Bucharest Tribunal retains jurisdiction over annulment of urbanism certificate based on plaintiff's domicile at filing.

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.10.2019, cu nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Sector 2 Bucureşti şi Primarul Sectorului 2 Bucureşti, anularea Certificatului de Urbanism nr. 1348/71"D" emis la data de 05.09.2019 de Primăria Sector 2 Bucureşti şi obligarea pârâţilor la emiterea unui nou Certificat de Urbanism pentru "închidere terasă şi reconfigurare funcţională apartament" care să poată fi utilizat în scopul declarat.

Prin sentinţa nr. 720/2020 din data de 02.03.2020, Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B., în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, apreciind că cererea formulată de reclamant se adresează exclusiv instanţei de domiciliul sau sediul său.

Prin sentinţa civilă nr. 959 din 16 octombrie 2020, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Constanţa a reţinut că la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv la data de 07.10.2019, reclamantul figura cu domiciliul în Bucureşti, str. x, iar dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi alin. (4) din |Legea nr. 554/2004 stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Sector 2 Bucureşti şi Primarul Sectorului 2 Bucureşti, anularea Certificatului de Urbanism nr. 1348/71"D" emis la data de 05.09.2019 de Primăria Sector 2 Bucureşti şi obligarea pârâţilor la emiterea unui nou Certificat de Urbanism pentru "închidere terasă şi reconfigurare funcţională apartament" care să poată fi utilizat în scopul declarat.

Problema care a generat conflictul de competenţă între cele două instanţe a fost determinată de opiniile diferite, exprimate de Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Vâlcea, cu privire la domiciliul reclamantului faţă de aspectul că la data de 02.08.2018 a intrat în vigoare Legea nr. 212/2018 pentru modificarea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, care a modificat conţinutul art. 10 alin. (3) din actul normativ anterior menţionat în sensul că:, (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Înalta Curte constată că la dosar Tribunalul Vâlcea, din rezultatul verificărilor efectuate în baza de date DEPABD rezultă că reclamantul A., în perioada 04.09.2019 - 20.08.2020 a avut domiciliul în Bucureşti, str. x. Or, domiciliul cu care reclamantul figurează în cuprinsul înscrisul de la dosar Tribunalul Bucureşti, respectiv în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.03.2019, este anterior stabilirii domiciliului în Bucureşti. În acelaşi sens, cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 07.10.2019, dată la care acesta figura potrivit evidenţelor anterior menţionate ca având domiciliul în Bucureşti.

Înalta Curte, în acord cu opinia expusă de Tribunalul Vâlcea, constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cerere se determină potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Or, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

În cauză, reclamantul are reclamantul are domiciliul în Bucureşti, str. x, competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele expuse, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Sector 2 Bucureşti şi Primarul Sectorului 2 Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.