Judicial recalculation of salary allowances: Ministry of Justice’s passive procedural capacity as principal credit officer in civil salary claims against subordinate institutions
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal of the Ministry of Justice, thereby upholding the lower court's judgment that compelled the Ministry to recalculate and pay salary differences to a group of judges. The dispute concerned the application of Law 71/2015, which amended O.U.G. 83/2014, requiring the recalculation of position allowances based on length of service, professional degree, and function held; the Ministry argued it lacked passive procedural capacity as the principal credit officer for paying individual salary claims, but the Court rejected this, affirming that the Ministry was properly sued to ensure payment by secondary authorities. The decision rests on the procedural doctrine of passive procedural capacity, holding that the principal credit officer is a necessary party in claims for monetary rights alongside the specific institutions responsible for disbursement, as governed by the Romanian Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Judicial recalculation of salary allowances: Ministry of Justice’s passive procedural capacity as principal credit officer in civil salary claims against subordinate institutions: Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Justiţiei, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 02.03.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN. au chemat în judecată pe pârâţii Ministrul Justiţiei, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj solicitând:
- obligarea pârâţilor de rd. 1-2 la emiterea pentru fiecare dintre reclamanţi, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015), a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare, în acord cu art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015;
- obligarea pârâţilor de rd. 1-4 la acordarea şi plata, începând cu 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin. (5) ind.l din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011;
- obligarea pârâţilor de rd. 1-2 ca la emiterea ordinelor de salarizare să ţină cont, în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date.
1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1106/2017 din 29 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea reclamanţilor, a fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită, pentru fiecare reclamant, ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţiile de încadrare, conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, începând cu 09.04.2015.
Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare şi a fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să ţină seama, la emiterea ordinelor de salarizare, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie avute la data promovării, procente ce vor fi incluse în indemnizaţia de încadrare.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Justiţiei, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Prin motivele de recurs formulate, Ministerul Justiţiei a criticat soluţia instanţei de fond cu privire la faptul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că Ministerul Justiţiei are calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte plata diferenţelor rezultate în urma recalculării indemnizaţiilor conform art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014.
Astfel, s-a arătat că formularea unor cereri având ca obiect pretenţii de ordin bănesc de către personalul instanţelor de judecată nu poate să atragă de plano obligarea Ministerului Justiţiei la plata acestor sume numai prin prisma calităţii de ordonator principal de credite, fiind indicată Decizia nr. 13/2016 pronunţată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Criticile formulate de recurent nu pot fi primite de instanţa de control judiciar, având în vedere argumentele ce urmează:
În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Ministerului Justiţiei, Înalta Curte reţine că ministerul are calitate procesuală pasivă întrucât este ordonator principal de credite în ceea ce-i priveşte pe intimaţii-reclamanţi, iar această calitate trebuie înţeleasă în contextul în care au fost chemate în judecată alături de minister, curtea de apel şi tribunalul, autorităţile care asigură plata drepturilor băneşti ale intimaţilor-reclamanţi.
În mod evident Ministerul Justiţiei a fost chemat în judecată în calitatea acestuia de ordonator principal de credite, pentru a se face posibilă plata drepturilor salariale solicitate ordonatorilor secundari.
Pentru aceste considerente, nu poate fi primită teza susţinută de recurent, iar indicarea faptului că ulterior pronunţării hotărârii instanţei de fond au fost achitate drepturile salariale ale intimaţilor-reclamanţi, fiind depuse la dosar înscrisuri doveditoare, nu înseamnă altceva decât că Ministerul Justiţiei a executat hotărârea pronunţată în cauză.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1106/2017 din 29 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.