Obligatoriness of preliminary administrative complaint in challenging normative administrative acts under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată Guvernul României şi Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în perioada 1945-1989, solicitând anularea adresei nr. x/18.02.2016 şi obligarea pârâtului la înscrierea cererii sale de obţinere a unui nou certificat care să ateste titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 - Luptător cu rol determinant, în Registrul Special, conform prevederilor H.G. nr. 1412/2004.

Prin completarea cererii de chemare în judecată şi precizată prin încheierea din 10.11.2016, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 indice 1 pct. 5 din H.G. nr. 99/2015 privind modificările şi completările la H.G. nr. 1412/2004, făcând trimitere însă la dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 959/08.12.2016 Tribunalul Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei cu privire la cererea de anulare a H.G. nr. 99/2015 şi a disjuns această cerere de restul acţiunii.

A declinat competenta de soluţionare a cererii de anulare a H.G. nr. 99/2015 în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia II civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, iar în temeiul art. 413 pct. 1 noul C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a H.G. nr. 99/2015.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 28/2017 din 07 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentinţa atacată întrucât instanţa a nesocotit prevederile legale şi nu a ţinut cont de obiectul cererii cu care a fost învestită.

Recurentul a arătat că în cazul dedus judecăţii, întemeiat pe dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, nu este aplicabilă procedura prealabilă, având în vedere dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care prevăd faptul că în cazul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu este obligatorie plângerea prealabilă.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimatul Guvernul României s-a solicitat pe cale de excepţie anularea recursului ca netimbrat, iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte reţine că acţiunea reclamantului supusă analizei instanţei de contencios administrativ şi fiscal are ca obiect anularea dispoziţiilor art. 3 indice 1 pct. 5 din H.G. nr. 99/2015 privind modificările şi completările la H.G. nr. 1412/2004.

Instanţa de primă jurisdicţie a respins acţiunea reclamantului ca inadmisibilă, reţinând faptul că reclamantul nu a făcut dovada existenţei plângerii prealabile, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ.

Analizând critica formulată de recurent cu privire la faptul că în cazul dedus judecăţii nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile, având în vedere dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care prevăd faptul că în cazul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu este obligatorie plângerea prealabilă, Înalta Curte nu poate primi această apărare având în vedere cele ce urmează.

În cazul dedus judecăţii actul/dispoziţiile din act ce se solicită a fi anulate fac parte din categoria actelor administrative normative, aspect necontestat de părţi şi corect a fost încadrat actul atacat în categoria actelor administrative cu caracter normativ.

Astfel, deşi recurentul invocă dispoziţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ ca temei al acţiunii formulate la instanţa de contencios administrativ, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prevăd expres faptul că "Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege."

Acest text legal nu constituie o reglementare specială a acţiunii în anularea actelor administrative cu caracter normativ, ci stabileşte limitele excepţiei de nelegalitate, făcând trimitere în acelaşi timp la condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 care, în regulă generală, impune obligativitatea procedurii prealabile.

Ca urmare, aceste dispoziţii au fost corect aplicate de instanţa de fond care a analizat condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, respectiv condiţia existenţei plângerii prealabile, aşa cum dispun prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât actul atacat de reclamant nu poate fi încadrat în categoriile expres indicate de legiuitor pentru care nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile.

Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant nu a adus argumente în dovedirea faptului că a urmat procedura prealabilă, ci a susţinut numai că procedura nu era obligatorie, astfel că instanţa de control judiciar constată că instanţa de primă jurisdicţie a reţinut corect faptul că nu a fost făcută dovada existenţei plângerii prealabile, motiv pentru care hotărârea instanţei de fond va fi menţinută ca legală, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 28/2017 din 07 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.