Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2098/2020 AI generated

Challenging tax assessments after company liquidation: loss of procedural capacity upon commercial registry deletion

Case Number Decizia nr. 2098/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court dismissed the appellant's appeal as inadmissible due to the lack of procedural capacity, leaving in force the lower court’s decision that had dismissed the original claim and rejected the intervenor's petition. The dispute involved a limited liability company challenging tax assessment decisions and the response to a prior complaint, but the court found that the company’s legal personality ceased upon its commercial registry deletion following the definitive closure of its insolvency proceedings. Relying on Articles 32, 56, and 496 of the Code of Civil Procedure, the Court held that a legal person loses the capacity to be a party in litigation (*capacitate procesuală de folosinţă*) upon registration cancellation, rendering the appeal void for failure to meet the essential requirements for bringing a civil action.

Legislator headnote

AI generated

art. 204 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 32 alin. (1) C. proc. civ, art. 251 alin. (1) C. civ, art. 56 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Challenging tax assessments after company liquidation: loss of procedural capacity upon commercial registry deletion: Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. aplicabil şi în recurs, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă invocată din oficiu, Înalta Curte reţine că este întemeiată.

Keywords

AI generated
liquidation of limited company tax assessment proceedings procedural capacity registration of a company legal capacity limited tax liability

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, anularea Deciziei de impunere nr. x/14.10.2013, privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice, emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/14.10.2013, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei împotriva actului administrativ.

La data de 28.04.2014 reclamanta a formulat o cerere completatoare prin care, în temeiul art. 204 C. proc. civ. şi pentru aceleaşi motive de fapt cuprinse în cererea de chemare în judecată, a solicitat şi anularea deciziei nr. 229/27.03.2014, ce reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă nr. x/4.11.2013, formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/14.10.2013.

Ulterior reclamanta a renunţat la judecata capătului de cerere privind suspendarea executării deciziei de impunere, depunând cererea de renunţare la dosar.

Prin sentinţa nr. 4 din 14 ianuarie 2015, Curtea de Apel Ploieşti a respins cererea de chemare în judecată şi completarea acesteia, formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, ca neîntemeiate.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond reclamanta a formulat recurs.

Prin Decizia nr. 2432 din data de 27 iunie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinţei nr. 4 din 14 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, Curtea de Apel Ploieşti a înregistrat cauza sub nr. x/2014*.

La termenul de judecată din 7 decembrie 2017, asociatul unic al reclamantei A. S.R.L., B., a depus la dosar cerere de intervenţie în interes propriu.

La termenul din data de 13 februarie 2018 instanţa a invocat, din oficiu, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei A. S.R.L., având în vedere sentinţa nr. 362/27.09.2016 a Tribunalului Dâmboviţa, din dosarul nr. x/2015

Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei A. S.R.L. şi a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa. A respins cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de B., ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei fond, iar în subsidiar, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost precizată.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. aplicabil şi în recurs, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă invocată din oficiu, Înalta Curte reţine că este întemeiată.

Din actele şi lucrările dosarului reiese că recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. x/14.10.2013 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice şi a Deciziei nr. 229/27.03.2014, ce reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă formulată împotriva deciziei de impunere nr. x/14.10.2013, emise de intimatele-pârâte.

Potrivit actului constitutiv, societatea recurentă a fost constituită de asociatul unic B., sub forma unei societăţi cu răspundere limitată cu asociat unic.

Prin sentinţa nr. 362/27.09.2016 din dosarul nr. x/2015, Tribunalul Dâmboviţa a dispus închiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare şi radierea societăţii debitoare A. S.R.L. din registrul comerţului, sentinţa rămânând definitivă la data de 14.12.2016 prin respingerea apelului declarat de creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, ca nefondat.

Instanţa de control judiciar reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenţie; d) justifică un interes.

Potrivit dispoziţiilor art. 251 alin. (1) C. civ. persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise.

În prezenta cauză, întrucât s-a dispus radierea societăţii recurente din registrul comerţului ca urmare a închiderii procedurii insolvenţei, sentinţa judecătorului-sindic fiind executorie şi definitivă, se constată că a încetat personalitatea juridică a societăţii-recurente, nemaifiind îndeplinită una dintre cerinţele de exerciţiu ale acţiunii civile, şi anume cerinţa capacităţii procesuale de folosinţă a societăţii.

Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan procesual, conform art. 56 C. proc. civ. putând fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.

În cauză, având în vedere intervenirea cazului de radiere a recurentei, a încetat personalitatea sa juridică, având consecinţa pierderii capacităţii procesuale de folosinţă.

Prin urmare, Înalta Curte constată, în raport dispoziţiile art. 56 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., că recurenta nu mai are capacitate procesuală de folosinţă, nemaiputând fi subiect de drepturi şi obligaţii şi, în consecinţă, subiect al raportului de drept dedus judecăţii.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul, pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 65 din 23 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 mai 2020.