Jurisdictional conflict resolved: Bucharest Court of Appeal competent over AFIR funding eligibility challenge.

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.08.2019, cu nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 3 Sud Muntenia, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea parţială a Notificării nr. x/17.05.2019 emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) privind soluţionarea contestaţiei formulate, în sensul admiterii în tot a contestaţiei (inclusiv pentru criteriul EG3) împotriva Notificării nr. x/26.02.2019 şi declararea proiectului ca fiind eligibil; anularea în tot a notificării nr. x/26.02.2019 privind neeligibilitatea cererii de finanţare; obligarea pârâtelor ca, după declararea proiectului ca fiind eligibil, să continue procedura de selecţie şi să admită cererea de finanţare nr. x cu titlul:

"Moară procesare cereale şi achiziţie utilaje la A., Comuna Plopii - Slăviteşti, Sat Brâncoveanca, Judeţul Teleorman", depusă de reclamantă.

Prin sentinţa nr. 31 din data de 23.01.2020, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalul Teleorman şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Teleorman a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea parţială a Notificării nr. x/17.05.2019 emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), prin care contestaţia a fost admisă în parte, pentru 2 din cele 3 criterii (EG1 şi EG5) şi respinsă pentru criteriu EG3, proiectul fiind respins ca neeligibil, în sensul admiterii contestaţiei în tot, şi declararea proiectului ca fiind eligibil inclusiv pentru criteriul EG3. Or, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată şi faţă de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora în cadrul criteriului privind rangul autorităţii emitente se va avea în vedere rangul de autoritate publică centrală a pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale care a soluţionat contestaţia a cărei anulare se solicită, care atrage competenţa Curţii de Apel de a soluţiona în primă instanţă cererea dedusă judecăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 438 din 17 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Teleorman, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că actul vătămător pentru reclamantă este Notificarea nr. x/26.02.2019 emise de Centrul Regional pentru Finantarea Investitiilor Rurale 3 Sud Muntenia, autoritate publica de nivel regional (Centrul Regional pentru Finantarea Investitiilor Rurale 3 Sud Muntenia), rezulta că, prin raportare la art. 10 alin. (1) si alin. (11) din Legea nr. 554/2004, competenta de judecare a actiunii apartine tribunalului.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 prevăd: "Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Din cuprinsul acestor prevederi rezultă, astfel cum a reţinut şi Tribunalul Teleorman, că actele emise de autorităţile publice locale sau regionale sunt în competenţa de soluţionare a tribunalelor, curţile de apel soluţionând doar cauzele ce privesc legalitatea actelor administrative emise de autorităţile publice centrale.

Înalta Curte constată că, obiect al contestării, în acţiunea de faţă, îl reprezintă Notificarea nr. x/17.05.2019 emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), prin care reclamanta a fost informată asupra soluţiei de respingere a contestaţiei formulate . De altfel, reclamanta şi-a structurat acţiunea prin menţionarea solicitării de anulare a Notificarii nr. x/17.05.2019 drept principal capăt de cerere.

Totodată, Înalta Curte ţinând seama şi de competenţa de soluţionare a contestaţiilor privind rezultatele procesului de evaluare a proiectelor depuse pentru finanţare care aparţine Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale conform art. 1 pct. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al procesului de selecţie şi al procesului de verificare a contestaţiilor pentru proiectele aferente măsurilor din Programul Naţional de dezvoltare Rurală 2014-2020 (dosar Tribunalul Teleorman), în cadrul criteriului privind rangul autorităţii emitente va avea în vedere rangul de autoritate publică centrală a pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale care a soluţionat contestaţia a cărei anulare se solicită.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte va stabili instanţa competentă să judeca cauza prin raportare la criteriul rangului autorităţii emitente a actului contestat, în speţă se reţine că organul emitent al actului administrativ atacat este pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, instituţie publică centrală, astfel încât, în condiţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, instanţa competentă să soluţioneze prezentul litigiul este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 3 Sud Muntenia, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - D.G. D.R. - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală în favoarea, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.