Financing recovery upheld: artificial conditions found proven, annulment reversed and dismissal substituted.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, cu nr. x/2015 reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din Cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.04.2015, emis de către pârâtă, până la momentul pronunţării hotărârii în ceea ce priveşte fondul cauzei; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.04.2015, ca nelegal şi netemeinic; anularea Deciziei nr. 22203/23.04.2015, de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal, ca nelegală şi netemeinică; constatarea nulităţii absolute şi înlăturarea, din Contractul de finanţare Nr. C312 x/04.05.2010, a următoarelor prevederi contractuale: art. 2 pct. 2(8) din contract, iar din Anexa I: art. (3) pct. 3(1) primul şi cel de-al treilea (ultimul) paragrafe, -Art. 11 pct. 11(3) paragraful final, art. 13 pct. 13(2), art. 16 pct. 16(3) primul paragraf, cu constatarea, pe cale de consecinţă, a încetării, prin ajungerea la termen, în data de 04.05.2015, a Contractului de finanţare sus-precizat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3219 din 03 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din Cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, s-a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 22203/23.04.2015 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.04.2015 emis de pârâtă.

S-a respins cererea de anulare parţială a prevederilor din contractul de finanţare nr. x/04.05.2010 ca neîntemeiată.

S-a dispus suspendarea executării procesului-verbal nr. x/23.04.2015 până la rămânerea definitivă a sentinţei.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

In recursul declarat privind acţiunea în anularea actelor administrative, recurenta a dezvoltat următoarele critici privind nelegalitatea hotărârii:

- instanţa a încălcat normele de drept material reprezentate de Legea nr. 346/2006, precum şi Regulamentele CE nr. 65/2011 şi nr. 2988/1995, a ignorat probatoriul administrat în cauză şi situaţia de fapt;

- instanţa a omis a corobora indicatorii ce rezultă din probatoriul administrat cu privire la legăturile de rudenie, comerciale, tranzacţii speciale, operaţiuni preferenţiale şi mişcări de salariaţi intre A. şi B.;

- greşit nu s-a reţinut legătura de interdependenţă şi caracterul special al conexiunii dintre beneficiarii FEADR - A., C. şi B.;

- a fost efectuată o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 346/2004 cu privire la definirea întreprinderilor legate;

- instanţa nu a analizat aspectele invocate de pârâtă din care ar rezulta că reclamanta nu a funcţionat în mod autonom, deşi a completat declaraţia în acest sens;

- s-a omis a se constata că deşi reclamanta a obţinut 20 de puncte pentru crearea a 8 locuri de muncă în mediul rural, în realitate a preluat angajaţi de la S.C. D. S.R.L. şi B. S.R.L., cu domiciliul în mediul urban şi care au prestat doar un număr limitat de ore;

- instanţa de fond nu a ţinut cot de indicatorii fizici, funcţionali/legali şi contabili/financiari din care rezultă suspiciunea de creare a unor condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării cu încălcarea regulii de minimis, întrucât valoarea cumulată acordată celor două proiecte, respectiv A. şi C. este de 389.758 euro;

- în mod greşit s-a reţinut încălcarea principiului proporţionalităţii dispoziţiei de recuperare a sumelor de bani;

Prin recursul declarat în ceea ce priveşte soluţia primei instanţe asupra cererii de suspendare, s-a solicitat să se constate nelegalitatea soluţiei Curţii de Apel Bucureşti cauzată de încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material (motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.), casarea acesteia şi prin rejudecarea cauzei în fond, respingerea cererii de anulare şi a cererii de suspendare ca neîntemeiate.

4. Apărările intimatului

Intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

A susţinut intimata că recurenta şi-a întemeiat greşit neregula pe un text de lege, respectiv pe dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, ale cărui efecte erau suspendate de drept prin decizia Curţii Constituţionale, cu ignorarea actului normativ aplicabil, respectiv O.G. nr. 79/2003, motiv pentru care apreciază că procesul-verbal este nelegal.

Referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 346/2014, a susţinut reclamanta că argumentele recurentei nu pot fi primite, în condiţiile în care aceste dispoziţii nu se referă nici la legături de familie şi nici comerciale, sau la mişcări de salariaţi sau tranzacţii speciale.

A arătat intimata că reprezintă o întreprindere autonomă iar argumentele AFIR sunt lipsite de fundament juridic.

Cu referire la critica privind crearea locurilor de muncă, a susţinut intimata că nu există nicio obligaţie legală ca persoanele angajate să aibă domiciliul în mediul rural, societatea respectând obligaţiile asumate prin contractul de finanţare, creând şi menţinând în permanenţă 8 locuri de muncă.

In ceea ce priveşte indicatorii menţionaţi în cererea de recurs, s-a arătat că în cauză lipseşte elementul obiectiv pentru reţinerea neregulii, în sensul că s-au achiţionat utilaje de care a beneficiat intreaga comunitate, fiind atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor.

Referitor la regula de minimis, s-a arătat prin întâmpinare că A. S.R.L. şi B. S.R.L. sunt două entităţi distincte, fiind vorba despre o apreciere proprie recurentei, lipsită de fundament juridic.

Totodată, s-a arătat că procesul-verbal este criticabil şi din prisma încălcării principiului proporţionalităţii prevăzut de art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, doar în subsidiar, aplicării dispoziţiilor O.G. nr. 79/2003 prin raportare la Regulamentul CE nr. 1122/2009.

Trecând peste faptul că sprijinul financiar nerambursabil poate fi retras şi parţial, în concordanţă cu principiul proporţionalităţii, s-a arătat că se impune dovedirea existenţei unui prejudiciu realizat sau potenţial.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Potrivit Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act că procedura de filtrare a recursului este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ, în raport de modificarea Legii nr. 554/2004, în cauză s-a acordat termen la data de 9 aprilie 2019.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate circumscrise motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât şi din oficiu, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

In fapt, între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi S.C. A. S.R.L. a fost încheiat Contractul de Finanţare nr. x/04.05.2010, având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile pentru implementarea proiectului cu titlul "înfiinţare micro-intreprindere prin achiziţie de utilaje, S.C. A.", în valoare totală eligibilă de 1.486.467 RON, din care Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale acorda o finanţare nerambursabilă de maxim 839.134 RON, echivalent a 70% din valoarea totală eligibilă a proiectului, suma finală decontată, conform cheltuielilor acceptate la plată fiind de 804.329,92 RON, echivalentul a 194.739 Euro.

Prin Procesul-verbal de constatare înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x/23.04.2015, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale H.G. nr. 875/2011 s-a constatat crearea de condiţii artificiale în ceea ce priveşte acordarea ajutorului financiar nerambursabil, încălcându-se cerinţele stipulate în Fişa Tehnică a Măsurii şi nerespectarea condiţiilor de eligibilitate şi a cerinţelor criteriilor generale de eligibilitate şi de selecţie, conform angajamentelor asumate prin Cererea de Finanţare, conduce la încălcarea Contractului Cadru nr. C 312M 01 09 5 37 00071/04.05.2010 şi a anexelor acestuia.

Împotriva Procesului-verbal de constatare nr. x/23.04.2015, S.C. A. S.R.L a formulat contestaţie, soluţionată prin respingerea acesteia prin Decizia nr. 22203/23.04.2015.

Prealabil expunerii motivelor pe care se va sprijini soluţia Înaltei Curţi, se va reţine că apărarea intimatei reclamante privind nelegalitatea actului de control în raport de fundamentarea acestuia pe temeiuri declarate neconstituţionale este nefondată.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/26.02.2015 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora "activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003".

Prin Hotărârea CJUE din 26.05.2016 pronunţată în cauzele C-260/14 şi C-261/14, s-a statuat că "principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Din cuprinsul deciziei Curţii Constituţionale reiese faptul că este permis a se aplica procedura reglementată de noul act normativ, O.U.G. nr. 66/2011, dar stabilirea creanţelor bugetare este imperios necesar să se facă în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii.

Reţine instanţa de recurs, conform hotărârii CJUE, că suntem în prezenta efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării interne anterioare, deoarece momentul descoperirii neregulilor s-a produs ulterior modificării legislaţiei, astfel că va fi înlăturată critica recurentei privire la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile.

In ceea ce priveşte motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată, pentru motivele expuse în continuare, temeinicia recursului.

În analiza criticilor de nelegalitate ce privesc netemeinicia actului administrativ, instanţa de control judiciar va avea în vedere, pe de o parte obiectivele finanţării, iar pe de altă parte, considerentele hotărârii preliminare pronunţată în data de 12.09.2013 de Curtea Europeană de Justiţie în cauza C-434/12-Slancheva sila EOOD privind crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii de fonduri europene.

Contractul încheiat între părţi se încadrează în Măsura 312 "Înfiinţare micro-întreprindere prin achiziţie de utilaje S.C. A. S.R.L.", având asociat unic/administrator şi reprezentant legal pe dl. E.. Achiziţie de utilaje agricole pentru prestări servicii agricole, respectiv: Tractor agricol, Semănătoare de plante prăsitoare şi Maşina de erbicidat autopropulsata.

Prin hotărârea din 12 septembrie 2013, în cauza C 434/12, Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelendirektor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelnaagentsia, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că, potrivit deciziei de trimitere din cauza respectivă, din punct de vedere formal, proiectul de investiţii al societăţii Slancheva sila îndeplinea criteriile de eligibilitate necesare pentru acordarea unui ajutor pentru înfiinţarea şi dezvoltarea microîntreprinderilor în temeiul articolului 52 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 1698/2005, precum şi al legislaţiei naţionale.

Curtea a statuat (par. 29) că, în aceste împrejurări, proba unei practici abuzive a potenţialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins şi, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2005, EichsfelderSchlachtbetrieb, C 515/03, Rec., p. I 7355, punctul 39).

Curtea a precizat (par. 30) că revine instanţei naţionale sarcina de a stabili existenţa acestor două elemente, care trebuie să fie dovedite în conformitate cu normele din dreptul naţional, în măsura în care nu se aduce atingere eficacităţii dreptului Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2000, Emsland Stärke, C 110/99, Rec., p. I 11569, punctul 54).

În acest context, C.J.U.E. a oferit o interpretare a noţiunilor de "creare artificială" a condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată şi "avantaj care contravine" în sensul articolului 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

În primul rând, în ceea ce priveşte elementul obiectiv, Curtea a amintit (par. 33) că, în temeiul considerentului (46) al Regulamentului nr. 1698/2005, schema de sprijinire a dezvoltării rurale prin FEADR urmăreşte în special să ajute "pentru diversificarea activităţilor, favorizând activităţile neagricole, precum şi pentru dezvoltarea altor sectoare decât agricultura, pentru promovarea ocupării forţei de muncă [...] şi pentru realizarea de investiţii care să facă zonele rurale mai atractive în scopul inversării tendinţei de declin economic şi social şi de depopulare a zonelor rurale". În al doilea rând, Curtea a reţinut (par. 39) în ceea ce priveşte elementul subiectiv, că revine instanţei naţionale sarcina să stabilească conţinutul şi semnificaţia reale ale cererii de finanţare în litigiu (Hotărârea din 21 ianuarie 2006, Halifax şi alţii, C 255/02, Rec., p. I 1609, punctul 81).

Astfel, a statuat C.J.U.E. (par. 40), fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanţa menţionată pentru a stabili caracterul artificial al creării condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică şi/sau personală dintre persoanele implicate în operaţiunea de investiţii respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea Emsland Stärke, citată anterior, punctul 58). Curtea a statuat (par. 42), că nu se poate respinge finanţarea unui proiect atunci când investiţia în cauză poate avea o altă justificare decât simpla plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR. În consecinţă, articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că punerea în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

În ceea ce priveşte elementul obiectiv, se reţine că obiectivul proiectului l-a constituit diversificarea serviciilor prestate de către micro întreprinderi pentru populaţia rurală a Comunei Lenauheim, judeţul Timiş.

Din această perspectivă, reţine Inalta Curte că, în comuna Lenauheim, sat Grabaţ, Clădire sediu brigadă mecanică, jud. Timiş, la aceeaşi adresă au fost înregistrate două societăţi cu proiecte finanţate prin Programul FEADR respectiv: C. S.R.L, contract nr. C 312M 0109 5 37 00070/04.05.2010 - "înfiinţare micro-întreprindere prin achiziţie de utilaje S.C. C. S.R.L", având asociat unic/administrator şi reprezentant legal pe dl. F.. Achiziţie de utilaje agricole pentru prestări servicii agricole, respectiv: Tractor agricol, Semănătoare plante paioase, Plug reversibil şi Grapa cu discuri.

Conform Portal ONRC, raport interogare nr. x/05.11.2014, reprezentantul legal F. figurează la următoarele societăţi: F.; G.; A. S.R.L., contract nr. C 312M 0109 5 37 00071/04.05.2010 - "înfiinţare micro-întreprindere prin achiziţie de utilaje S.C. A. S.R.L.", având asociat unic/administrator şi reprezentant legal pe dl. E.. Achiziţie de utilaje agricole pentru prestări servicii agricole, respectiv: Tractor agricol, Semănătoare de plante prăsitoare şi Maşina de erbicidat autopropulsata.

Provenienţa terenului aferent investiţiilor, este de la aceeaşi societate, respectiv de la dl. F. şi B. S.R.L., conform contractului de comodat încheiat în 22.03.2007 cu încheiere de legalizare de semnătură nr. 7903 din 05.11.2009.

Se mai reţine că A. S.R.L. şi C. S.R.L. desfăşoară aceeaşi activitate cu acelaşi cod CAEN 0161 - Activităţi auxiliare pentru producţia vegetală, proiectele sunt depuse în aceeaşi sesiune 01/09, au aceeaşi dată de depunere a cererii de finanţare 06.11.2009, au acelaşi consultant S.C. H. S.R.L., din informaţiile extinse extrase de pe site-ul ONRC, numărul de telefon este acelaşi la ambele societăţi.

Totodată, este relevantă împrejurarea că S.C. B. S.R.L. apare ca şi creditor la momentul achiziţionării bunurilor şi serviciilor, la societatea A. S.R.L., conform extrasului de cont anexat la dosarul cererii de plată, iar în anii 2011, 2012, 2013 şi 2014 a beneficiat de serviciile prestate de către reclamantă.

Atât timp cât majoritatea relaţiilor comerciale ale reclamantei s-au desfăşurat cu societatea S.C. B. S.R.L., Inalta Curte constată că nu au fost create sau diversificate serviciile pentru populaţia rurală şi nu s-a adus vreo contribuţie la dezvoltarea economiei rurale, fiind fondate suspiciunile potrivit cărora ideea că beneficiarul real al proiectului nu este reclamanta ci S.C. B. S.R.L. prin asociat unic F..

În plus, reclamata s-a obligat, în cadrul proiectului, să creeze opt locuri de muncă, obţinând astfel punctaj maxim de calificare.

Or, conform Extras REVISAL din 05.11.2014 şi Adresa transmisă de Inspecţia Muncii nr. x/17.12.2014 înregistrată la I. cu nr. x/23.12.2014, cu privire la locul de muncă şi funcţia îndeplinită de persoanele angajate la A. S.R.L.., toate cele 8 locuri de muncă au fost create îniţial de D. S.R.L. şi B. S.R.L, astfel că beneficiarul proiectului A. S.R.L., nu a oferit oportunitatea locurilor de muncă unor persoane şomere care nu erau angrenate în muncă.

Atât timp cât, din probele administrate în cauză, nu rezultă factori de ordin economic, teritorial sau profesional care să fi determinat opţiunea salariaţilor de a-şi schimba locul de muncă, apare ca fiind întemeiată concluzia autorităţii pârâte în sensul unui "transfer" de salariaţi între societăţi ale aceluiaşi grup, pe baza relaţiilor dintre acestea.

În acest context, nu se poate reţine îndeplinirea de către reclamantă a obiectivului specific privind crearea a 8 noi locuri de muncă.

În ceea ce priveşte elementul subiectiv, reţine Înalta Curte că reclamanta a declarat, la depunerea cererii de finanţare, că este "întreprindere autonomă" iar nu întreprindere parteneră ori legată.

Potrivit art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, "întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi: (…). Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente".

Or, reţine instanţa de control judiciar că reprezentantul legal al proiectului dl. E. asociatul unic la A. S.R.L., este rudă (fiu) cu asociatul unic dl. F. de la B. S.R.L. şi rudă (frate) cu dl. F. asociatul unic la C. S.R.L., toate aceste aspecte conduc la idea că beneficiarul real al proiectului este S.C. B. S.R.L. (prin asociatul unic F..

De asemenea E. asociatul unic al A. S.R.L., angajat din 02.11.2009 pe funcţia de manager general cu fracţiune de normă de 4 ore/zi, a mai fost angajat după cum urmează: în perioada 27.10.2010 - 02.09.2014 la C. S.R.L. pe funcţia de muncitor necalificat în agricultură cu fracţiune de normă de 4 ore/zi; în perioada 29.03.2013 - 10.06.2013 la D. S.R.L. pe funcţia de director general cu normă întreagă de 8 ore/zi.

Din examinarea coroborată a împrejurărilor sus-menţionate, rezultă că proiectul de investiţii în cauză nu are autonomie funcţională, depinzând, în cea mai mare parte, de societatea B. S.R.L., care nu ar fi obţinut punctaj suplimentar la criteriul de selecţie S5, respectiv micro-întreprindere nou înfiinţată (start-up).

În plus, atât timp cât finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă, cele mai importante obiective ale proiectului nefiind îndeplinite, rezultă că beneficiarul a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate, respectiv obţinerea unor fonduri nerambursabile, pe care nu le-ar fi obţinut în lipsa creării condiţiilor artificiale.

În aceste condiţii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, potrivit cărora "fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

In aceste condiţii nu se impune verificarea existenţei unui prejudiciu, în sensul invocat de către reclamantă, prejudiciul fiind prezumat.

Prin semnarea contractului de finanţare, beneficiarul şi-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care art. 11 alin. 3 din Anexa I la contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă motiv pentru care vor fi respinse susţinerile cuprinse în întâmpinare referitoare la aplicare principiului proporţionalităţii.

Faptul, invocat de către reclamantă, că o parte dintre împrejurările sus-menţionate erau cunoscute de către pârâtă de la momentul depunerii documentaţiei, este irelevant, cât timp verificarea efectuată cu ocazia acordării finanţării nu are caracter absolut, pârâta având posibilitatea de a constata eventualele nereguli ulterior.

Astfel cum susţine reclamanta prin întâmpinare, nu există un text de lege care să califice raporturile de rudenie sau celelalte împrejurări de fapt, reţinute în procesul-verbal, analizate separat, ca fiind nereguli.

Analiza coroborată a acestora conduce însă, astfel cum s-a arătat anterior, la concluzia inexistenţei autonomiei funcţionale a societăţii reclamante.

Referitor la recursul declarat asupra cererii de suspendare, Înalta Curte reţine, lipsa de obiect a recursului, soluţionarea acţiunii in anulare lipsind de efect măsura suspendării actului administrativ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

În raport de toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că actele administrative contestate nu sunt afectate de motive de nelegalitate, astfel încât în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de pârâtă şi pe cale de consecinţă, se va casa hotărârea recurată şi în rejudecare va fi respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 3219 din 03 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea ca nefondată.

Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2019.