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative în categoria actelor subsecvente procesului-verbal de inspecţie este forţată, această decizie nefiind un act emis în temeiul procesului-verbal, ci reprezintă actul prin care se soluţionează o cale de atac administrativă formulată împotriva procesului-verbal de inspecţie.

Prin urmare, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, consideră că cererea depusă la data de 04.10.2018 are valoarea procesuală a unei cereri modificatoare a acţiunii iniţiale, iar reclamanta avea obligaţia de a formula petitul suplimentar până la primul termen de judecată, respectiv până la data de 23.04.2018. De altfel, nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de recurs, reclamanta nu a justificat în vreun fel depunerea peste termen a acestei cereri, deşi luase la cunoştinţă de conţinutul deciziei de soluţionare a contestaţiei anterior primului termen de judecată stabilit în cauză.

Constatarea tardivităţii modificării acţiunii are efectul înlăturării cererii modificatoare din actele procesuale şi examinării acţiunii prin prisma pretenţiilor iniţiale din cererea de chemare în judecată. Or, având în vedere că prin această cerere reclamanta a solicitat anularea Procesului-verbal de inspecţie nr. x/29.11.2017, iar dispoziţiile art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/2009 prevăd că actul administrativ ce poate fi atacat pe cale judiciară este decizia de soluţionare a contestaţiei administrative, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acţiunea este inadmisibilă.

În acest context, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, şi criticile reclamantei privind nepronunţarea instanţei de fond cu privire la aspectele de nelegalitate ale procesului-verbal de inspecţie fiscală, întrucât admiterea excepţiei inadmisibilităţii împiedică examinarea fondului cauzei, conform art. 248 C. proc. civ.

Cât priveşte criticile referitoare la respingerea cererii de suspendare a executării procesului-verbal de inspecţie, Înalta Curte constată că respingerea recursului declarat împotriva modului de soluţionare a acţiunii în anularea actului administrativ produce efecte şi asupra criticilor formulate cu privire la cererea de suspendare.

Măsura suspendării executării unui act administrativ, formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea acestui act. Or, menţinerea de către instanţa de recurs a soluţiei primei instanţe de respingere, ca inadmisibilă, a acţiunii în anulare, confirmă prezumţia de legalitate a actului administrativ, iar pe de altă parte nu mai este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 15, respectiv aceea a existenţei pe rol a unei acţiuni în anularea actului a cărui suspendare se solicită. Ca atare, se impune respingerea, ca nefondate, a criticilor din recurs îndreptate împotriva soluţiei de respingere a suspendării executării procesului-verbal de inspecţie.

Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa împotriva sentinţei civile nr. 1014 din 15 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.