Valuation of new motorcycle in guarantee fund claim: sufficiency of market value evidence and judicial expertise

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 23 august 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor ("FGA", "Fondul"), a solicitat anularea Deciziei nr. 7603 din 17.07.2017, cu consecinţa admiterii cererii de plată cu privire la suma de 77.98,61 RON, reprezentând despăgubire pentru prejudiciul material suferit ca urmare a avarierii motocicletei marca x, cu nr. de înmatriculare x, serie şasiu x.

1.2. Prin cererea precizatoare depusă la data de 12 martie 2018, reclamanta a solicitat anularea deciziei contestate şi obligarea pârâtului să emită o nouă decizie, care să ţină cont de concluziile raportului de expertiză administrat în cauză, în sensul aprobării la plată a creanţei în sumă de 23.247 Euro, contravaloarea în RON la data plăţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7394,64 RON.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1261 din 19 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

În privinţa cererii precizatoare, instanţa de fond a reţinut că nu este posibilă majorarea pretenţiilor solicitate de la Fondul de Garantare a Asiguraţilor în procedura administrativă, astfel încât a procedat la examinarea acţiunii în forma care a făcut obiectul învestirii iniţiale a instanţei de contencios administrativ.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1261 din 19 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, reclamanta a susţinut încălcarea dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, art. 51 alin. (1), (2), (3), (9) şi (10) din Norma ASF nr. 23/2014, art. 52 alin. (1) şi (2) din Norma ASF nr. 23/2014, art. 1357 alin. (1) şi art. 2225 C. civ.

A apreciat recurenta că este nerelevantă argumentaţia instanţei de fond referitoare la faptul că FGA nu este răspunzător de producerea pagubei şi nici succesor în drepturi al asigurătorului, atât timp cât reclamanta nu a susţinut o astfel de ipoteză. Raportul juridic de asigurare este guvernat de Norma ASF nr. 23/2014, iar în raport de prevederile art. 51 şi art. 52 din această Normă, instanţa de fond nu a stabilit corect valoarea de piaţă a motociclului, raportându-se la o evaluare estimativă emis de FGA în sistemul DAT, pentru un alt model de motocicletă, mai ieftin, cu alte caracteristici tehnice. Valoarea motociclului este probată prin lista de preţuri emisă de producător, precum şi de expertiza tehnică auto efectuată în cauză, ale cărei concluzii au fost înlăturate în mod nelegal de prima instanţă.

Se consideră de către recurentă că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 52 din Norma ASF nr. 23/2014, folosirea programului B. şi a valorii medii de piaţă nefiind legală, întrucât motociclul avea doar 63 de km parcurşi, fiind nou, neimpunându-se stabilirea unei valori de piaţă. Norma ASF prevede că raportarea la preţuri medii se face doar în măsura în care nu există o modalitate mai sigură de determinare a valorii vehiculului la data accidentului. Sistemul de evaluare este conceput doar pentru autovehiculele rulate, nu şi pentru cele noi, la care legiuitorul prezumă că se va avea în vedere preţul de achiziţie.

A mai arătat recurenta că, deşi a contestat raportarea pârâtului la sistemul de evaluare B. pentru determinarea valorii de piaţă a motociclului, prima instanţă nu a arătat motivul pentru care această critică este nefondată. De asemenea, nu a avut în vedere că pârâtul s-a raportat la un alt model de motociclu decât cel achiziţionat de reclamantă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A apreciat intimatul-pârât că instanţa de fond a reţinut corect imposibilitatea majorării pretenţiilor pe cale judiciară, dacă acestea nu au făcut obiectul solicitării lor în procedura administrativă, indicând în acest sens prevederile legale care reglementează activitatea Fondului de Garantare a Asiguraţilor.

Cât priveşte motivul de recurs referitor la încălcarea prevederilor art. 51 şi 52 din Norma ASF nr. 23/2014, intimatul-pârât FGA a susţinut, în esenţă, că a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziţii la emiterea deciziei contestate, calculând valoarea reală de piaţă a motociclului la data producerii accidentului, în condiţiile în care petenta nu a depus în formă lizibilă factura de achiziţie a vehiculului.

La stabilirea valorii de piaţă s-a utilizat sistemul DAT, cu luare în considerare a dotărilor şi a factorilor de influenţă a valorii. Referitor la argumentul recurentei, în sensul că s-a avut în vedere un alt model de motocicletă decât cel achiziţionat, a arătat intimatul că în sistemul DAT a fost introdusă seria de şasiu a motociclului avariat, iar sistemul a generat automat caracteristicile acestuia.

Referitor la faptul că motociclul nu avea decât 63 de kilometri parcurşi, această împrejurare nu poate conduce la concluzia că valoarea de piaţă este valoarea de achiziţie, întrucât, astfel cum rezultă din analizele de specialitate efectuate în domeniu, deprecierea valorii intervine imediat după vânzare, preţul celor mai multe vehicule scăzând cu 30% imediat după vânzare. Prin urmare, în mod corect a stabilit instanţa de fond că valoarea de piaţă a motocicletei nu putea fi aceeaşi cu valoarea de achiziţie, iar la stabilirea valorii de piaţă sistemul DAT a avut în vedere numărul de kilometri parcurşi, aplicând o corecţie pozitivă de 1000 de Euro.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, pentru următoarele considerente:

Chestiunea litigioasă asupra căreia este chemată să se pronunţe instanţa de control judiciar este aceea a valorii reale a vehiculului aparţinând recurentei-reclamante, la data producerii evenimentului asigurat, în raport de care se stabileşte despăgubirea achitată din fondurile FGA. Recurenta-reclamantă a susţinut că, întrucât motociclul a fost achiziţionat cu puţin timp anterior accidentului, având doar 63 de kilometri parcurşi, valoarea acestuia coincide cu valoarea de achiziţie, pe când pârâtul a susţinut că trebuie avută în vedere valoarea de circulaţie, pe care a calculat-o cu ajutorul sistemului de evaluare DAT, prin raportare la vehicule similare, de aceeaşi marcă, tip, model, caracteristici tehnice şi dotări, an de fabricaţie, având un parcurs în kilometri şi o stare de întreţinere comparabile.

Instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto având ca obiectiv stabilirea valorii motocicletei la data accidentului, dar a înlăturat concluziile acestei expertize, apreciind că nu sunt fundamentate ştiinţific. Prin urmare, la stabilirea valorii motociclului, prima instanţă a luat în considerare evaluarea realizată de autoritatea pârâtă, reţinând că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei o dovadă lizibilă a facturii de achiziţie, care să poată fi valorificată în condiţiile art. 52 alin. (2) din Norma ASF nr. 23/2014.

Pentru a răspunde criticilor formulate de reclamantă, Înalta Curte constată că, potrivit art. 2217 C. civ.:

"Despăgubirea se stabileşte în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depăşi valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei şi nici suma asigurată.", iar potrivit art. 51 alin. (9) lit. b) din Norma ASF nr. 23/2014 (în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate):

"Despăgubirile nu pot depăşi: b) cuantumul pagubei, diferenţa dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situaţia în care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului, şi în cazul daunelor parţiale."

Aşadar, dispoziţiile legale incidente prevăd că despăgubirea cuvenită reclamantului se raportează la valoarea reală a vehiculului de la data producerii riscului asigurat (16.04.2016), care poate coincide sau nu cu suma asigurată, respectiv cu valoarea de achiziţie, în condiţiile în care evenimentul a survenit la scurt timp de la cumpărarea vehiculului. Or, prin probele administrate în faţa instanţei de fond nu s-a lămurit dacă valoarea reală a motociclului avariat este cea calculată de intimatul-pârât FGA potrivit sistemului DAT (iar nu B., cum în mod eronat a susţinut reclamanta prin cererea de recurs - dosar fond) ori cea menţionată în cuprinsul facturii de achiziţie nr. x din 28.03.2016, emisă de C. S.R.L. .

Potrivit art. 52 din Norma ASF nr. 23/2014:

"(1) Valoarea vehiculului la data producerii accidentului se stabileşte pa baza valorilor de piaţă ale unor vehicule de aceeaşi marcă, tip, model, caracteristici tehnice şi dotări, an de fabricaţie, având un parcurs în kilometri şi o stare de întreţinere comparabile. (2) Valoarea de piaţă a unui vehicul se stabileşte pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea vehiculelor înmatriculate permanent în România, precum şi în baza oricăror documente prezentate de către partea prejudiciată în dovedirea prejudiciului suferit."

Aşadar, utilizarea unor sisteme de evaluare este de bază, dar nu exclusivă, la stabilirea valorii de piaţă urmând a fi avute în vedere orice alte dovezi şi documente prezentate de solicitant, pentru a stabili valoarea reală a bunului avariat. Înalta Curte constată că, în recurs, reclamanta a depus o copie lizibilă a facturii de achiziţie a motociclului, din care rezultă preţul achitat la data de 28.03.2016 - 90.604,38 RON, iar în dosarul instanţei de fond a depus lista preţurilor producătorului x, din care rezultă că pentru un motociclu model D., preţul de achiziţie este, în anul 2016, de 23.247 Euro.

Pe de altă parte, conform evaluării realizate de pârâtul FGA prin utilizarea sistemului DAT, valoarea vehiculului a fost stabilită la suma de 13.575 Euro, la data de 12.07.2016, iar modelul avut în vedere a fost motociclul x Diavel Dark ABS.

Înalta Curte constată că pârâtul a realizat evaluarea la o dată diferită de cea la care s-a produs evenimentul asigurat, cu trei luni mai târziu, iar între valoarea de achiziţie a motociclului şi cea rezultată din evaluarea realizată conform DAT subzistă o diferenţă consistentă, valoarea stabilită de pârât fiind de aproximativ 56% din preţul de cumpărare. În pofida susţinerilor pârâtului în sensul că la evaluarea motociclului a avut în vedere caracteristicile acestuia, Înalta Curte constată că modelul achiziţionat de reclamantă, astfel cum este menţionat în cuprinsul facturii şi a cărţii de identitate - x D., nu corespunde cu modelul cuprins în fişa de evaluare generată de sistemul DAT, care pare a privi un model cu caracteristici tehnice inferioare celui în litigiu.

În susţinerea corectitudinii evaluării realizate, intimatul-pârât a invocat analizele de specialitate efectuate în domeniu, potrivit cărora deprecierea valorii intervine imediat după vânzare, preţul celor mai multe vehicule scăzând cu 30% încă de la vânzare. Or, aceste susţineri nu sunt confirmate de niciuna din piesele dosarului, pârâtul neprezentând vreuna din aceste analize de specialitate.

În acest context, instanţa de recurs constată că înscrisurile depuse de părţile cauzei în dosarul instanţei de fond nu sunt lămuritoare în privinţa stabilirii valorii motociclului la data producerii accidentului, nefiind apte să susţină soluţia pronunţată în cauză.

În ceea ce priveşte expertiza tehnică specialitatea auto dispusă în cauză, Înalta Curte reţine că, deşi a încuviinţat administrarea probei, prima instanţă a înlăturat concluziile acesteia, apreciind că nu sunt fundamentate ştiinţific, întrucât expertul tehnic nu a răspuns obiectivelor stabilite, ci a procedat la interpretarea normelor legale incidente cauzei, intrând în atributele instanţei de judecată. Or, atât timp cât a considerat necesară administrarea probei pentru lămurirea aspectelor deduse judecăţii şi a constatat că expertiza a fost realizată într-o manieră defectuoasă, instanţa de fond putea dispune efectuarea unei noi expertize, conform art. 338 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu sunt lămuritoare în privinţa valorii de piaţă a autoturismului avariat.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond nu a depus suficiente diligenţe pentru a stabili valoarea reală a vehiculului de la data producerii accidentului, stabilind despăgubirea cuvenită reclamantului în funcţie de evaluarea realizată de pârât, fără ca această valoare să fie susţinută de o evaluare independentă, realizată pe baza unui raport de expertiză tehnică judiciară specialitatea auto, criticile recurentei-reclamante fiind întemeiate sub acest aspect. Instanţa de fond a înlăturat din ansamblul probator expertiza tehnică realizată în cauză şi nu a pus în discuţia părţilor necesitatea refacerii probei, întemeindu-şi soluţia pe înscrisurile depuse de pârât, care nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă şi care converg spre concluzia nerezonabilă a stabilirii valorii vehiculului la 56% din valoarea de achiziţie, în condiţiile în care între data cumpărării şi data accidentului au trecut mai puţin de trei săptămâni şi înregistra numai 63 de kilometri parcurşi. Chiar dacă vehiculul ar fi suferit o depreciere a valorii în această perioadă, reducerea aplicată de pârâtul FGA pare a fi excesivă, iar pentru confirmarea corectitudinii modului de calcul este necesară administrarea unui mijloc de probă obiectiv - expertiza tehnică judiciară auto.

Prin urmare, întrucât lămurirea cauzei necesită administrarea probei cu expertiză de specialitate, Înalta Curte, în temeiul art. 497 alin. (1) C. proc. civ., apreciază că se impune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Cu ocazia rejudecării, în raport de dispoziţiile art. 501 C. proc. civ., instanţa de fond urmează să dispună administrarea probei cu expertiză tehnică specialitatea auto, precum şi orice alte probatorii vor fi apreciate ca fiind concludente în soluţionarea cauzei, în vederea stabilirii valorii de piaţă a motociclului avariat, la data producerii accidentului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 C. proc. civ., constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L., va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1261 din 19 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.