Lack of actual interest bars appeal for suspension of environmental authorization after definitive annulment ruling

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamantele A. Băicoi şi B. (B.) au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi S.C. C. S.R.L., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea Autorizaţiei de mediu nr. 59 revizuită în 24.03.2014, emisă de ANPM în beneficiul S.C. C. S.R.L..

Prin sentinţa civilă nr. 6192/02.11.2016 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.11.2017 sub nr. x/2016.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 379 din data de 06 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de interes, invocată de pârâtă S.C. C. S.R.L. şi a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanţii A. BĂICOI, B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, ca lipsită de interes.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civilă Nr. 379 din data de 06 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A. Băicoi şi B. (B.), invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanţa de fond a încălcat şi aplicat greşit normele de drept material referitoare la interesul reclamantei de a formula cereri de chemare în judecată.

În cauză sunt incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, art. 5 lit. d) şi art. 20 alin. (6) care reglementează interesul şi calitatea organizaţiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate protecţia mediului:

Art. 20 alin. (6) dispune:

"Organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului au drept la acţiune în justiţie în probleme de mediu, având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecţia mediului".

Mai mult, art. 5 lit. d) din acelaşi act normativ arată că: Statul recunoaşte oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos si echilibrat ecologic, garantând în acest scop: d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu".

În consecinţă, reclamantele sunt organizaţii neguvernamentale care au ca scop şi obiect de activitate protecţia mediului, care au interes şi calitate procesuală activă în orice litigii care au ca obiect protecţia mediului, având calitate procesuală activă pentru promovarea acţiunii de faţă.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a depus note de şedinţă prin care a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în subsidiar, excepţia lipsei de interes în formularea recursului şi în terţial, a solicitat să se constate ca rămasă fără obiect cererea dedusă judecăţii.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 04 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 mai 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, învestită cu soluţionarea prezentei cereri de recurs va analiza cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, intimata-pârâtă arată că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Or, instanţa de fond învestită cu soluţionarea cererii de anulare a autorizaţiei de mediu nr. x/2014 (dosarul nr. x/2016) s-a pronunţa la data de 26.06.2017. Având în vedere că prezenta cale de atac a fost promovată după pronunţarea instanţei de fond, recursul apare ca inadmisibil.

Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului având în vedere dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora "Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare", iar promovarea recursului nu depinde de existenţa sau inexistenţa unei hotărâri pronunţate cu privire la legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

Cu privire la fondul cauzei, analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că recursul este lipsit de interes.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa de control judiciar constatată că, în prezenta cauză instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care s-a solicitat suspendarea Autorizaţiei de mediu nr. 59 revizuită în 24.03.2014, emisă de ANPM în beneficiul S.C. C. S.R.L..

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii ca lipsită de interes, reţinând că recurenta-reclamantă trebuia să facă dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 8 alin. (1)1 din Legea contenciosului nr. 554/2004 potrivit căruia persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

În ceea ce priveşte cererea de recurs, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". Prin urmare, una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, iar acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu soluţionarea unei cereri - acţiune sau cale de atac.

Potrivit dispoziţiilor art. 458 din C. proc. civ., căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac, şi care trebuie să subziste pe tot parcursul derulării cauzei.

În contextul arătat se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamantele A. Băicoi şi B., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi C. S.R.L., au solicitat anularea autorizaţiei de mediu nr. 59 revizuită în 24.03.2014, emisă de ANPM în beneficiul S.C. C. S.R.L, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2014 suspendarea autorizaţiei de mediu nr. 59 revizuită în 24.03.2014, emisă de ANPM în beneficiul S.C. C. S.R.L.

Prin sentinţa civilă nr. 8624 din data de 26.06.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantei B. (B.) şi a anulat cererea formulată de reclamanta B. (B.), pentru lipsa dovezii de reprezentant; a respins excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei de obiect; a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea formulată de reclamanta A. Băicoi, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi S.C. C. S.R.L., având ca obiect:

"anulare act administrativ şi suspendare executare act administrativ" ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 6288 din data de 10.12.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantele A. Băicoi şi B. împotriva sentinţei civile nr. 8624 din 26 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Având în vedere că instanţele de judecată s-au pronunţat în mod definitiv asupra cererii de anulare a autorizaţiei de mediu nr. 59 revizuită în 24.03.2014, emisă de ANPM în beneficiul S.C. C. S.R.L., precum şi faptul că potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond, iar în raport de dispoziţiile art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ efectul pozitiv al suspendării ar putea fi prelungit până la soluţionarea definitivă a cauzei, Înalta Curte constată că recurentele-pârâte nu justifică un interes actual în susţinerea recursului, în vederea obţinerii unei soluţii de admitere a recursului, de casare a sentinţei atacate şi de admitere a cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes a recursului.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului şi în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.

Admite excepţia lipsei de interes a recursului.

Respinge recursul declarat de recurentele-pârâte A. Băicoi şi B. (B.) împotriva sentinţei nr. 379 din 06 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 mai 2020.