Audit Court remedial measures for public TV fund mismanagement: scope of control over own revenues and legal necessity of internal control analysis

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 18 ianuarie 2017, sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI suspendarea măsurilor stabilite prin încheierea nr. 43/23.12.2016 şi prin decizia nr. 16/2016 până la soluţionarea definitivă a cauzei; anularea încheierii nr. 43/23.12.2016 emise de CCR, ca urmare a soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei nr. 16/2016, emise de aceeaşi instituţie, în ceea ce priveşte măsurile: I.3, I.4, I.5, I.6, I.7, I.8, I.9, 1.11, 1.12, 1.14, II.3, II.4, II.5, II.6, II.7, II.8, II.9,11.10 şi 11.11; anularea deciziei nr. 16/2016, emise de Curtea de Conturi a României, pentru înlăturarea deficienţelor constatate şi consemnate în procesul-verbal de constatare în ceea ce priveşte măsurile: I.3, I.4, I.5, I.6, I.7, I.8, I.9, 1.11, 1.12, 1.14, II.3, II.4, II.5, II.6, II.7, II.8, II.9, 11.10 şi 11.11; în subsidiar, obligarea Curţii de Conturi a României la stabilirea unor termene rezonabile şi mai îndelungate în vederea aducerii la îndeplinire a remediilor propuse în cuprinsul încheierii nr. 43/23.12.2016 şi al deciziei nr. 6/2016; obligarea Curţii de Conturi a României la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2830 pronunţată în data de 4 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Societatea Română de Televiziune, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Apreciază că sentinţa recurată este nelegală pentru următoarele considerente.

1. Cu privire la măsura dispusă la punctul I.3, susţine că textele legale nu conţin o dispoziţie imperativă a cărei încălcare ar putea atrage o sancţiune şi nicio o conduită în sarcina titularului dreptului de proprietate ori a altui drept real.

Neefectuarea publicităţii imobiliare nu poate avea drept consecinţă decât inopozabilitatea, nefiind afectate interesele patrimoniale ale statului.

De asemenea, încheierea protocolului presupune acordul de voinţă şi nu se poate stabili culpa doar a unuia dintre titularii dreptului real.

În ceea ce priveşte termenul de realizare, consideră că trebuiau stabilite termene realiste, eficiente, în raport cu complexitatea şi natura demersului ce se impunea a fi realizat.

Aprecierea ca nejustificată a argumentelor privind termenul nerealist şi ineficient stabilit prin Decizia Curţii de Conturi nu poate fi susţinut prin prisma prevederilor art. 235 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi.

2. Cu privire la punctul I.4, susţine că instanţa nu a examinat motivele concrete invocate în susţinerea acestui punct al acţiunii formulate.

Astfel, s-a arătat că deplasările în Aman au intervenit pe fondul unei urgenţe, biletele de avion fiind achiziţionate la data de 07.12.2015 pentru deplasări ce au avut loc între 10.12.2015-14.12.2015.

S-au respectat principiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 şi nr. 101/2016.

De asemenea, s-au respectat principiile transparenţei şi tratamentului egal, transmiţând către operatorii economici invitaţii de participare, atât pentru achiziţionarea biletelor de avion pentru deplasările în Yemen, cât şi pentru celelalte achiziţii din perioada verificată, respectiv anul 2015.

Faptul că în invitaţia de participare nu a fost indicat timpul alocat pentru pregătirea şi depunerea ofertelor nu este de natură să afecteze legalitatea procedurii şi să aducă atingere principiilor legale de desfăşurare, cât timp toţi operatorii erau profesionişti.

Nu s-a constatat nerespectarea unor prevederi legale ce ţin de aplicarea prevederilor Legii nr. 98/2016.

Precizează că nu sunt incidente dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a) şi art. 5 alin. (1) invocate de intimată.

Desfăşurarea achiziţiei publice se realizează strict în baza Legii nr. 86/2016 şi H.G. nr. 395/2016 iar în cauză nu s-au identificat abateri de la legea achiziţiilor publice.

3. Cu privire la punctele I.5 şi II.1, arată recurenta că siguranţa cetăţenilor români era cel mai important aspect al deplasării.

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate prin Constituţia României, la art. 22.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 64 alin. (2) din C. civ., orice persoană are dreptul la integritatea sa fizică şi psihică.

Susţine că informaţia postată pe site-ul Ministerul Afacerilor Externe nu este de natură a da asigurări cu privire la lipsa oricărui pericol.

Momentul la care survine documentul ce emană de la A. este irelevant în raport de conţinutul acestuia şi de aceea, conducerea a acţionat în mod responsabil, pentru protejarea angajaţilor săi, suma fiind justificată şi neexistând un pericol real.

Documentarul a fost difuzat pe TVR Internaţional la data de 17.02.2016, contrar celor reţinute de Curtea de Conturi iar soluţia instanţei de fond este insuficient fundamentată şi în contradicţie cu realitatea afirmată şi susţinută de recurentă.

4. Cu privire la măsura nr. I.6, recurenta invocă art. 176 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, în sensul că pe parcursul efectuării controlului, au fost calculate şi percepute penalităţi astfel că eventuala neregularitate a fost acoperită şi nu se mai impunea emiterea unei decizii.

5. Cu privire la măsura I.7 şi II.5, textul art. 42 din Legea nr. 41/1994 se referă la evidenţierea separată a sumelor şi nu la fundamentarea acestora, cum greşit motiveză instanţa.

Pentru fondurile alocate de la bugetul de stat societatea are un modul de contabilitate distinct faţă de alte cheltuieli, în cadrul căruia sunt înregistrate toate operaţiunile din alocaţii bugetare şi se realizează balanţe pentru fondurile din alocaţii bugetare şi se întocmeşte contul de alocaţie bugetară.

În urma analizei solicitate de conducere şi a cererii de ofertă aprobată prin Hotărârea nr. 30/08.09.2016, Adunarea Generală a Filialei S.R.Tv S.R.L. Chişinău a analizat oferta de producţie programe TV şi conţinut portal depusă de Societatea B. S.R.L. şi costurile susţinerii de către Filiala Chişinău ale aceloraşi tipuri de servicii. În urma analizei, Adunarea Generală a SRTv, prin Hotărârea nr. 39/28.09.2016, a aprobat angajarea personalului de către Filiala Chişinău prin contracte individuale de muncă, prin urmare procedura de angajare a personalului C. a fost legală şi transparentă.

Cu privire la personalul delegat pentru coordonarea echipei care realizează programele de ştiri şi dezbateri din Chişinău, acesta lucrează pentru TVR Moldova, post care emite de la Bucureşti pentru Republica Moldova. Filiala Chişinău produce doar o parte din programele difuzate de TVR Moldova, iar această producţie este trimisă de către Bucureşti pentru a fi difuzată în Republica Moldova.

Întrucât Filiala Chişinău a cunoscut o creştere a producţiei prin numărul de emisiuni difuzate, a fost necesară încheierea unor contracte individuale de muncă cu persoane de specialitate iar pentru eficientizarea procesului de angajare Filiala Chişinău a efectuat o modificare a personalului.

Susţine că motivarea respingerii acţiunii nu prezintă niciun argument juridic ori faptic, instanţa neanalizând ansamblul probator în integralitatea sa.

6. Cu privire la măsura I.8 şi II.6, recurenta susţine că, în mod subiectiv instanţa a apreciat că, atât timp cât din cuprinsul contractului nr. x/12.02.2015 încheiat între SRTv- TVR Internaţional în calitatea de beneficiar şi S.C. B. S.R.L. în calitate de furnizor, având ca obiect furnizarea de producţii programe tv de ştiri, interviuri, dezbateri, 7 zile din 7, precum şi din celelalte probe administrate, nu rezultă că echipamentele utilizate pentru producţia de programe ar fi puse la dispoziţie de către TRV Moldova, este justă interpretarea echipei de control în sensul că echipamentele aparţin S.C. B. iar preţul contractului acoperă şi costurile aferente producţiei.

Instanţa stabileşte cu valoare de adevăr nu o realitate ce rezultă în mod indubitabil din probe, ci o interpretare, o concluzie indirectă ce rezultă nu atât din înscrisuri, ci din relatări coroborate.

Nu este vorba despre o consecinţă, ci de probabilitatea producerii unei consecinţe.

Decizia Curţii de Conturi şi hotărârea recurată sunt fundamentate pe simple supoziţii, iar abaterea constatată nu se fundamentează pe probe suficiente şi adecvate de natură să ducă la concluzia că pentru echipamentele achiziţionate pentru Filiala Chişinău ar fi fost plătite sume nejustificate, ori că aceste echipamente nu ar fi fost utilizate exclusiv pentru Filiala Chişinău.

Această situaţie vine în contradicţie cu prevederile art. 85 lit. l) din Regulamentul Curţii de Conturi.

7. Cu privire la măsura nr. I.9, apreciază că abaterea a fost constatată în mod subiectiv, discreţionar şi fără o justificare adecvată.

Aspectele reţinute ţin de politica televiziunii, de viziunea realizatorilor de programe, nefiind vorba de un prejudiciu, ori de utilizare ineficientă a fondurilor publice.

Tocmai din raţiuni de economie şi operativitate s-a apreciat că modalitatea optimă de a achiziţiona o serie de filme este negocierea de tip "pachet" şi astfel, cu resursele alocate pentru această operaţiune, s-a reuşit achiziţionarea unui număr mai mare de filme cu o perioadă de difuzare de 2 ani, în care erau incluse două difuzări.

8. Cu privire la măsura 1.11 şi II.7, învederează că situaţia constată este un caz izolat iar deficienţele s-au remediat pe parcursul controlului.

Recurenta reiterează prevederile art. 176 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi.

9. Cu privire la măsura 1.12 şi II.8, recurenta apreciază că motivarea primei instanţe este insuficient fundamentată şi se bazează pe raţionamente şi presupuneri, nu pe probe clare şi neechivoce.

Concluzia că activităţile nu ar fi putut fi realizate de personalul specializat al reclamantei nu poate fi desprinsă doar din cuprinsul contractelor de cesiune a drepturilor de autor, ci din examinarea împreună a tuturor contractelor, a politicii televiziunii şi a volumului de activităţi.

În opinia recurentei, nu suntem în prezenţa unei abateri, nefiind vorba despre o gestionare defectuoasă a fondurilor publice.

Specificul activităţii SRTv trebuie examinat şi din punctul de vedere al calităţii actului artistic, al impactului, audienţei şi a altor indicatori specifici de performanţă.

Sumele plătite pentru realizarea de comentarii de specialitate de către persoane de mare renume în diverse domenii nu reprezintă prejudicii, ci investiţii şi conturează politica de programe a televiziunii.

Suma de 76.608 RON nu reprezintă un prejudiciu, deoarece societatea a beneficiat de prestaţiile persoanelor fizice vizate de control, aducând un beneficiu societăţii.

10. Cu privire la măsura 1.14 şi II.11, recurenta arată că situaţia despăgubirilor nu a fost stabilită cu certitudine, deoarece societatea a formulat contestaţii la executările silite, cu privire la întinderea despăgubirilor ce urmează a fi achitate.

A apreciat că termenul stabilit prin decizie la data de 30.06.2017 este ineficient şi nerealist.

Soluţia primei instanţe este eronată întrucât prejudiciul trebuie să fie cert, determinat şi exigibil or, întinderea lui depinde de litigiile existente pe rolul instanţelor.

Se impunea un termen mai îndelungat în raport de complexitatea remediului şi de necesitatea fundamentării acestuia, inclusiv pe soluţiile ce se vor pronunţa de instanţe.

În realitate, cuantumul prejudiciului este mai mic, de 7.080.575 RON, societatea nu a înfiinţat 55 de posturi noi, aşa cum greşit se reţine în hotărârea recurată, ci s-a apreciat că un număr de 55 de posturi cu destinaţie socială pot fi menţinute.

Cu privire la plata sumei de 145.774 RON către D., arată că tranzacţia este o modalitate legală de stingere a unui litigiu, avându-se în vedere criterii de timp şi cheltuieli.

Cu privire la un pretins prejudiciu, urmează a se constata că suma de 77.000 RON era datorată cu titlu de plată compensatorie astfel că nu este prejudiciu, nefiind acordată în plus, alături de drepturile băneşti calculate pe durata în care contractul individual de muncă fusese încetat.

11. Cu privire la măsura II.3, recurenta apreciază că nu s-au încălcat prevederile legale.

Contractul de prestări servicii reprezintă o soluţie alternativă iar încheierea unui contract individual de muncă nu poate constitui o abatere.

Curtea de Conturi a realizat constatarea potrivit căreia s-ar fi generat cheltuieli suplimentare nu prin referire la un criteriu obiectiv, anume volumul de muncă, ci cu privire la o situaţie anterioară în care sumele alocate pentru servicii similare erau mai mici, printr-un concurs de împrejurări.

În condiţiile în care singura pretinsă neregularitate o constituie forma de colaborare cu domnul E., apreciază că această măsură dispusă nu poate fi menţinută.

În cauză au fost utilizate în mod eficient fondurile alocate din bugetul de stat, salariul stabilit prin contractul individual de muncă fiind situat sub nivelul mediu pentru activităţi în domeniu.

Nu se impune efectuarea analizei stabilite cu titlu de măsură, având în vedere că o atare analiză a fost făcută anterior încheierii contractului individual de muncă.

12. Cu privire la măsura II.4, susţine că instanţa a reţinut în mod greşit faptul că nu a rezultat din probe că activităţile desfăşurate în baza celor două contracte ar fi fost diferite, făcându-se o greşită aplicare a legii, reţinând identitatea activităţilor ce decurg din cele două contracte.

În opinia recurentei, este vorba despre două contracte diferite ca natură şi esenţă.

Astfel, contractul de cesiune a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe este reglementat de Legea nr. 8/1996 iar contractul individual de muncă este reglementat de Codul muncii.

Prin urmare, drepturile şi obligaţiile ce decurg din cele două contracte sunt diferite.

13. Cu privire la măsura II.9, susţine că o singură emisune nu a fost realizată, fiind legată de deplasarea doamnei F. în Germania în perioada 18.04.2015-23.04.2015, motivul fiind unul neprevăzut, protagonistul anulând filmarea.

Curtea de Conturi utilizează doar parametri cantitativi, ignorând faptul că orice realizare a unei emisiuni reprezintă un act cultural, artistic, literar, pentru care necesarul de ore nu se poate stabili în raport de parametri cantitativi.

Improprie este şi constatarea Curţii de Conturi potrivit căreia în cadrul Departamentului TVR Internaţional, deşi erau 20 de angajaţi, 20 de jurnalişti TV, 4 producători TV şi un organizator de producţie, doar 7 dintre angajaţi au efectuat deplasări în străinătate.

Această constatare nu are nicio semnificaţie ori conotaţie legală, în afară de aceea că s-a încercat pe cât posibil optimizarea deplasărilor externe în scopul utilizării eficiente a bugetului de stat.

14. Cu privire la măsura II.10, recurenta apreciază că abaterea nu se justifică deoarece fondurile provenite din contractul de comision nu sunt fonduri alocate de la bugetul statului, fiind fonduri proprii, astfel că nu pot fi supuse auditării.

Astfel, nu se poate reţine aplicabilitatea O.G. nr. 119/1999.

Cu privire la pretinsul prejudiciu creat ca urmare a neperceperii de penalităţi, apreciază că penalităţile au caracter de sancţiune civilă şi nu pot fi calificate drept venituri ale societăţii de care aceasta ar fi fost lipsită.

Invocă recurenta prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992: "(1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public." şi ale art. 2 alin. (1) "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) control - activitatea prin care se verifică şi se urmăreşte modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice;

l) fonduri publice - sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul Trezoreriei Statului, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, credite externe contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale, împrumuturi interne contractate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi din bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale;".

De asemenea, invocă prevederile art. 26: "Curtea de Conturi efectuează auditul financiar asupra următoarelor conturi de execuţie:

f) conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice autonome;

g) conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, de la bugetele locale şi de la bugetele fondurilor speciale, după caz;

h) conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;".

Potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 41/1994, SRTv este persoană juridică şi nu instituţie publică astfel că, în opinia recurentei, veniturile sale proprii nu pot fi auditate de către Curtea de Conturi.

15. Cu privire la cererea subisidiară de stabilire a unor termen rezonabile, recurenta apreciază că hotărârea este neîntemeiată şi invocă art. 235 din Regulament.

16. Cu privire la cererea de suspendare a măsurilor stabilite de Curtea de Conturi, apreciază că prin acţiunea formulată s-a argumentat existenţa cazului bine justificat.

Recurenta a depus la dosarul de recurs înscrisuri.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

1. Prin Decizia nr. 16/2016, cu privire la măsura de la punctul I.3, intimata Curtea de Conturi a dispus:

"Conducerea SRTv va întreprinde toate acţiunile pentru eliminarea cauzelor pentru care imobilul din str. x Jilava, aflat în proprietatea Statului Român şi administrarea SRTv nu a fost înregistrat în cartea funciară a judeţului Ilfov şi va întreprinde toate demersurile pentru înscrierea imobilului în Cartea Funciară. Termen de realizare: 31.03.2017".

Contrar susţinerilor recurentei, se constată că măsura dispusă prin decizia contestată, astfel cum cum a fost validată de prima instanţă, este legală.

Imobilul din strada x nr. 2 Jilava nu a fost înregistrat în cartea funciară, din cauza lipsei protocolului şi a procesului-verbal încheiat între Radioteleviziunea Română şi Societatea Română de Televiziune.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, "Evidenţa imobilelor înscrise în planul cadastral şi în cartea funciară se realizează şi se actualizează din oficiu, la cererea persoanelor interesate sau la iniţiativa autorităţilor publice. Autorităţile publice şi titularii de drepturi asupra imobilelor au obligaţia de a sprijini crearea şi actualizarea cadastrului prin punerea la dispoziţie cu titlu gratuit a datelor şi informaţiilor deţinute. Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să acorde sprijin informaţional, tehnic şi de altă natură, în limitele competenţelor, la crearea şi actualizarea sistemului de cadastru şi carte funciară."

De asemenea, art. 155 alin. (1) din Ordinul nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară prevede că "(1) Intabularea dreptului de proprietate asupra bunurilor proprietate publică a statului se face la cererea conducătorului instituţiei publice centrale, care deţine aceste bunuri, în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora, a extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective atestat de Guvern în condiţiile legii, certificate pentru conformitate, însoţite de un înscris care confirmă identitatea dintre imobilul din documentaţia cadastrală şi cel evidenţiat în inventar.

(2) Intabularea dreptului de proprietate asupra bunurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale se face la cererea primarului sau a preşedintelui consiliului judeţean, în baza actelor de proprietate iar în lipsa acestora, a extraselor de pe inventarul bunurilor respective atestat prin hotărâre de guvern, certificate pentru conformitate, însoţite de un înscris care confirmă identitatea dintre imobil şi poziţia din inventar."

Chiar reclamanta a învederat, prin cererea de chemare în judecată, faptul că nu a înţeles să conteste concluziile reţinute privind lipsa înscrierii imobilului la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, ci a solicitat acordarea unui termen mai lung pentru a punea îndeplini aceste formalităţi, faţă şi de obligaţia instituţiei Radiodifuziunii Române care nu a efectuat demersuri în acest sens.

Instanţa de recurs constată că recurenta-reclamantă nu a prezentat prin cererea de chemare în judecată critici efective aduse împotriva actelor contestate, pe care le-a menţionat pentru prima oară prin cererea de recurs, fiind criticat doar termenul prea scurt acordat pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse şi lipsa culpei.

Procedând în această manieră, recurenta-reclamantă a încălcat prevederile art. 494 raportate la disp. art. 478 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora, prin intermediul recursului nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, nu se pot formula pretenţii noi şi nu se pot folosi alte motive decât cele invocate în faţa primei instanţe.

Instanţa de control judiciar trebuie să verifice legalitatea sentinţei pronunţate de instanţa de fond prin prisma învestirii sale de către reclamanta care este partea ce asigură cadrul procesual prin indicarea obiectului şi cauzei cererii de chemare în judecată.

În aceste condiţii, cu atât mai mai mult, nu se poate susţine de către recurentă că prima instanţă a aplicat greşit prevederi legale sau că a pronunţat hotărârea cu eludarea unor norme legale, cât timp recurenta-reclamantă nu a înţeles să învestească instanţa de fond cu aceste critici de nelegalitate ale actelor contestate.

Faptul că recurenta deţine dreptul de administrare doar pentru o parte a imobilului, cealaltă parte fiind deţinută de altă instituţie nu este un argument valabil pentru a fi înlăturate constatările intimatei şi măsurile dispuse, care corespund cadrului legal invocat. Împrejurarea lipsei încheierii protocolului dintre cele două instituţii publice implicate este imputabilă inclusiv recurentei, aceasta nefiind un argument temeinic pentru neaducerea la îndeplinire a măsurilor. De altfel, instanţa de fond a indicat prin considerente faptul că reclamanta nu a indicat care sunt demersurile pe care le-a efectuat în vederea înregistrării imobilului în Cartea Funciară şi în ce mod a fost împiedicată în valorificarea acestor demersuri, recurenta neaducând nicio critică cu privire la aceste aspecte.

În ceea ce priveşte termenul prevăzut în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor, recurenta-reclamantă avea posibilitatea de a solicita prelungirea termenului, astfel că motivele de recurs nu pot fi reţinute ca întemeiate iar recurenta apreciază în mod greşit că a fost stabilită o "sancţiune".

Deşi susţine în cadrul cererii de recurs, faptul că neefectuarea publicităţii imobiliare nu poate avea drept consecinţă decât inopozabilitatea, invocându-se prevederi din C. civ., acest aprecieri nu pot fi primite, nefiind invocate prin cererea de chemare în judecată, pentru a fi analizate de către instanţa de fond şi nici nu conduc la concluzia nelegalităţii constatărilor Curţii de Conturi a României.

De altfel, nu se pot identifica nici critici efective aduse considerentelor hotărârii pronunţate de prima instanţă, recurenta comportându-se, din punct de vedere juridic, ca având poziţie procesuală de reclamantă în faza judecării în fond a cauzei or, obiectul dosarului este recursul declarat împotriva hotărârii instanţei de fond, recurs care trebuie să cuprindă critici efective de nelegalitate aduse raţionamentului juridic al acestei hotărâri şi nu reluarea unor împrejurări de fapt sau elemente care nu au făcut parte din acţiunea introductivă.

2. Prin Decizia nr. 16/2016, cu privire la măsura de la punctul I.4, intimata Curtea de Conturi a dispus: "Conducerea SRTv va întreprinde acţiunile ce se impun pentru amendarea Procedurii operaţionale "Deplasări externe" în sensul completării acesteia cu prevederi referitoare la circuitul, întocmirea şi aprobarea documentelor în baza cărora se efectuează deplasările externe precum şi cu prevederi referitoare la demararea şi efectuarea achiziţiei numai în baza unui document asumat de conducere. în care sunt menţionate cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească serviciul achiziţionat, astfel încât Procedura Operaţională să permită desfăşurarea activităţii specifice în condiţii de economicitate, eficienţă şi eficacitate, dar şi de tratament egal faţă de ofertanţi la achiziţionarea de "servicii de transport aerian ocazional de pasageri pe curse interne şi internaţionale "sau de cazare".

"De asemenea Conducerea SRTv va efectua o analiză pentru identificarea cauzelor pentru care nu au fost respectate în totalitate prevederile stabilite prin Caietul de sarcini - anexă la Acordul cadru nr. J126/24.06.2015 înregistrat la SRTv cu nr. 22941/02.07.2015, în procedura de achiziţie a biletelor de avion pentru deplasările externe efectuate de angajaţii televiziunii publice şi va dispune măsurile legale pentru demararea procedurii cercetării disciplinare faţă de persoanele cu atribuţii în domeniu, după caz. Termen de realizare: 28.02.2017."

Recurenta consideră că instanţa de fond nu ar fi examinat motivele concrete invocate în acţiunea introductivă însă instanţa de control judiciar apreciază că prin hotărârea recurată au fost examinate în mod efectiv susţinerile părţii reclamante.

Chiar reclamanta a recunoscut faptul că, în cadrul invitaţiei de participare nu au fost precizate data şi ora limită de depunere a ofertelor, în condiţiile în care, potrivit Metodologiei din caietul de sarcini anexă la acordul-cadru, s-a menţionat, la punctul 7, faptul că "Operatorii economici vor transmite până la data şi ora limită menţionată în invitaţia de participare (...) oferta subsecventă, în care se vor menţiona (...) preţul biletului solicitat, defalcat pe componente (TS, taxe, preţ bilet), pentru varianta de deplasare care corespunde cerinţelor specificate în invitaţia de participare, precum şi taxele de modificare/anulare."

De asemenea, la punctul 10 s-a precizat că: "Adresa de e-mail dedicată şi mesajele conţinând ofertele participanţilor nu vor fi accesate de către nicio persoană decât după expirarea termenului-limită menţionat în invitaţia de participare la reofertare".

Punctul 11 din aceeaşi Metodologie prevede că "La data şi ora stabilită în invitaţia de participare, autoritatea contractantă va proceda la deschiderea ofertelor, prin accesarea adresei de e-mail dedicată".

Nu este prevăzută nico derogare de la obligaţia de a stabili data şi ora limită, în funcţie de urgenţa cu care au fost efectuate deplasările, astfel că aceste motive de recurs nu au niciun fundament legal, cu atât mai mult cu cât constatările Curţii de Conturi au vizat toate achiziţiile de bilete de avion efectuate în anul 2015.

Menţiunile recurentei cu privire la respectarea principiilor din Legea nr. 98/2016 şi din Legea nr. 101/2016 sunt în afara cadrului legal, aceste acte normative nefiind în vigoare în anul 2015, când au fost achiziţionate biletele de avion, astfel că, în mod evident, nu se puteau respecta dispoziţii legale ce nu existau.

Alegaţiile recurentei referitoare la faptul că, deşi în invitaţia de participare nu au fot indicate data şi ora limită, operatorii economici erau profesionişti şi cunoşteau uzanţele în materie, nu pot fi reţinute ca veritabile critici de nelegalitate ale hotărârii recurate, ci supoziţii fără efecte în plan juridic.

Instanţa de recurs nu poate accepta susţinerile recurentei potrivit cărora nu ar fi aplicabile prevederile dispoziţiilor "art. " 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv (în realitate, este vorba despre Ordonanţa nr. 119/1999) întrucât eventuala neregularitate s-ar putea afla sub incidenţa prevederilor Legii nr. 98/2016.

Înalta Curte reaminteşte faptul că Legea nr. 98/2016 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 390 din 23 mai 2016, iar art. 15 din Constituţia României prevede că "(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."

Contrar susţinerilor recurentei, Curtea de Conturi nu a constatat nereguli în documentele specifice procedurii de achiziţie publică, ci a dispus conducerii SRTv să întreprindă acţiunile ce se impun pentru amendarea Procedurii operaţionale "Deplasări externe" şi să efectueze o analiză pentru identificarea cauzelor pentru care nu au fost respectate în totalitate prevederile stabilite prin Caietul de sarcini.

De altfel, este chiar interesul recurentei în a identifica care sunt cauzele nerespectării prevederilor din caietul de sarcini şi a completa în mod corespunzător Procedura privind drepturile şi obligaţiile personalului trimis în străinătate, tocmai pentru a se putea efectua un control eficient din partea conducerii în vederea prevenirii oricăror abateri, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 2 din Ordinul nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice.

În consecinţă, argumentele recurentei nu sunt de natură a conduce la reformarea hotărârii recurate şi, de altfel, singura critică ce se regăseşte în cuprinsul cererii de recurs la punctul 2, este susţinerea că instanţa nu a examinat motivele concrete invocate în susţinerea acţiunii, susţinere înlăturată de către instanţa de recurs, cu atât mai mult cu cât motivele de recurs nu au nicio legătură cu argumentele reţinute de judecătorul fondului prin considerente.

3. Cu privire la măsura de la punctul I.5 şi II.1, intimata Curtea de Conturi a dispus:

"I.5. Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 5, conducerea SRTv va efectua o analiză în vederea identificării cauzelor care au condus la efectuarea de cheltuieli de la bugetul de stat pentru TVR Internaţional, în condiţiile în care emisiunea realizată a fost transmisă în premieră pe alt canal al SRTv decât TVRi, inclusiv cu depăşirea plafonului de cazare şi va dispune măsurile care se impun pentru eliminarea pe viitor a unor asemenea abateri";

II.1 Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 5, conducerea SRTv va dispune măsurile legale pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia, inclusiv dobânzile şi penalităţile de întârziere sau majorările de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare potrivit legii. De asemenea, conducerea SRTv va efectua o analiză în vederea identificării şi a altor cazuri decât cel constatat de echipa de audit a Curţii de Conturi şi va dispune măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor/majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare potrivit legii, dacă este cazul. Termen de realizare: 28.02.2017".

Astfel, s-a reţinut că, prin Ordinul de deplasare nr. 315/08.12.2015 emis de Directorul General Interimar al SRTv, s-a aprobat deplasarea în Iordania, la Amman, în perioada 10.12.2015-14.12.2015, a doi salariaţi din SRTv, un jurnalist senior şi un cameraman, în vederea realizării unui reportaj pentru emisiunea "Lumea şi noi" despre comunitatea românilor stabiliţi în Iordania, precum şi participarea la seminarul organizat de Centrul Regal pentru Coexistenţă şi Cercetare Interconfesională din Iordania, dedicat crizei refugiaţilor.

Conform decontului de cheltuieli nr. 544/14.12.2015 si decontului de cheltuieli nr. 556/14.12.2015, SRTv a decontat cheltuieli pentru depăşire plafon cazare în valoare totală de 181,14 USD, din care pentru jurnalist suma de 98,53 USD şi pentru cameraman suma de 82,61 USD.

Potrivit H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările şi completările ulterioare, plafonul de cazare pentru Iordania era de 100 USD/noapte, iar cheltuielile de cazare suportate în cazul deplasării menţionate nu trebuiau să depăşească 400 USD.

S-a reţinut că, din documentele prezentate cu privire la justificarea cheltuielilor ocazionate de această deplasare nu a rezultat necesitatea depăşirii plafonului legal, nu s-a făcut vorbire de nici o cazare impusă şi nici de situaţii deosebite.

Urmare a celor prezentate, echipa de audit a reţinut faptul că managementul SRTv a aprobat şi decontat, pentru deplasarea la Amman, Iordania, în perioada 10-14 decembrie 2015, cheltuieli pentru depăşire plafon cazare în valoare totală de 181,14 USD.

S-a constatat încălcarea prevederilor: art. 4 alin. (2) lit. a) şi art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, cu modificări şi completări ulterioare; art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare; art. 5 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) din H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările şi completările ulterioare.

Critica învederată de recurentă prin cererea de recurs este reprezentată de susţinerea potrivit căreia instanţa de fond a ignorat argumentele reclamantei din acţiunea formulată, însuşindu-şi punctul de vedere al intimatei.

Verificând considerentele hotărârii recurate, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a analizat în mod corespunzător argumentele învederate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată şi a raportat în mod corect, situaţia de fapt reţinută, la prevederile legale incidente în cauză şi la probatoriul administrat.

Au fost invocate dispoziţiile art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 517/1995 potrivit cărora "Personalului trimis în străinătate în condiţiile prezentei hotărâri i se acordă: A. În străinătate, o indemnizaţie zilnică în valută primită pe perioada delegării şi detaşării în străinătate, denumită în continuare indemnizaţie de deplasare, compusă din: a) o sumă zilnică, denumită în continuare diurnă, în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale, precum şi a costului transportului în interiorul localităţii în care îşi desfăşoară activitatea; b) o sumă zilnică, denumită în continuare indemnizaţie de cazare, în limita căreia personalul trebuie să îşi acopere cheltuielile de cazare. Prin cheltuieli de cazare se înţelege, pe lângă tarifele sau chiria plătite, şi eventualele taxe obligatorii pe plan local, precum şi costul micului dejun, atunci când acesta este inclus în tarif."

Conform dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din acelaşi act normativ, "indemnizaţia de cazare se acordă în raport cu categoria de indemnizaţie de deplasare în care se încadrează personalul, la nivelul prevăzut pentru fiecare ţară în care are loc deplasarea, potrivit anexei."

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică ale persoanelor, garantate prin Constituţia României, nu sunt negate, însă în speţa pendinte, ceea ce s-a verificat a fost dacă recurenta a justificat necesitatea depăşirii plafonului legal al cheltuielilor ocazionate cu deplasarea.

Judecătorul fondului a reţinut ca prezentând relevanţă informaţiile aflate pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe din care rezulta faptul că situaţia de securitate în Iordania este în general stabilă, autorităţile de resort acţionând pentru prevenirea unor eventuale incidente.

De altfel, documentul semnat de A. care, în calitate de episcop al Bisericii Evanghelice Lutherane din Iordania, a recomandat, din motive de securitate, doar hotelul G., este datat ulterior efectuării deplasării astfel că recurenta nu a dovedit faptul că deplasarea s-a realizat în regim de urgenţă, pentru a deveni aplicabile prevederile art. 9 alin. (2) din H.G. nr. 517/1995.

Un alt aspect reţinut în mod corect de către prima instanţă este şi faptul că, din precizările formulate de reprezentanţii recurentei prin răspunsurile la notele de relaţii solicitate, rezulta că deplasarea era necesară programelor difuzate de TVR1 care a beneficiat de 50 de minute de emisiune iar TVR Internaţional numai de 25 de minute astfel că bugetul SR Tv ar fi trebuit să acopere 2/3 din valoarea deplasării plus diferenţa de cazare pentru salariaţi. Contrar susţinerilor recurentei, nu exista niciun un motiv pentru care intimata ar fi trebuit să înlăture precizările formulate chiar de reprezentanţii acesteia în cadrul relaţiilor solicitate de către echipa de audit.

În consecinţă, nu se impune reformarea hotărârii recurate.

4. Cu privire la măsura de la punctul I.6, intimata Curtea de Conturi a dispus:"Conducerea SRTv va efectua o analiză în vederea identificării cauzelor pentru care nu au fost calculate şi încasate penalităţile asupra avansului primit sau asupra sumelor nerestituite în termen, după caz, şi va dispune măsuri pentru eliminarea posibilităţii de repetare a abaterii constatate. Termen de realizare: 28.02.2017".

În motivarea măsurii s-a arătat că nu au fost calculate penalităţi pentru depunerea cu întârziere a documentelor de justificare a avansurilor acordate pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de deplasarea efectuată la Chişinău în perioada 17-22 mai 2015, de către doi angajaţi ai SRTv.

Ca urmare a verificării documentelor care au fost prezentate de angajaţii SRTv la întoarcerea din deplasările efectuate la Chişinău, s-a constatat că, în cazul deplasării efectuate în perioada 17 - 22 mai 2015, de către doi angajaţi ai SRTv, avansurile în valută acordate la plecare, respectiv suma de 640 USD/persoană, nu au fost justificate prin depunerea documentelor aferente în termenul legal. Cu toate acestea, persoanele responsabile pentru verificarea şi acordarea vizei de control financiar preventiv propriu nu au calculat şi încasat penalităţi.

Sumele nejustificate şi rămase de restituit au fost depuse de salariaţi la casieria unităţii în prima zi lucrătoare după întoarcerea din deplasare, dar deconturile de cheltuieli întocmite şi însoţite de documentele justificative au fost depuse abia în data de 12.06.2015.

Urmare a celor constatate, echipa de audit a stabilit că, în acest caz, nu au fost respectate reglementările legale în vigoare, prin care se precizează obligaţia justificării avansurilor primite pentru cheltuieli de deplasare, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la sosirea din deplasare, exclusiv ziua sosirii, în caz contrar existând obligaţia de calcul şi percepere de penalităţi.

S-a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 29 lit. e) şi art. 38 din Decretul nr. 209/1976 precum şi cele ale art. 19 din H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis in străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările şi completările ulterioare.

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar apreciază că măsura dispusă nu a rămas fără obiect, impunându-se efectuarea unei analize în vederea identificării cauzelor pentru care nu au fost calculate şi încasate penalităţile şi dispunerea de măsuri pentru eliminarea posibilităţii de repetare a abaterii constatate.

Se au în vedere dispoziţiile Ordinului nr. 400/2015, art. 2, pct. 9.2.2 al Standardului 9, potrivit cărora "Conducătorul fiecărei entităţi publice dispune, ţinând cont de particularităţile cadrului legal de organizare şi de funcţionare, precum şi de standardele de control intern managerial, măsurile de control necesare pentru implementarea şi dezvoltarea sistemului de control intern managerial, inclusiv pentru actualizarea registrelor de riscuri şi a procedurilor formalizate pe procese sau activităţi, care pot fi proceduri de sistem şi proceduri operaţionale.

9.2.2. Pentru ca procedurile formalizate să devină instrumente eficace de control intern, acestea trebuie:

- să fie simple, complete, precise şi adaptate proceselor şi activităţii procedurate;

- să fie actualizate în permanenţă;".

Chiar şi în condiţiile în care au fost acoperite neregularităţile constatate, pe parcursul efectuării controlului, acest aspect nu conduce la aplicarea sancţiunii anulării actului contestat, întrucât măsura dispusă are drept scop eficientizarea modului de funcţionare a controlului intern.

Ceea ce s-a dispus a fost identificarea cauzelor pentru care nu au fost calculate şi încasate penalităţile asupra avansului primit sau asupra sumelor nerestituite în termen şi dispunerea de măsuri pentru eliminarea posibilităţii de repetare a abaterii constatate.

Or, o astfel de analiză este chiar în interesul recurentei, pentru a se asigura, pe viitor, asigurarea eliminării abaterilor prin efectuarea unui control intern eficient, astfel că nu se vor reţine argumentele recurentei referitoare la incidenţa prevederilor art. 176 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi.

5. Prin decizia nr. 16/2016, Curtea de Conturi a României a dispus, la punctul I.7, următoarele măsuri:

"Conducerea SRTv va efectua o analiză asupra modului de fundamentare a cheltuielilor care se impun a fi efectuate pentru producerea şi difuzarea emisiunilor pentru canalul TVR Moldova şi/sau pentru producerea şi difuzarea emisiunilor de televiziune adresate străinătăţii, care trebuie evidenţiate separat în bugetul SRTv pentru asigurarea finanţării din fondurile alocate de la bugetul de stat prin intermediul bugetului acesteia, în conformitate cu prevederile art. 42 alin. (1) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, cu modificările şi completările ulterioare.

Această analiză se impune a fi efectuată pentru reflectarea corectă, atât în situaţiile economico-financiare ale SRTv, cât şi ale Filialei Societăţii Române de Televiziune la Chişinău (cheltuieli salariate, cheltuieli cu preluarea programelor de către direcţiile de specialitate din TVR, cheltuieli cu producerea şi difuzarea de emisiuni etc.), a costurilor cu producerea şi difuzarea emisiunilor de televiziune adresate străinătăţii, inclusiv prin intermediul persoanelor juridice înfiinţate sau în cadrul cărora Societatea Română de Televiziune deţine calitatea de asociat/acţionar.

De asemenea, conducerea SRTv va proceda la identificarea celor mai bune modalităţi de achiziţie a serviciilor specifice activităţii jurnalistice, care să respecte principiile de eficienţă şi economicitate în utilizarea fondurilor publice, în concordanţă cu criteriile de calitate care se impun în domeniu. Termen de realizare: 31.03.2017".

Curtea de Conturi a României, a dispus la punctul II.5, următoarele măsuri:

"Conducerea SRTv va dispune stabilirea întinderii prejudiciului produs SRTv, prin efectuarea de cheltuieli din veniturile proprii, pentru filiala SRTv de la Chişinău (entitate cu personalitate juridică care funcţionează în alt stat) şi/sau pentru producerea şi difuzarea emisiunilor de televiziune adresate străinătăţii, fără a fi recuperate de la aceasta şi/sau fără a fi evidenţiate separat în bugetul SRTv pentru asigurarea finanţării din fondurile alocate de la bugetul de stat prin intermediul bugetului acesteia (cheltuieli salariale, cheltuieli cu preluarea programelor de către direcţiile de specialitate din TVR etc.) şi recuperarea acestuia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor/majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare potrivit legii. Termen de realizare: 31.03.2017".

În motivarea măsurilor, s-a reţinut efectuarea cheltuielilor pentru realizarea emisiunilor difuzate la TVR Moldova în cuantum foarte mare, cu implicarea mai multor categorii de personal prestator.

S-a constatat, din analiza raportului de activitate întocmit pentru anul 2015, de Filiala Societăţii Române de Televiziune Chişinău, că pentru realizarea grilei de programe difuzate de TVR Moldova sunt angrenate mai multe categorii de personal care participă efectiv la obţinerea materialelor.

Astfel, sursele alocate de la bugetul de stat care au avut ca destinaţie plata directă a activităţilor de producţie şi editoriale necesare postului tv, au fost în cuantum total de 1.833.690,25 RON şi au fost ocazionate de următoarele categorii de cheltuieli: servicii de realizare programe prestate de S.C. B. S.R.L., în baza contractului-cadru de prestări servicii nr. x/28.10.2014 şi a contractului subsecvent nr. x/12.02.2015: 1.117.410,37 RON; drepturi salariale ale personalului angajat cu contract individual de muncă sau cu contracte de cesionare drepturi de autor: 466.453,37 RON; cheltuieli de deplasare pentru angajaţii SRTv, care au participat efectiv la activitatea de coordonare a editării, producerii şi transmiterii programului de ştiri pentru TVR Moldova: 249.826,51 RON.

S-a menţionat că pentru angajaţii SRTv care s-au deplasat la studioul Chişinău nu s-au luat în calcul şi drepturile salariale de care au beneficiat pe perioada deplasării şi care au fost suportate de SRTv din veniturile proprii.

Din analiza tuturor informaţiilor prezentate de reprezentanţii SRTv, s-au reţinut, totodată, şi următoarele aspecte: pe parcursul derulării programului postului de televiziune din Chişinău, transmisiunea este preluată de Direcţiile de specialitate de la Bucureşti, care transmit, prin satelit, o parte din emisiunile zilnice; în lunile noiembrie si decembrie 2015, conducerea societăţii a considerat necesară angajarea unui număr de 4 regizori şi 1 cameraman, cu contracte de muncă cu timp parţial, tot pentru realizarea de emisiuni informative.

În aceste condiţii, echipa de audit a constatat că se impune o analiză riguroasă a schemei de personal care este strict necesară realizării emisiunilor de ştiri, precum şi identificarea celor mai eficiente modalităţi de contractare a serviciilor acestora, fără a genera costuri suplimentare pentru instituţie, fie suportate din bugetul de stat, fie din bugetul propriu.

S-a reţinut încălcarea prevederilor art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare coroborate cu cele ale art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, cu modificări şi completări ulterioare.

Instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune:

"(1) Finanţarea necesară producerii şi difuzării emisiunilor radiofonice şi de televiziune adresate străinătăţii, inclusiv prin intermediul persoanelor juridice înfiinţate sau în cadrul cărora Societatea Română de Radiodifuziune, respectiv Societatea Română de Televiziune, deţin calitatea de asociat/acţionar, precum şi pentru dezvoltarea acestei activităţi se asigură din fondurile alocate de la bugetul de stat, prin intermediul bugetelor celor două instituţii. (…). (2) Sumele necesare se evidenţiază separat în bugetul fiecărei societăţi, pe baza programelor stabilite potrivit legii."

Intimata a constatat că au fost încălcate prevederile art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002 potrivit cărora "ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de (…) angajarea şi utilizarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare."

De asemenea, art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 dispune:

"persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public."

Ceea ce a avut în vedere intimata prin actele contestate a fost identificarea, de către recurentă, a celor mai bune modalităţi de achiziţie a serviciilor specifice activităţii jurnalistice, care să respecte principiile de eficienţă şi economicitate în utilizarea fondurilor publice, în concordanţă cu criteriile de calitate care se impun în domeniu.

Referirea la prevederile art. 42 din Legea nr. 41/1994 a fost efectuată în contextul în care s-a dispus efectuarea unei analize asupra modului de fundamentare a cheltuielilor care se impun a fi efectuate pentru producerea şi difuzarea emisiunilor pentru canalul TVR Moldova şi/sau pentru producerea şi difuzarea emisiunilor de televiziune adresate străinătăţii, care trebuie evidenţiate separat în bugetul SRTv pentru asigurarea finanţării din fondurile alocate de la bugetul de stat prin intermediul bugetului acesteia, în conformitate cu prevederile art. 42 alin. (1) din Legea nr. 41/1994.

În consecinţă, instanţa de fond a avut în vedere, în mod corect, faptul că trebuie evidenţiate cheltuielile în mod separat, în bugetul instituţiei, astfel cum prevăd dispoziţiile textului legal indicat mai-sus, şi nu s-a referit la fundamentare. Această analiză se impunea tocmai pentru faptul că, la nivelul SRTv nu se cunoştea nivelul real al cheltuielilor/costurilor cu producerea şi difuzarea emisiunilor de televiziune adresate străinătăţii, inclusiv prin intermediul persoanelor juridice, ca urmare a faptului că nu au fost evidenţiate separat.

Alegaţiile recurentei nu sunt de natură a reforma hotărârea recurată, nefiind identificată nicio încălcare a normelor de drept material de către prima instanţă.

De altfel, critica ce se poate identifica din conţinutul motivelor de recurs este susţinerea în sensul că instanţa nu a prezentat argumente juridice ori faptice, fără a analiza probatoriul în ansamblul său. Or, modalitatea în care instanţa analizează probatoriul face parte din stabilirea situaţiei de fapt, iar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă strict la pronunţarea unei hotărâri cu eludarea normelor de drept material, ceea ce nu este cazul de faţă, recursul nefiind o cale de atac devolutivă.

Măsurile dispuse prin actele de control nu au nicio legătură cu o prezumtivă "cuantificare a valorii artistice a producţiilor realizate" ci se referă, astfel cum s-a argumentat anterior, la efectuarea unei analize a modului de fundamentare a cheltuielilor care se impun a fi efectuate pentru producerea şi difuzarea emisiunilor pentru canalul TVR Moldova şi/sau pentru producerea şi difuzarea emisiunilor de televiziune adresate străinătăţii, ceea ce este o componentă a atribuţiilor Curţii de Conturi. În stabilirea măsurilor dispuse au fost avute în vedere înscrisuri şi chiar reclamanta a precizat că a efectuat cheltuieli din bugetul de stat şi din bugetul propriu în vederea producţiei şi derulării programelor de televiziune ale H., astfel că nu se pune problema lipsei de proporţionalitate.

6. Prin decizia nr. 16/2016, Curtea de Conturi a României a dispus, la punctele I.8 şi II.6 următoarele măsuri:

"1.8 Conducerea SRTv va dispune măsurile care se impun pentru fundamentarea corectă şi stabilirea unui nivel optim al cheltuielilor ocazionate de realizarea emisiunilor difuzate de canalul TVR Moldova, suportate din fondurile alocate de la bugetul de stat. De asemenea, conducerea SRTv va proceda la identificarea celor mai eficiente modalităţi de realizare a activităţii TVR Moldova, prin contractare de servicii şi/sau prin activitate specifică proprie a TVR Moldova, respectând totodată şi criteriile de calitate care se impun. Termen de realizare: 31.03.2017"; "II.6 Conducerea SRTv va dispune măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului produs bugetului de stat prin închirierea de camere de filmat necesare desfăşurării activităţii TVR Moldova, în condiţiile în care în anul 2014 au fost achiziţionate 14 astfel de camere pentru a fi utilizate în Republica Moldova, dar care nu au fost predate către TVR Moldova şi recuperarea acestuia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor/majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare potrivit legii. Termen de realizare: 31.03.2017".

În motivarea deciziei, Curtea de Conturi a reţinut că, potrivit contractului încheiat de I. S.R.L. cu S.C. B. S.R.L., suportat din fonduri alocate de la bugetul de stat, entitatea beneficiază şi de echipamente necesare realizării producţiilor TV, în condiţiile în care SRTv a achiziţionat camere de filmat pentru a fi utilizate în Republica Moldova, destinate realizării programelor difuzate de TVR Chişinău, dar aceste echipamente sunt utilizate şi pentru alte emisiuni transmise de canalele TVR.

S-a reţinut că, pentru anul 2014, la articolul bugetar 71.01.02 "Active fixe - Echipamente specifice activităţii de televiziune", a fost prevăzut a se aloca fonduri bugetare în cuantum de 1.627.000 RON.

Potrivit referatului de necesitate achiziţie echipamente pentru canalul TVR (transmisia TVR în Republica Moldova), înregistrat cu nr. x/30.05.2014, echipamentele achiziţionate au fost necesare susţinerii producţiei de emisiuni culturale şi de divertisment, talkshow-uri, realizate pentru Republica Moldova, dar în acelaşi timp toate acestea urmând a fi deservite de corespondenţii TVR în Republica Moldova.

După derularea procedurilor de achiziţie a echipamentelor respective, s-a încheiat de către SRTv, contractul nr. x/03.10.2014, prin care S.C. O-Video S.R.L. are obligaţia de a livra echipamente pentru transmisia TVR în Republica Moldova: Lot x "Kituri camere digitale HD în configuraţie ENG, 14 bucăţi".

S-a constatat că valoarea acestor echipamente, achitată de SRTv din fondurile alocate de la bugetul de stat, a fost de 318.500 RON fără T.V.A.

Din "situaţia privind repartizarea celor 14 camcordere J." s-a stabilit că acestea au fost alocate departamentelor din TVR.

S-a precizat că, deşi aceste echipamente au avut ca destinaţie realizarea de emisiuni şi transmiterea pe canalul TVR Chişinău, utilizarea lor nu a fost exclusiv în acest scop. De altfel, repartizarea echipamentelor utilizate în fiecare caz se realizează în funcţie de disponibilitatea acestora, fără să se realizeze o alocare strictă pe emisiuni.

În urma discuţiilor purtate de echipa de audit cu personalul implicat în activitatea de realizare a programelor transmise de TVR Moldova, s-a conchis că o parte din emisiunile şi programele difuzate pe canalul de la Chişinău sunt difuzate din studiourile de la Bucureşti. În aceste condiţii, SRTv utilizează echipament şi resursă umană care aparţine patrimoniului propriu, motiv pentru care se impune stabilirea clară a efortului financiar şi uman al fiecărei entităţi, astfel încât rezultatele activităţii desfăşurate să fie corect dimensionate şi reflectate în situaţiile financiare.

S-a menţionat că TVR Chişinău plăteşte către B. tot din alocaţii de la bugetul de stat, servicii de realizare a emisiunilor care se transmit pe canalul de televiziune din Moldova. În cadrul acestui contract de prestări servicii, Filiala din Moldova, care nu beneficiază de echipamente suficiente pentru activitatea specifică televiziunii, plăteşte firmei prestatoare inclusiv pentru faptul că echipamentele utilizate nu îi aparţin.

S-a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenta susţine că, în mod subiectiv instanţa a apreciat că, atât timp cât din cuprinsul contractului nr. x/12.02.2015 încheiat între SRTv- TVR Internaţional în calitatea de beneficiar şi S.C. B. S.R.L. în calitate de furnizor, având ca obiect furnizarea de producţii programe tv de ştiri, interviuri, dezbateri, 7 zile din 7, precum şi din celelalte probe administrate nu rezultă că echipamentele utilizate pentru producţia de programe ar fi puse la dispoziţie de către TRV Moldova, este justă interpretarea echipei de control în sensul că echipamentele aparţin S.C. B. iar preţul contractului acoperă şi costurile aferente producţiei.

În opinia recurentei, instanţa a stabilit cu valoare de adevăr nu o realitate ce rezultă în mod indubitabil din probe, ci o interpretare, o concluzie indirectă ce rezultă nu atât din înscrisuri, ci din relatări coroborate.

Instanţa de control judiciar constată că aceste susţineri nu conduc la concluzia că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, iar criticile privind modalitatea de interpretare a probelor şi situaţia de fapt reţinută de către prima instanţă nu pot constitui veritabile motive de recurs.

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de recurs reţine că menţiunile cuprinse în actul de control au avut la bază informaţiile obţinute de la angajaţii SRTv cu atribuţii în domeniu, prin răspunsurile la Notele de relaţii solicitate, aspect ce nu poate înlătura realitatea acestor informaţii.

De asemenea, este o situaţie reală faptul că, desi SRTv a achiziţionat echipamente pentru a fi folosite în Republica Moldova, acestea au fost alocate departamentelor din TVR şi nu au fost transmise Filialei SRTv pentru a fi utilizate în producerea şi difuzarea programelor acesteia pentru reducerea cheltuielilor cu terţii şi, cu toate că echipamentele au avut ca destinaţie realizarea de emisiuni şi transmiterea pe canalul TVR Chişinău, utilizarea lor nu a fost exclusiv în acest scop.

Măsura dispusă de Curtea de Conturi a avut în vedere fundamentarea cât mai judicioasă a cheltuielilor necesare realizării şi difuzării emisiunilor pe canalul TVR Moldova iar, în cazul în care sunt identificate prejudicii ale fondurilor ce au fost alocate de la bugetul de stat, conducerea SRTv trebuie să dispună stabilirea întinderii şi recuperarea acestora, tocmai pentru a se evita producerea unor consecinţe pe plan financiar.

Această măsură este dispusă în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002 potrivit cărora "Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de angajarea şi utilizarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi creditelor bugetare pe baza unei bune gestiuni financiare".

În consecinţă, contrar susţinerilor recurentei, instanţa de fond a apreciat în mod just faptul că precizările şi constatările echipei de control nu reprezintă simple presupuneri, concluziile echipei de control în sensul că echipamentele nu au fost utilizate exclusiv pentru realizarea de emisiuni şi transmiterea pe canalul TVR Chişinău fiind confirmate de probele administrate în cauză, înscrisurile fiind enunţate prin considerentele hotărârii recurate.

În aceste condiţii, nu au fost încălcate prevederile art. 85 lit. l) din Regulamentul Curţii de Conturi.

7. Prin decizia nr. 16/2016, Curtea de Conturi a României a dispus, la punctul I.9 următoarea măsură:

"Conducerea SRTv va dispune efectuarea unei analize asupra modului în care se fundamentează necesarul de licenţe de film, dar şi asupra modului în care acestea sunt achiziţionate, astfel încât plăţile din fondurile publice să se facă la/în momentul/perioada în care urmează a se difuza filmul, respectiv în anul de difuzare sau în perioada de valabilitate a licenţei. Termen de realizare: 28.02.2017".

În motivarea deciziei, s-a invocat achiziţia licenţelor de film pentru TVR Chişinău în cursul anului 2015, în condiţiile în care peste 50% din angajamente nu s-au materializat în grila de programe a postului nici până la 30.04.2016.

Analizându-se informaţiile cu privire la achiziţia licenţelor de programe şi filme pentru TVR Chişinău şi TVR Internaţional, s-a constatat că procedurile necesare au fost demarate abia din luna septembrie 2015, astfel încât o mare parte dintre contractele încheiate nu au mai produs efecte în anul respectiv.

De asemenea, datorită faptului că TVR Moldova a început să funcţioneze abia în anul 2015, s-a constatat că nu existau filme şi programe alocate acestui canal, achiziţionate în anii precedenţi. În această situaţie, grila de programe pentru anul auditat a fost alcătuită utilizând filme a căror licenţă a fost achiziţionată cu titlu gratuit, înainte de 01.01.2015.

În urma analizei situaţiei licenţelor de film achiziţionate în anul 2015, s-a constatat că peste 50% din contractele încheiate cu acest scop nu au făcut obiectul unor programe tv derulate în anul în care au fost finanţate. Pentru mai multă transparenţă, analiza s-a extins până la data de 30.04.2016, iar informaţiile obţinute susţin aceleaşi constatări.

S-a reţinut, cu privire la cele 5 contracte încheiate în perioada iulie- decembrie 2015, în valoare de 288.217 RON, că acestea au fost utilizate în alcătuirea grilei de programe a postului TVR Chişinău în proporţie de doar 5,36% până la 31.12.2015 şi 19,15% până la 30.04.2016.

S-a constatat că majoritatea contractelor care fac obiectul achiziţiilor de licenţe film stipulează un număr de minim 2 difuzări + 2 reluări. Echipa de audit a avut în vedere acest aspect, precum şi politica televiziunii de a nu difuza acelaşi film la un interval mai mic de 1 an.

Analiza efectuată a avut în vedere utilizarea eficientă a fondurilor bugetare, care ar presupune ca orice angajament legal încheiat într-un an să producă efecte în anul respectiv sau într-un timp relativ redus, respectiv prima difuzare a programului să se materializeze în primele 6 luni de la perfectarea contractului şi efectuarea plăţii.

S-a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare coroborate cu cele ale art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenta a susţinut că abaterea este constatată în mod subiectiv, discreţionar şi fără o justificare adecvată.

Instanţa de recurs nu va reţine ca fiind întemeiate aceste susţineri întrucât judecătorul fondului a apreciat în mod corect faptul că menţiunile din actele contestate au fost confirmate de "Situaţia privind contractele licenţe film încheiate în anul 2015 pentru TVRi şi TVR Moldova" conţinând informaţii referitoare la contract, perioada de licenţă, difuzări efectuate în 2015 pentru fiecare film în parte şi pentru fiecare canal şi difuzări efectuate în 2016 până la data de 30.04.2016.

În consecinţă, este justificată măsura privind efectuarea unei analize asupra modului în care se fundamentează necesarul de licenţe de film, dar şi asupra modului în care acestea sunt achiziţionate.

Ceea ce a dispus echipa de control a fost ca recurenta-reclamantă să efectueze o analiză asupra modului în care se fundamentează necesarul de licenţe de film, dar şi asupra modului în care acestea sunt achiziţionate, tocmai în vederea respectării prevederilor art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 potrivit cărora "Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public." şi ale art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002 conform cărora "Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de: c) angajarea şi utilizarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;", astfel că nu se vor aprecia ca întemeiate susţinerile recurentei în sensul că aspectele reţinute ţin de politica televiziunii, de viziunea realizatorilor de programe, nefiind vorba de un prejudiciu, ori de utilizare ineficientă a fondurilor publice.

Raportat la proporţia difuzării filmelor şi la faptul că majoritatea contractelor care fac obiectul achiziţiilor de licenţe film stipulează un număr de minim 2 difuzări (la intervale de minim 1 an) + 2 reluări, iar până la data de 30.04.2016 pentru unele filme nu a fost realizată nicio difuzare, nu se poate reţine că măsura dispusă de către intimată este nelegală.

În consecinţă, nu se identifică niciun motiv de casare a sentinţei recurate.

8. Prin decizia nr. 16/2016, Curtea de Conturi a României a dispus, la punctul I.11 şi punctul II.7 următoarele măsuri:

"1.11. Conducerea SRTv va efectua o analiză în vederea identificării cauzelor care au condus la necalcularea, nefacturarea şi neîncasarea sumelor reprezentând penalităţi şi va dispune măsuri pentru eliminarea pe viitor a unor asemenea abateri, chiar şi pentru demararea procedurii cercetării disciplinare faţă de persoanele cu atribuţii în domeniu, după caz. Termen de realizare: 28.02.2017". II.7. "Conducerea SRTv va efectua o analiză a tuturor contractelor în derulare, pentru identificarea altor cazuri similare şi va dispune măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor/majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare potrivit legii, dacă este cazul. Termen de realizare: 31.03.2017."

În motivarea măsurii s-a constatat că nu au fost calculate şi facturate penalităţi de întârziere pentru contractele de închiriere a bunurilor proprietate publică a statului aflate în administrarea SRTv.

S-a reţinut că nu au fost respectate clauzele contractuale convenite între părţi privind termenele de facturare şi de plată a obligaţiilor asumate. De asemenea, au fost constatate situaţii în care SRTv nu a calculat, încasat şi virat la bugetul de stat sumele reprezentând penalităţi de întârziere, în cazul nerespectării termenelor de plată.

Astfel, din verificarea derulării contractului nr. x/17.09.2007 încheiat între SRTv şi S.C. TELEMOBIL S.A. au fost estimate penalităţi necalculate şi nefacturate în cuantum de 648,76 RON, datorate de S.C. TELEMOBIL S.A.

S-a constatat încălcarea art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., art. 5.1 pct. 5.1. lit. f) din contractul nr. x/17.09.2009 încheiat între SRTv şi S.C. TELEMOBIL S.A.

Singura critică a recurentei constă în susţinerea în sensul că, situaţia constatată este un caz izolat iar deficienţele s-au remediat pe parcursul controlului, astfel că nu se impunea emiterea deciziei, potrivit prevederilor art. 176 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi.

Or, prima instanţă a apreciat în mod corect faptul că o astfel de împrejurare este irelevantă, întrucât scopul măsurii îl reprezintă eliminarea pentru viitor a unor asemenea abateri, iar în cuprinsul procesului-verbal de constatare s-a reţinut că nu există o procedură clară de transmitere a informaţiilor cu privire la derularea contractelor de închiriere ale SRTv şi nu sunt stabilite distinct obligaţiile departamentelor implicate.

În consecinţă, măsurile dispuse de către Curtea de Conturi sunt legale, fiind necesară efectuarea unei analize în vederea identificării cauzelor care au condus la necalcularea, nefacturarea şi neîncasarea sumelor reprezentând penalităţi şi a dispunerii de măsuri pentru eliminarea pe viitor a unor asemenea abateri.

9. Prin decizia nr. 16/2016, Curtea de Conturi a României a dispus, la punctul I.12 şi punctul II.8 următoarele măsuri:

"1.12. Conducerea SRTv va efectua o analiză a tuturor structurilor din cadrul SRTv din punct de vedere al necesarului de personal, al gradului de pregătire a acestuia corespunzător postului pe care îl ocupă fiecare angajat şi al evoluţiei numărului acestora pe o perioadă de 5 ani, în strictă concordanţă cu volumul de activitate al fiecărei structuri, în vederea stabilirii unor criterii şi condiţii clare în funcţie de care se vor face angajări de personal nou sau vor fi contractate servicii oferite de persoane din afara SRTv. Termen de realizare: 31.05.2017"; II.8. Conducerea SRTv va dispune stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor/majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare potrivit legii.

De asemenea, conducerea SRTv va efectua o analiză asupra tuturor contractelor de cesiune a drepturilor de autor încheiate şi/sau derulate în anul 2015 până la zi, iar în condiţiile în care se constată că SRTv dispunea de personal angajat calificat pentru activităţile contractate, ca şi în cazurile identificate şi analizate de echipa de audit a Curţii de Conturi, va dispune măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor/majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare potrivit legii. Termen de realizare: 31.05.2017."

În motivarea măsurilor s-a arătat că au fost încheiate contracte pentru drepturi de autor şi conexe cu terţe persoane, continuate de încheierea de contracte individuale de muncă, în condiţiile în care instituţia are angajaţi pe funcţii similare, cu pregătire specifică activităţii desfăşurate.

S-a constatat că, în anul 2015, pentru realizarea emisiunilor de televiziune transmise de studiourile SRTv, s-au efectuat cheltuieli cu colaboratorii reprezentând drepturi de autor şi contracte civile de prestări servicii în valoare de 5.226.590 RON.

Au fost analizate un număr de 5 contracte de cesiune a dreptului de autor şi s-a constatat că activităţile prestate de autori se regăsesc ca sarcini de serviciu pentru funcţiile prevăzute în organigrama instituţiei.

În data de 06.02.2015 s-a încheiat contractul de cesiune a dreptului de autor nr. x/06.02.2015, între SRTv şi domnul K. pentru realizarea unui comentariu de specialitate în cadrul emisiunii TELESPORT TVR1, în perioada ianuarie- martie 2015, contract pentru derularea căruia instituţia a suportat cheltuieli în sumă de 6.000 RON. Ulterior, pentru perioada aprilie - iunie 2015 s-a încheiat contractul de cesiune a dreptului de autor nr. x/14.04.2015 având acelaşi obiect de activitate, pentru care s-a plătit un onorariu de 6.000 RON.

S-a constatat că aceeaşi modalitate s-a aplicat la încheierea contractului de cesiune a dreptului de autor nr. 240/06.02.2015 cu domnul L., pentru care s-au achitat onorarii de 6.000 RON, continuat cu contractul de cesiune a dreptului de autor nr. x/14.04.2015 care a generat, de asemenea, costuri în cuantum de 6.000 RON.

S-a reţinut că, în data de 21.08.2015 s-a încheiat contractul de cesiune a drepturilor conexe nr. Al113/21.08.2015 între SRTv şi doamna M., având ca obiect prestaţia "Prezentare jurnal în emisiunea cu titlul TELEJURNAL difuzată pe TVR1" în perioada 27.07 - 30.10.2015. Cheltuielile suportate de instituţie pentru plata acestor servicii au fost de 14.478 RON.

S-a menţionat că, la finalizarea acestor contracte, conducerea SRTv a apreciat ca fiind necesară colaborarea cu persoanele menţionate anterior, motiv pentru care s-au încheiat contracte individuale de muncă.

S-a constatat că, în toată perioada aflată sub incidenţa contractelor menţionate, societatea de televiziune avea angajaţi pentru funcţiile menţionate, personal care ar fi putut acoperi necesarul de personal al Departamentului de Ştiri Sportive si al Direcţiei Ştiri.

S-a menţionat că sumele plătite de SRTv pentru derularea contractelor menţionate sunt în cuantum de 76.608 RON, apreciindu-se că acestea nu au avut caracter necesar, deoarece societatea de televiziune are suficient personal calificat pentru realizarea programelor impuse de specificul activităţii.

S-a apreciat că, faptul de a se recurge la personal suplimentar pentru "o recalibrare a producţiei şi stabilirea unei noi identităţi", în timp ce se plătesc salarii angajaţilor cu vechime, poate crea ideea că aceştia din urmă nu ar mai corespunde cerinţelor actuale.

S-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, care consacră principiul bunei gestiuni financiare.

Susţinerea recurentei potrivit căreia motivarea primei instanţe este insuficient fundamentată şi se bazează pe raţionamente şi presupuneri nu va fi reţinută de către instanţa de recurs.

Dimpotrivă, soluţia pronunţată de instanţa de fond s-a raportat la înscrisurile depuse la dosar, fiind verificat obiectul contractelor încheiate, respectiv "comentariu specialitate pentru emisiunea TELESPORT TVR1" şi "prezentare jurnal în emisiunea cu titlul TELEJURNAL".

Astfel, în mod corect judecătorul fondului a constatat ca fiind întemeiate concluziile echipei de control în sensul că societatea de televiziune avea angajaţi pentru funcţiile menţionate, care ar fi putut acoperi necesarul de personal al Departamentului de Ştiri Sportive si al Direcţiei Ştiri, nefiind necesară încheierea unor contracte de cesiune.

Deşi recurenta apreciază că nu a fost vorba despre o gestionare defectuoasă a fondurilor publice, aceste susţineri nu au suport probator şi nu pot conduce la concluzia potrivit căreia aceste activităţi nu ar fi putut fi realizate de către personalul de specialitate al reclamantei cu atât mai mult cu cât societatea avea angajaţi pentru funcţiile menţionate, care ar fi putut acoperi necesarul de personal al Departamentului de Ştiri Sportive şi al Direcţiei Ştiri.

Contrar susţinerilor recurentei, sumele achitate reprezintă un prejudiciu întrucât nu au avut un caracter necesar, nefiind argumentată suficient imposibilitatea realizării activităţilor de către personalul instituţiei în perioada aflată sub incidenţa contractelor, astfel că este lipsită de relevanţă susţinerea în sensul că se impunea examinarea şi din punctul de vedere al calităţii actului artistic, al impactului, audienţei şi a altor indicatori specifici de performanţă.

În consecinţă, soluţia primei instanţe, de menţinere a actelor contestate, este legală.

10. Prin decizia nr. 16/2016, Curtea de Conturi a României a dispus, la punctul I.14 şi punctul II.11 următoarele măsuri:

"I.14 - Conducerea SRTv va dispune, iar structurile de specialitate vor proceda la verificarea tuturor plăţilor efectuate pentru acoperirea despăgubirilor câştigate de angajaţi în instanţă, în vederea stabilirii cuantumului corect al acestora. Termen de realizare: 28.02.2017"; II.11 - Conducerea SRTv va dispune măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului produs SRTv prin: plata de despăgubiri pentru personalul reangajat în urma contestării în instanţă a deciziilor de concediere dispuse în anul 2013 şi aplicarea hotărârilor instanţelor de judecată favorabile lor, având la bază cauze imputabile SRTv şi angajaţilor acesteia; plata sumelor necuvenite celor 6 angajaţi care au executat silit SRTv pentru salariile compensatorii; plata sumei de 145.774 RON către domnul D. şi recuperarea acesteia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor/majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare potrivit legii. Termen de realizare: 30.06.2017."

În motivarea măsurilor s-a reţinut că, în urma contestării în instanţă a deciziilor de concediere dispuse în anul 2013, SRTv a trebuit să plătească despăgubiri persoanelor reintegrate în valoare de 9.977.553 RON.

S-a constatat că, urmare disponibilizărilor de personal prin concediere colectivă operate de SRTv, în perioada 2012 - 2013, şi contestate în instanţă de foştii salariaţi, instituţia a efectuat plăţi pentru punerea în aplicare a hotărârilor instanţelor de judecată în cuantum de 9.524.612 RON, până la momentul efectuării auditului financiar de către echipa Curţii de Conturi. De asemenea, conform eşalonărilor stabilite cu angajaţii în cauză, SRTv mai are de achitat suma de 452.941 RON.

S-a reţinut că procesul de disponibilizare a personalului din SRTv, derulat în perioada 2012 - 2013, s-a desfăşurat în baza Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei salariaţilor Societăţii Române de Televiziune, regulament aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 121/29.10.2012.

Din analiza situaţiilor privind personalul angajat/reintegrat (reangajat) de SRTv după restructurarea din anul 2013, s-a constatat că personalul angajat de SRTv, de la data restructurării până la data de 14.07.2016, a fost în număr de 289 persoane, din care personal reintegrat (reangajat) au fost 124 persoane (din cele 619 disponibilizate).

Din cele 124 de persoane reintegrate (reangajate), 120 de persoane au fost reangajate ca urmare a unor sentinţe judecătoreşti şi un număr de 4 persoane au fost reangajate urmare unei decizii/ordin al conducerii SRTv.

Din personalul disponibilizat în urma restructurării şi care a acţionat în judecată SRTv, un număr de 76 persoane au câştigat în instanţă definitiv.

Echipa de audit a reţinut că principalele motive pentru admiterea contestaţiilor de către instanţele de judecată sunt următoarele: au fost înfiinţate 55 de locuri cu destinaţie socială, câtă vreme prin HCA nr. 121/2012 se stabilise definitiv că schema organizatorică a SRTv va cuprinde un număr maxim de 2395 de salariaţi, nefiind permis entităţii să înfiinţeze alte locuri de muncă; nu au fost notificate toate sindicatele existente la nivelul SRTv; vicii de formă (ex: a fost concediat de pe postul de cameraman, deşi acesta avea funcţia de videojurnalist, lipsa notificării de participare în selecţie a salariatului); neparticiparea tuturor salariaţilor care ocupau funcţii similare în procesul de selecţie profesională; nu s-a efectuat redistribuirea în ordinea punctajelor, deşi concedierea colectivă reprezintă procedura legală desfăşurată la nivel de angajator şi nu la nivelul compartimentelor; cazuri sociale care au avut punctaje mai mici decât contestatorul au fost menţinute, neparticiparea în selecţie a tuturor salariaţilor cu aceeaşi funcţie; desfiinţarea postului ocupat de reclamantă a fost efectuată fără respectarea dispoziţiilor legale incidente; după concedierea angajatului, SRTv a organizat un concurs de proiecte manageriale pentru funcţia de coordonator cu atribuţii de director, procedându-se astfel numai la o schimbare a denumirii postului, menţinând şi plata indemnizaţiei de conducere; încredinţarea atribuţiilor de coordonare unui salariat cu funcţie de execuţie poate conduce la încărcarea excesivă a acestuia, postul pretins desfiinţat nedispărând ca necesitate funcţională; N. a fost menţinută în funcţia de reporter, deşi a avut punctaj inferior, fiind considerată caz social; concediu medical în perioada selecţiei profesionale; comunicarea deciziei s-a realizat la data la care era în vigoare CCM 2013-2014, fiind unicul aplicabil, la data la care a avut loc concedierea; orice sancţiune disciplinară trebuie materializată printr-un înscris, act unilateral al angajatorului, care trebuie să cuprindă şi descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; persoane având aceeaşi funcţie cu cea a reclamantului au fost menţinute deşi au avut punctaje mai mici, fiind considerate cazuri sociale.

S-a constatat că, până la data de 12.07.2016 s-au derulat 6 acţiuni, în care angajaţii reintegraţi au executat silit, prin intermediul executorului judecătoresc, despăgubirile considerate a li se cuveni, stabilite prin expertize contabile, cu toate că SRTv a efectuat plăţile rezultate din situaţiile proprii. În urma acestor executări operate asupra conturilor societăţii de televiziune publică, au fost plătite despăgubiri în sumă de 476.097,59 RON, din care 424.876 RON drepturi stabilite de expert şi 51.221,59 RON cheltuieli de executare.

S-a menţionat că, urmare acestor executări silite, Departamentul Economic din SRTv a informat Cabinetul PDG, prin adresa nr. x/16.06.2016, precizând faptul că SRTv şi-a achitat datoriile faţă de aceste persoane la reintegrare, dar, cu toate acestea, persoanele au decis să execute silit instituţia pentru salariile compensatorii.

Societatea Română de Televiziune a iniţiat prin Cabinetul de avocatură, contestaţii la executare, care în prezent sunt pe rolul instanţelor de judecată.

S-a constatat că, o altă situaţie generată de concedierile colective operate în anul 2013, este cea a domnului D.. Prin adresa de preaviz nr. x/29.01.2013 şi decizia nr. 819/13.06.2013 de încetare a contractului individual de muncă, începând cu data de 14.06.2013, domnul D. nu mai este salariat al SRTv. La acel moment sunt calculate drepturile de salarii compensatorii cuvenite persoanei concediate în sumă de 77.000 RON. Împotriva deciziei de concediere, fostul salariat s-a adresat instanţei de judecată.

S-a menţionat că, în data de 23.05.2014, conducerea SRTv, prin Preşedinte Director General, are o întâlnire cu contestatorul - salariat D., în urma căreia se încheie tranzacţia înregistrată cu nr. C/142/23.05.2014. Această înţelegere stabileşte că litigiul amintit este soluţionat pe cale amiabilă, iar SRTv emite decizia nr. 126/09.07.2014 de revocare a deciziei nr. 819/13.06.2013 de concediere, şi reactivarea contractului individual de muncă nr. x/01.02.1994, începând cu data de 01.08.2014.

S-a considerat că încheierea tranzacţiei menţionate este avantajoasă pentru SRTv, deoarece continuarea litigiului în instanţa de judecată ar fi presupus cheltuieli suplimentare pentru instituţie, în condiţiile în care motivaţiile domnului D. au fost apreciate a fi corecte.

Astfel, motivul care a stat la baza încheierii acestei tranzacţii a fost faptul că după emiterea deciziei de concediere nr. 819/13.06.2013, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, Consiliul de Administraţie al SRTv a aprobat prin Hotărârea CA nr. 75/19.06.2013, înfiinţarea unui loc de muncă pe postul de consilier juridic în cadrul Serviciului Juridic, adică postul care fusese ocupat de angajatul restructurat. Această acţiune intră sub incidenţa art. 75 alin. (1) din Codul Muncii republicat, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia angajatorul care reînfiinţează un loc de muncă desfiinţat mai devreme de 45 de zile de la data concedierii colective, are obligaţia de a-1 oferi salariatului concediat.

S-a apreciat că, din analiza documentelor puse la dispoziţia echipei de audit de către conducerea SRTv, respectiv hotărârea CA. nr. 110/2012, hotărârea CA. nr. 121/2012, ordin C 21/30.01.2013 şi hotărârea CA nr. 75/2013, nu reiese faptul că "prin hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 75/19.06.2013 a fost înfiinţat un loc de muncă pe postul de consilier juridic în cadrul Serviciului Juridic".

S-a reţinut că, în urma deciziei PDG nr. 126/09.07.2014 se reactivează contractul individual de muncă al angajatului, astfel încât acesta este îndreptăţit să primească salarii pentru perioada 14.06.2013 - 31.07.2014, în sumă de 145.774 RON.

Stabilindu-se diferenţa între sumele primite la încetarea contractului de muncă şi suma astfel calculată, SRTv a achitat diferenţa de 68.774 RON.

S-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare coroborate cu cele ale art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenta a susţinut, ca şi motiv de recurs, faptul că situaţia despăgubirilor nu a fost stabilită cu certitudine, deoarece societatea a formulat contestaţii la executările silite, cu privire la întinderea despăgubirilor ce urmează a fi achitate şi, de aceea, a apreciat că termenul stabilit prin decizie la data de 30.06.2017 este ineficient şi nerealist.

Din acest punct de vedere, se constată că prima instanţă a reţinut în mod corect dispoziţiile art. 85 pct. 3 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, în sensul că în raportul de control se înscrie valoarea estimativă a erorii/abaterii constatate, ce se determină pe bază de date, documente şi alte probe relevante.

De asemenea, au fost învederate dispoziţiile art. 33 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, potrivit cărora stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia reprezintă o obligaţie a conducerii entităţii auditate.

Intimata Curtea de Conturi a dispus verificarea tuturor plăţilor efectuate pentru acoperirea despăgubirilor câştigate de angajaţi în instanţă, tocmai în vederea stabilirii cuantumului corect al acestora, întrucât cuantumul sumelor plătite angajaţilor reintegraţi reprezintă o valoare estimativă, rămânând în sarcina recurentei să stabilească valoarea finală şi exactă a acestor drepturi.

Nu se poate identifica nicio încălcare a dispoziţiilor legale prin faptul că intimata a dispus măsura analizării cauzelor care au generat aceste situaţii şi stabilirea recuperării prejudiciului, dacă aspectele reţinute sunt imputabile unor persoane ce nu au aplicat întocmai procedurile aprobate pentru concedierea colectivă operată, iar termenul fixat este orientativ, putând fi prelungit la solicitarea instituţiei, în funcţie de elementele obiective prezentate.

Aprecierile recurentei în sensul că societatea nu a înfiinţat 55 de posturi noi, aşa cum greşit se reţine în hotărârea recurată, ci s-a apreciat că un număr de 55 de posturi cu destinaţie socială pot fi menţinute, fără a afecta indicatorii cuprinşi în planul de redresare economică, nu sunt întemeiate, întrucât instanţa de fond a constatat că unul din principalele motive pentru care au fost admise contestaţiile de către instanţele de judecată a fost faptul că au fost înfiinţate 55 de locuri cu destinaţie socială, câtă vreme prin H.C.A. nr. 121/2012 se stabilise definitiv că schema organizatorică a SRTv va cuprinde un număr maxim de 2395 de salariaţi, nefiind permis entităţii să înfiinţeze alte locuri de muncă.

În aceste condiţii, se constată că acesta a fost unul dintre motivele pentru care instanţele de judecată au admis acţiunile îndreptate împotriva deciziilor de concediere iar, în prezenta cauză, instanţa nu a fost învestită cu examinarea legalităţii acestor decizii.

De asemenea, faptul că recurenta a formulat contestaţii la executare nu este un motiv de natură să atragă nelegalitatea măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi întrucât prejudiciul exista la data efectuării controlului, urmând ca, potrivit măsurilor dispuse, să se procedeze la verificarea tuturor plăţilor efectuate pentru acoperirea despăgubirilor câştigate de angajaţi în instanţă, în vederea stabilirii cuantumului corect al acestora.

Cu privire la plata sumei de 145.774 RON către D., recurenta a arătat că tranzacţia este o modalitate legală de stingere a unui litigiu, avându-se în vedere criterii de timp şi cheltuieli iar, cu privire la un pretins prejudiciu, urmează a se constata că suma de 77.000 RON era datorată cu titlu de plată compensatorie, astfel că nu este prejudiciu, nefiind acordată în plus, alături de drepturile băneşti calculate pe durata în care contractul individual de muncă fusese încetat.

Intimata a dispus efectuarea de verificări în ceea ce priveşte situaţia domnului D., tocmai pentru faptul că reprezentanţii din conducerea recurentei au stabilit, la un moment dat, că disponibilizarea acestuia nu a fost corect instrumentată şi acţiunea intentată în instanţă s-ar fi finalizat în defavoarea SRTv.

Având în vedere că salariatului i s-au achitat salariile cuvenite pentru perioada cuprinsă între data emiterii deciziei de concediere şi data reintegrării, perioadă în care recurenta nu a beneficiat de serviciile acestuia, este evident faptul că se impunea ca recurenta să ia măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului produs SRTv, astfel cum în mod corect a apreciat prima instanţă, în sensul legalităţii constatărilor Curţii de Conturi.

11. Prin decizia nr. 16/2016, Curtea de Conturi a României a dispus, la punctul II.3 următoarea măsură:

"Conducerea SRTv va efectua o analiză în vederea stabilirii necesarului de activităţi în domeniul IT şi a caracterului de permanenţă a acestora, precum şi verificarea existenţei condiţiilor care necesită o normă de 4 ore zilnic pentru activităţi IT, iar în situaţia în care nu se constată necesitatea unei astfel de norme, se vor dispune măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor/majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare potrivit legii. În realizarea acestei analize se va avea în vedere şi efectuarea unei comparaţii a nivelului salariului plătit cu nivelul salariului plătibil pentru astfel de activităţi/activităţi similare în Chişinău - Republica Moldova. Termen de realizare: 28.02.2017".

În motivarea deciziei, Curtea de Conturi a constatat utilizarea ineficientă a fondurilor alocate funcţionării postului de televiziune T.V.R. Chişinău, prin angajarea de personal propriu pentru serviciile "deservire calculatoare", în condiţiile în care contractul de prestări servicii era mai economic.

Conform raportului de activitate întocmit pentru anul 2015 de Filiala Societăţii Române de Televiziune Chişinău, în perioada aprilie- iunie 2015 au fost efectuate cheltuieli pentru plata serviciilor "deservire calculatoare" prestate de E., în sumă de 35.761,92 MDL, respectiv un cuantum mediu lunar de 11.920,64 MDL.

Începând cu data de 01 iulie 2015, E. devine salariat al Filialei SRTv în baza contractului individual de muncă nr. x/01.07.2015, contract de muncă cu timp parţial de 4 ore/zi, încheiat pe perioadă nedeterminată.

Conform statelor de plată întocmite lunar pentru perioada iulie- decembrie 2015 şi a raportului de activitate corespunzător, drepturile salariale de care a beneficiat angajatul, precum şi contribuţiile aferente acestora (4,5%+23%), suportate de angajator, au însumat 89.071,11 MDL, respectiv o medie lunară a cheltuielilor efectuate pentru serviciile prestate de E. în baza contractului de muncă, de 14.845,18 MDL, ceea ce reprezintă o creştere lunară a cheltuielilor cu o medie de 2.924,54 MDL (circa 618 RON la un curs de 4,73 MDL/RON).

Analizând informaţiile prezentate anterior, echipa de auditori publici externi a constatat că decizia conducerii Filialei SRTv de la Chişinău de a angaja personal propriu pentru a asigura service-ul calculatoarelor din dotare nu a fost o hotărâre cu implicaţii pozitive asupra cheltuielilor societăţii, ci, dimpotrivă, a generat cheltuieli suplimentare în anul 2015 de circa 17.547,24 MDL (aproximativ 3.710 RON la un curs de 4,73 MDL/RON).

S-a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenta a apreciat că nu s-au încălcat prevederile legale întrucât contractul de prestări servicii reprezintă o soluţie alternativă, iar încheierea unui contract individual de muncă nu poate constitui o abatere iar, în condiţiile în care singura pretinsă neregularitate o constituie forma de colaborare cu domnul E., a apreciat că această măsură dispusă nu poate fi menţinută.

Instanţa de recurs învederează că aceste susţineri nu sunt de natură a conduce la reformarea hotărârii recurate, întrucât ceea ce a analizat echipa de control nu a fost legalitatea formei de colaborare, ci faptul că au fost generate cheltuieli suplimentare prin decizia conducerii Filialei SRTv de la Chişinău de a angaja personal propriu pentru a asigura service-ul calculatoarelor din dotare.

Măsura dispusă a fost în sensul de a se efectua o analiză în vederea stabilirii necesarului de activităţi în domeniul IT şi a caracterului de permanenţă a acestora, precum şi verificarea existenţei condiţiilor care necesită o normă de 4 ore zilnic pentru activităţi IT, iar în situaţia în care nu se constată necesitatea unei astfel de norme, dispunerea de măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia.

În acest context, se observă că nu s-a pus în discuţie lipsa necesităţii prestării unor activităţi în acest domeniu, ceea ce a interesat din punct de vedere economic fiind analizarea costurilor generate de aceste activităţi.

Contrar susţinerilor recurentei, în mod corect prima instanţă a reţinut că media sumelor plătite lunar în baza contractelor de prestări servicii încheiate cu domnul E. (11.920,64 MDL) era mai mică decât media sumele plătite lunar aceleiaşi persoane în baza contractului individual de muncă încheiat ulterior (14.845,18 MDL).

În perioada iunie- iulie 2015, salariul mediu în domeniul IT din Republica Moldova era de circa 13.000 MDL, în timp ce domnul E. a primit un salariu de 11.520 MDL/lună, pentru 4 ore/zi şi chiar această comparaţie reflectă faptul că C. a plătit angajatului său un salariu cu peste 75% mai mare decât salariul mediu practicat în Republica Moldova.

Reclamanta a efectuat o analiză, inclusiv comparativă, a necesarului de activităţi în domeniul IT, însă această analiză nu este de natură să conducă la concluzia nelegalităţii actelor contestate, fiind efectuată ulterior emiterii acestora şi în vederea executării lor.

În consecinţă, nu se vor aprecia ca fiind întemeiate criticile recurentei, nefiind identificată nicio încălcare sau aplicare eronată a normelor de drept material.

12. Prin decizia nr. 16/2016, Curtea de Conturi a României, la punctul II.4 a dispus următoarea măsură:

"Entitatea va analiza activităţile desfăşurate de cei 4 cameramani în baza Contractelor de cesiune a drepturilor de autor. În condiţiile în care nu se justifică încheierea acestora, deoarece aceste activităţi erau plătite prin salariu în baza contractului individual de muncă, conducerea SRTv împreună cu managementul Filialei TVR Chişinău, va dispune măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor/majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare potrivit legii. Termen de realizare: 31.03.2017".

În motivarea măsurii, Curtea de Conturi a constatat că au fost achitate onorarii pentru cei patru cameramani - cesionari ai drepturilor de autor, în condiţiile în care sunt şi angajaţi ai Filialei SRTv Chişinău, având în vedere că atribuţiile din fişa postului coincid cu activităţile desfăşurate de aceştia pentru îndeplinirea obiectului contractelor de cesiune.

S-a constatat că, în anul 2015, pentru realizarea emisiunilor de televiziune transmise de studioul de televiziune din Chişinău, "Filiala Societăţii Române de Televiziune" Chişinău a încheiat contracte individuale de muncă, pe durată nedeterminată, în regim de muncă de 4 ore/zi, cu 4 cameramani.

În fişele individuale pentru posturile ocupate, anexate la contractele individuale de muncă, sunt menţionate sarcinile şi atribuţiile specifice funcţiei în care a fost angajat fiecare salariat.

Totodată, începând din acelaşi moment, fiecare dintre cei 4 salariaţi ai Filialei SRTv Chişinău a încheiat şi câte un contract de cesiune a drepturilor de autor cu societatea angajatoare.

Obiectul contractelor de cesiune îl constituie "cesiunea exclusivă a drepturilor patrimoniale de autor şi drepturilor conexe asupra operei - emisiune de televiziune «Punctul pe azi» şi «Telejurnal»".

Din analiza documentelor prezentate, echipa de audit a constatat că atribuţiile şi responsabilităţile celor 4 angajaţi, stabilite prin fişele de post anexate la contractele individuale de muncă, sunt similare cu activităţile necesare obţinerii obiectului contractelor de cesiune a drepturilor de autor.

Spre exemplu, s-a reţinut că fişa postului stabileşte că angajaţii în funcţia de "cameraman" execută filmări pe teren sau în studiourile TV care, prin obiectul de activitate al societăţii angajatoare, în speţă O., are ca scop "difuzarea operei" şi "expunerea publică a operei".

S-a constatat, de asemenea, că prin fişa postului este stipulată obligaţia cameramanului de a răspunde pentru calitatea tehnică şi plastică a imaginilor din înregistrarea imaginilor brute. În această situaţie nu este necesară contractarea dreptului de "prelucrare, adaptare, aranjamentul şi alte asemenea modificări ale operei".

S-a precizat că întreaga activitate desfăşurată de cei patru cameramani are ca scop, conform contractelor individuale de muncă, în concordanţă cu obiectul de activitate ale angajatorului, realizarea de emisiuni sau părţi de emisiuni, cu scopul difuzării, comunicării şi expunerii către un public larg.

În acest caz, echipa de audit a conchis că obiectul contractelor de cesiune a drepturilor de autor este similar cu cel al contractelor individuale de muncă, iar activităţile desfăşurate de cei patru cameramani nu se justifică a fi condiţionate de cesionarea unor eventuale drepturi de autor.

S-a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care consacră principiul bunei gestiuni financiare.

Recurenta apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că nu a rezultat din probe că activităţile desfăşurate în baza celor două contracte ar fi fost diferite, făcându-se o greşită aplicare a legii, reţinând identitatea activităţilor ce decurg din cele două contracte.

În opinia recurentei, este vorba despre două contracte diferite ca natură şi esenţă, contractul de cesiune a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe fiind reglementat de Legea nr. 8/1996, iar contractul individual de muncă fiind reglementat de Codul muncii, astfel că nu este pertinentă constatarea Curţii de Conturi.

Contrar aprecierilor recurentei, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că susţinerile reclamantei în sensul că activităţile desfăşurate de cameramani în baza contractelor individuale de muncă şi a contractelor de cesiune de drepturi de autor ar fi fost diferite, nu sunt confirmate de probe.

Recurenta prezintă consideraţii teoretice în legătură cu obiectul general al contractelor de cesiune al drepturilor de autor şi al contractelor individuale de muncă, relativ la efectele acestora, însă ceea ce a reţinut prima instanţă a fost faptul că este corectă măsura dispusă de către Curtea de Conturi, de a se analiza activităţile desfăşurate de cei 4 cameramani în baza contractelor de cesiune a drepturilor de autor.

În urma efectuării acestei analize de către entitatea controlată, în condiţiile în care s-ar ajunge la concluzia că nu se justifică încheierea acestora, deoarece aceste activităţi erau plătite prin salariu în baza contractului individual de muncă, conducerea SRTv împreună cu managementul Filialei TVR Chişinău urmează să dispună măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului şi de recuperare a acestuia.

Instanţa de fond a reţinut, din probele administrate, că nu rezultă necesitatea desfăşurării activităţii a patru cameramani, angajaţi cu câte o normă de 8 ore/zi, la momentul încheierii contractelor de cesiune şi, în consecinţă, încheierea unui contract individual de muncă şi a unui contract de cesiune a drepturilor de autor nu putea reprezenta un mijloc de economisire, în condiţiile în care nu se precizase care dintre activităţi erau efectuate în baza contractului de cesiune a drepturilor de autor şi care erau prestate în temeiul raporturilor de muncă.

Ceea ce s-a concluzionat a fost în sensul că, raportat la obiectul concret al contractelor de cesiune a drepturilor de autor şi cel al contractelor individuale de muncă, activităţile desfăşurate de cei 4 cameramani sunt similare, astfel că nu se justifică a fi condiţionate de cesionarea unor eventuale drepturi de autor iar plata nu era necesară desfăşurării activităţii postului de televiziune respectiv, ceea ce denotă caracterul neeconomic al acesteia.

Instanţa de control judiciar apreciază ca fiind juste considerentele inserate în cuprinsul hotărârii recurate, diferenţa dintre efectele celor două categorii de contracte neavând nicio relevanţă raportat la măsurile dispuse de către intimată, iar aceste alegaţii nu pot constitui veritabile critici, nefiind indicate normele de drept material care să fi fost eludate sau aplicate eronat.

13. Prin decizia nr. 16/2016, Curtea de Conturi a României a dispus, la punctul II.9 următoarea măsură:

"Conducerea SRTv va întreprinde măsurile legale pentru stabilirea întinderii prejudiciului adus bugetului de stat prin efectuarea de deplasări externe fără realizarea ediţiilor de emisiuni şi recuperarea acestuia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor/majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare potrivit legii. Termen de realizare: 28.02.2017".

În motivarea deciziei s-a reţinut supraevaluarea necesarului de alocaţii bugetare prin nefundamentarea corectă a necesarului de deplasări în străinătate în anul 2015, deplasări ale căror cheltuieli au fost suportate din alocaţia de la bugetul de stat alocată Departamentului TVR Internaţional.

Din verificarea cheltuielilor suportate din alocaţia de la bugetul de stat alocată Departamentului TVR Internaţional, respectiv a cheltuielilor efectuate cu deplasările externe în anul 2015, şi a modului de îndeplinire a misiunilor stabilite prin ordin al Directorului General al SRTv, s-a constatat că: în anul 2015, valoarea cheltuielilor cu deplasările externe suportate din alocaţia de la bugetul de stat alocată Departamentului TVR Internaţional, conform situaţiei "Deplasări externe TVR Internaţional 2015", a fost în sumă totală de 611.731,58 RON; din analiza situaţiilor difuzării pe TVR Internaţional a emisiunilor realizate în deplasările externe efectuate în anul 2015, s-a constatat că, din filmările făcute în cele 50 de misiuni de deplasare, doar în cazul a 2 deplasări prima ediţie realizată a fost difuzată pe TVRi în săptămâna imediat următoare deplasării (din totalul de 145 de ediţii care trebuiau realizate şi difuzate), iar pentru 5 deplasări au fost difuzate la 2-3 săptămâni de la efectuarea deplasării; pentru celelalte deplasări, prima ediţie a emisiunii realizate a fost difuzată pe postul TVRi la intervale mari de timp, cuprinse între 1-10 luni de la efectuarea deplasării; 77 de ediţii au fost difuzate în anul 2016 şi 8 ediţii sunt programate a fi difuzate în cursul anului 2016, din totalul de 145 de ediţii ale emisiunii "Lumea şi noi" care trebuiau realizate si difuzate în anul 2015; valoarea cheltuielilor cu deplasările externe aferente celor 77 de ediţii difuzate în anul 2016 şi a celor 8 ediţii programate a fi difuzate în anul 2016 se ridică la suma de 349.311,31 RON; nu au fost realizate 3 ediţii; valoarea cheltuielilor cu deplasările externe aferente celor 3 ediţii nerealizate sunt estimate la suma de 13.008,81 RON; doar 7 angajaţi ai Departamentului TVR Internaţional au efectuat deplasări în străinătate în vederea realizării şi difuzării pe post a emisiunii "Lumea şi noi", deşi conform statului de personal, în anul 2015 la Departamentul TVR Internaţional erau angajaţi 20 de jurnalişti TV, 4 producători TV şi un organizator de producţie;

Departamentul Direcţia Programe TVR Internaţional a întocmit doar 14 din totalul de 50 de note de fundamentare în baza cărora au fost aprobate ordinele de deplasare, restul de 36 fiind întocmite de Departamentul Direcţia Programe TVR 1, TVR 2, Emisiuni pentru Minorităţi, Casa de Producţie TVR, Studioul Teritorial TVR Iaşi pentru o deplasare.

S-a reţinut că, deşi Regulamentul de organizare şi funcţionare al SRTv, precizează la pct. 11 din Capitolul V.7 - Interdicţii, faptul că: "Personalul angajat al Societăţii Române de Televiziune care ocupă funcţii de conducere în Societate nu poate fi, în acelaşi timp, realizator, producător sau prezentator de emisiuni ", doamna P., director TVR Internaţional, a efectuat în perioada 24.04 -26.04.2015 o deplasare în Belgia pentru realizarea unei ediţii eveniment a emisiunii "Lumea şi noi" şi încheierea unui parteneriat între TVR Internaţional şi Q.".

S-a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. a) şi art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, cu modificările şi completările ulterioare; art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; art. 2 şi Standardul 7 din Ordinul Secretariatului General al Guvernului nr. 400/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial al entităţilor publice.

Recurenta susţine că o singură emisune nu a fost realizată, fiind legată de deplasarea doamnei F. în Germania în perioada 18.04.2015-23.04.2015, motivul fiind unul neprevăzut, protagonistul anulând filmarea.

În opinia recurentei, Curtea de Conturi a utilizat doar parametri cantitativi, ignorând faptul că orice realizare a unei emisiuni reprezintă un act cultural, artistic, literar, pentru care necesarul de ore nu se poate stabili în raport de parametri cantitativi.

De asemenea, apreciază că improprie este şi constatarea Curţii de Conturi potrivit căreia în cadrul Departamentului TVR Internaţional, deşi erau 20 de angajaţi, 20 de jurnalişti TV, 4 producători TV şi un organizator de producţie, doar 7 dintre angajaţi au efectuat deplasări în străinătate, întrucât această constatare nu are nicio semnificaţie ori conotaţie legală, în afară de aceea că s-a încercat pe cât posibil optimizarea deplasărilor externe în scopul utilizării eficiente a bugetului de stat.

Instanţa de recurs apreciază că soluţia pronunţată de judecătorul fondului este legală şi nu se pot identifica veritabile motive de recurs, nefiind indicate care sunt normele de drept material pe care le-ar fi încălcat sau aplicat eronat prima instanţă, susţinerile recurentei fiind simple aprecieri fără valoare juridică.

Situaţia de fapt reţinută este corectă, în concordanţă cu probele administrate în cauză, fiind decontate 114 deconturi de cheltuieli aferente unui număr de 50 de misiuni de deplasări externe, având ca scop realizarea unui număr de 145 de ediţii ale emisiunii "Lumea şi noi" şi difuzarea acestora pe postul TVRi.

Or, cu toate că aceste ediţii urmau a fi realizate şi difuzate în anul 2015, 77 de ediţii au fost difuzate în anul 2016 la intervale mari de timp de la data deplasării.

De asemenea, s-a constatat că doar 7 angajaţi din cei 20 ai Departamentului TVR Internaţional au efectuat deplasări în străinătate în vederea realizării şi difuzării emisiunii "Lumea şi noi", în contextul în care, din verificări a rezultat că doar în 14 din cele 50 de misiuni cu deplasare efectuate s-au regăsit jurnalişti TV/producători TV angajaţi ai TVR Internaţional (în număr de 7), deşi cheltuielile cu deplasări în străinătate au fost suportate din alocaţia de la bugetul de stat a Departamentului TVR Internaţional.

În ceea ce priveşte numărul de ediţii nerealizate ale emisiunii "Lumea şi noi", constatările s-au bazat pe Situaţia "Deplasări externe TVRi an 2015 şi difuzări pe TVRi" pe care a prezentat-o Direcţia Programe TVR Internaţional. Contrar celor susţinute de către reclamantă, în perioada 7.06-12.06.2015 (deplasare în Elveţia, R.) urmau a fi realizate 4 materiale pentru 4 ediţii ale emisiunii "Lumea şi noi" iar, în cuprinsul situaţiei "Deplasări externe TVRi an 2015 şi difuzări pe TVRi" se menţionează că a patra ediţie nu a mai fost realizată întrucât protagonistul a anulat filmarea.

În consecinţă, constatările Curţii de Conturi sunt reale, astfel că nu există niciun motiv de nulitate a actelor de control contestate, întrucât motivele nerealizării unei ediţii sau a unui material pentru care s-a realizat o deplasare externă finanţată din bugetul de stat nu pot fi stabilite decât pe bază de probe, şi nu pe baza susţinerilor recurentei.

În concluzie, nu se pune problema excedării sferei de competenţă a Curţii de Conturi care a dispus în mod legal adoptarea măsurilor pentru stabilirea întinderii prejudiciului adus bugetului de stat prin efectuarea de deplasări externe fără realizarea ediţiilor de emisiuni şi recuperarea acestuia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor/majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare potrivit legii, fiind lipsită de relevanţă susţinerea recurentei raportată la calitatea ediţiilor realizate, întrucât constatările vizează modul în care a fost utilizat bugetul public, faţă de prevederile legale menţionate anterior.

14. Prin decizia nr. 16/2016, Curtea de Conturi a României a dispus, la punctul II.10 următoarea măsură:

"Conducerea SRTv va dispune măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor/majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare potrivit legii. Termen de realizare: 31.05.2017."

În motivarea măsurii, s-a constatat că, în activitatea de vânzare a spaţiului publicitar, efectuată în perioada 2009-2011 către comisionarul S.C. S. S.A., SRTv a acceptat includerea unor clauze defavorabile acesteia prin acte adiţionale succesive, nu a exercitat clauzele contractuale sancţionatorii la care avea dreptul în condiţiile nerealizării obiectivelor de etapă, a răspuns favorabil tergiversărilor şi compromisului propuse de comisionar şi a reziliat cu mare întârziere contractul în condiţiile în care obiectivele nu au fost îndeplinite.

S-a reţinut că entitatea verificată a acceptat diminuarea veniturilor cuvenite contractual din publicitate, cu influenţe negative, mai ales în perioada 2009-2011.

S-a constatat că, între SRTv, în calitate de comitent şi S.C. S. S.A., în calitate de comisionar a fost încheiat contractul de comision nr. x/25.03.2009, având ca obiect vânzarea spaţiului publicitar al SRTv aferent canalelor TVR 1, TVR 2, TVR 3, TVR Cultural, TVR INFO, TVR INTERNATIONAL, cel de pe T. şi website-ul www.x.ro, pentru o perioadă de trei ani, respectiv de la 01.01.2009 până la 31.12. 2011.

Contractul prevedea obţinerea de către SRTv a unui venit net total minim garantat (VNTmg) în cuantum de 41 milioane de euro pentru cei trei ani şi a unui venit net anual minim garantat (VNAmg) - pentru anul 2009 - la valoarea de 11 milioane de euro în condiţiile în care, pentru anii 2010 şi 2011 această valoare urma a se stabili ulterior, păstrându-se cuantumul VNTmg la 41 milioane euro (art. 7.3.22 din contract).

Prin aceste clauze, SRTv a dorit să se asigure de realizarea unui cuantum minim al veniturilor obţinute din publicitate în fiecare din cei trei ani ai contractului cât şi în total, pe întreaga perioadă de desfăşurare a acestuia.

Comisionul cuvenit S.C. S. S.A. pentru îndeplinirea obligaţiilor contractuale a fost de 4% pentru primul an, respectiv 5% pentru anii 2010 şi 2011 din venitul brut anual (VBA).

În urma verificării modului în care a fost derulat contractul de comision menţionat s-a constatat de către echipa de audit nerealizarea VNTmg pentru cei trei ani ai contractului aşa cum a fost stipulat iniţial în contract la valoarea de 41 milioane euro, neexercitarea de către SRTv a căilor de atac prevăzute în contract în situaţiile în care comisionarul nu îşi îndeplineşte obiectivele, precum şi încheierea unor acte adiţionale, în perioada derulării contractului, modificându-se astfel în defavoarea SRTv clauzele contractuale iniţiale, cronologic, astfel:

S-a constatat că, prin actul adiţional nr. x, înregistrat la SRTv cu nr. 15361/16.06.2009, sunt modificate art. 12.1, 12.2,12.4 şi 13.2 prin care este exceptată de la încasare şi calcul al penalităţilor aferente suma de 1.827.886,36 RON, cu TVA inclus. Suma de 1.827.886,36 RON constituie venitul cuvenit SRTv, ca urmare a prestaţiilor realizate de aceasta, dar care nu a fost plătită de S.C. S. S.A. ca urmare a problemelor apărute între aceasta şi un client (S.C. U. S.R.L.), care a beneficiat de publicitate, dar care nu a achitat sumele contractate. Încheierea actului adiţional menţionat a fost aprobată prin H.C.D. nr. 544/26.05.2009 şi H.C.A. nr. 72/04.06.2009, în baza procesului-verbal de negociere nr. x/25.05.2009.

Echipa de audit a reţinut că SRTv a încheiat acest act adiţional, prin care se amână scadenţa de plată a sumei în cauză până la 31.12.2010, în condiţiile în care aceasta a prestat serviciul. Mai mult, SRTv nu şi-a exercitat dreptul conferit de art. 7.3.17 din contract care arată că sumele cuvenite SRTv nu sunt afectate în situaţia în care comisionarul se confruntă cu clienţi rău platnici.

S-a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 11.1 din contractul cu S.C. S. S.A., comisionul de 4% din VBA aferent anului 2009 includea şi provizionul de 1% pe an, tocmai pentru asumarea obligaţiei prevăzute la art. 7.3.17 - garanţia solvabilităţii, astfel încât prevederile actului adiţional nu au făcut decât să conducă la neîncasarea veniturilor SRTv pentru prestaţiile efectuate de aceasta.

Totodată, s-a constatat că suma de 1.827.886,36 RON nu a fost încasată de SRTv nici până în prezent şi se regăseşte în evidenţa instituţiei ca o creanţă de încasat de la comisionar.

S-a reţinut că, prin actul adiţional nr. x din august 2009 a fost modificat art. 12.4 din contractul iniţial, în sensul că a fost introdusă clauza nefavorabilă prin care SRTv renunţă la venitul minim garantat semestrial în anul 2009; este, astfel, exclusă clauza iniţială prin care SRTv avea garanţia încasării sumei de 4,4 milioane euro în primul semestru al anului 2009, precum şi clauzele care penalizau nerealizarea acestuia, fiind introdusă clauza conform căreia:,,(…) comisionarul garantează plata către comitent a VNAmg semestrial, cu excepţia anului 2009 pentru care termenul de plată pentru VNAmg este anul (...)". Actul adiţional confirmă obligaţia S.C. S. S.A. de a realiza VNAmg în sumă de 11 milioane de euro în anul 2009, aşa cum a fost stipulat şi în contractul iniţial în art. 7.3.22.

Încheierea actului adiţional menţionat a fost aprobată prin H.C.D. nr. 857/05.08.2009 şi HCA nr. 119/11.08.2009, în baza Notei nr. x/05.08.2009 întocmită de Direcţia Marketing şi Comunicare de Produse.

S-a reţinut că actul adiţional nr. x încheiat în 23.11.2009 modifică termenul de încasare a facturilor emise de SRTv în cadrul comenzilor de publicitate aferente contractului de la 55 de zile, aşa cum era iniţial stipulat (cu excepţiile din anexa 4 la contract) la 90 de zile, clauza prin care termenul de încasare a veniturilor cuvenite SRTv este amânat cu 35 de zile, influenţându-se nefavorabil cash-flow- ul instituţiei.

S-a menţionat că documentele care au stat la baza încheierii acestui act adiţional au fost Nota nr. x/28.09.2009 întocmită de Direcţia Marketing şi Comunicare de Produse, Hotărârea Comitetului Director nr. 1133/29.09.2009 şi Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 187/29.10.2009.

Curtea de Conturi a constatat încasarea doar a sumei de 7.984.244,5 euro reprezentând veniturile SRTv din derularea contractului şi nerealizarea VNAmg în sumă de 11 milioane de euro în anul 2009.

S-a constatat că suma realizată reprezintă 72,58 % din VNAmg aferent primului an de contract.

S-a apreciat că nu au fost luate măsurile care se impuneau, în condiţiile în care S.C. S. S.A. nu a realizat VNAmg aşa cum a garantat prin art. 9.1 din contractul iniţial, astfel: potrivit art. 12.4 alin. (3) din contractul de comision, în cazul în care S.C. S. S.A., după primul şi respectiv al doilea an contractual, nu plăteşte SRTv, în termenul stabilit, cel puţin 85% din VNAmg datorat, contractul se reziliază de plin drept, fără punere în întârziere şi fară nicio altă formalitate (pact comisoriu de grad IV), cu plata de către S.C. S. S.A. a unor daune-interese la nivelul VNAmg datorat şi neachitat până la data rezilierii, precum şi a penalităţilor de întârziere aferente; conform art. 13.6 din contractul de comision, în cazul în care S.C. S. S.A. nu îndeplineşte întocmai obligaţia de plată către SRTv a cel puţin 85% din VNAmg datorat, contractul se consideră desfiinţat de drept, fără somaţie, punere în întârziere sau orice altă formalitate prealabilă şi cu obligarea comisionarului la daune-interese, achitate în 48 de ore de la data scadenţei, reprezentând VNAmg neachitat pentru perioada respectivă.

S-a reţinut că Societatea Română de Televiziune nu a aplicat întocmai aceste prevederi contractuale, care ar fi condus la realizarea VNAmg în valoare de 11 milioane de euro, aşa cum era stipulat în contractul încheiat.

S-a precizat în motivarea deciziei că SRTv a încheiat în luna martie 2010, actul adiţional nr. x/02.03.2010 la contractul iniţial prin care stabileşte retroactiv, după mai mult de două luni de la încheierea anului 2009, diminuarea VNAmg aferent anului 2009 la valoarea de 7.984.244,5 euro, adică exact la valoarea care a fost realizată în fapt de către comisionar pe parcursul desfăşurării contractului în primul an, situaţie în care acestuia nu-i mai pot fi aplicate clauzele sancţionatorii. Documentele care au stat la baza încheierii actului adiţional menţionat au fost Nota nr. 100.076/03.02.2010 întocmită de Direcţia Marketing şi Comunicare de Produse, Hotărârea Comitetului Director nr. 161/03.02.2010 şi Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 17/10.02.2010.

S-a menţionat că SRTv a impus în caietul de sarcini al achiziţiei care a avut câştigătoare pe S.C. S. S.A., ca o condiţie obligatorie către participanţi, garantarea de către aceştia a unui venit minim anual (VNAmg), precum şi, în total pe cei 3 ani, VNTmg pe care aceştia şi le-au asumat în cuantumurile precizate, respectiv 11 milioane de euro VNAmg pentru anul 2009 şi 41 milioane euro VNTmg pentru cei trei ani cumulat.

S-a reţinut că, în condiţiile în care a încheiat actele adiţionale menţionate, SRTv nu şi-a exercitat posibilităţile de atac conferite de art. 12.4 şi 13.6 din contract aşa cum a fost descris mai sus şi a modificat retroactiv inclusiv VNAmg aferent anului 2009, nefiind realizate veniturile proprii din publicitate în suma de 2.439.355,5 euro (plus penalităţile aferente).

S-a constatat că, prin actul adiţional nr. x/02.03.2010 s-a stabilit şi VNAmg aferent anului 2010 la valoarea de 9.600.000 euro, după ce, prin acelaşi act adiţional a fost acceptată de către SRTv valoarea VNAmg pentru anul 2009 la doar 7.984.244 euro, aşa cum a fost descris mai sus.

De asemenea, în actul adiţional s-a menţionat şi faptul că prevederile acestuia nu exonerează comisionarul de la plata VNAmg, precum şi a VNTmg, în cuantumurile convenite în contract, adică valoarea totală pentru cei trei ani de contract (VNTmg) rămâne de 41 milioane euro.

S-a constatat că, în condiţiile în care în primii doi ani ai contractului (2009 şi 2010) s-au realizat de către comisionar doar 42,89 % din cele 41 milioane prognozate a fi obţinute din publicitate, SRTv a tergiversat luarea unor măsuri care să conducă la optimizarea încasărilor.

Astfel, s-a reţinut că tendinţa de scădere a sumelor obţinute de comisionar s-a manifestat şi în anul 2011, când s-au realizat doar 3.183.998 euro pentru perioada ianuarie- iunie, ceea ce reprezintă cel mai slab rezultat semestrial al S.C. S. S.A.

S-a arătat că, în aceste condiţii, SRTv şi S.C. S. S.A. încheie, în septembrie 2011, o tranzacţie, prin care convin la încetarea contractului de comision începând cu 30.09.2011.

S-a apreciat că acest acord între părţi intervine târziu pentru SRTv, în condiţiile în care mai erau doar trei luni din contract, fără a avea clauze penalizatoare pentru comisionar, făcându-se referire la altă tranzacţie (tranzacţie subsecventă), care urma a fi încheiată până la 15.11.2011, unde urmau a se definitiva şi alte aspecte din contractul de comision (scadenţarul de plată al soldului final care urma a fi confirmat de părţi prin semnătură, situaţia debitelor greu sau imposibil de colectat, situaţia compensărilor, situaţia VNTmg etc).

S-a reţinut, din situaţiile prezentate de reprezentanţii SRTv, că la data de 31.12.2015 se înregistrau debite nerecuperate în sumă de 24.857.827,90 RON, din care datoriile aferente perioadei 2009 - 2011 reprezintă 64,48% (16.027.488,55 RON), iar 35,52% (adică 8.830.339,35 RON) reprezintă penalităţile aferente sumelor neîncasate conform clauzelor contractuale. De asemenea, acţiunea în instanţă iniţiată şi derulată de SRTv a generat cheltuieli cu onorariile avocatului în cuantum de 16.740 RON.

S-a afirmat că acest mod de lucru, prin tergiversarea şi compromisul continuu prin care SRTv a înţeles să desfăşoare colaborarea cu S.C. S. S.A. a condus la rezultatele slabe în ceea ce priveşte realizarea veniturilor.

S-a apreciat că nerealizarea veniturilor din publicitate în conformitate cu prevederile contractuale, precum şi virarea cu întârziere de către comisionar a sumelor cuvenite SRTv, au contribuit substanţial la înregistrarea deficitelor anuale, cât şi la lipsa disponibilului necesar onorării obligaţiilor de plată către terţi, cu consecinţe deosebit de grave pentru funcţionarea SRTv.

S-a constatat încălcarea art. 4 alin. (2) lit. a) şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., pct. 12.4 alin. (3) şi pct. 13.6 din contractul nr. x/25.03.2009 încheiat cu S.C. S. S.R.L.

Recurenta a considerat că abaterea nu se justifică deoarece fondurile provenite din contractul de comision nu sunt fonduri alocate de la bugetul statului, fiind fonduri proprii, astfel că nu pot fi supuse auditării şi, în acest fel, nu se poate reţine aplicabilitatea O.G. nr. 119/1999.

Prin hotărârea recurată instanţa de fond a explicat care sunt motivele faţă de care nu a reţinut ca fiind întemeiate aceste argumente avansate de reclamantă, iar prin prezentul recurs, nu sunt oferite contraargumente de natură a înlătura aspectele pertinente avute în vedere de prima instanţă.

În aceste condiţii, instanţa de recurs constată justeţea sentinţei pronunţate de judecătorul fondului care a învederat în mod corect prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, în forma aflată în vigoare la data emiterii actelor contestate:

"Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public."

Potrivit art. 2 alin. (2) din lege, în înţelesul acestei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) control - activitatea prin care se verifică şi se urmăreşte modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice; (…); l) fonduri publice - sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul Trezoreriei Statului, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, credite externe contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale, împrumuturi interne contractate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi din bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale.

Conform dispoziţiilor art. 26 din lege, Curtea de Conturi efectuează auditul financiar asupra următoarelor conturi de execuţie:

"(…); f) conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice autonome; g) conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, de la bugetele locale şi de la bugetele fondurilor speciale, după caz; h) conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii; (…)."

Faţă de prevederile legale citate, nu sunt întemeiate susţinerile recurentei în sensul că sumele cu privire la care Curtea de Conturi a stabilit că se impune a fi recuperate nu ar avea legătură cu fondurile publice, aceasta rezumându-se la simple susţineri, însă fără argumente prin care să se explice motivele faţă de care aspectele legale învederate prin sentinţa recurată nu ar fi corecte.

Întrucât intimata are, ca şi atribuţii, verificarea conturilor de execuţie şi urmărirea modului de respectare a prevederilor legale privind constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice, astfel cum sunt prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. l) din Legea nr. 94/1992, este evident că poate fi constatată inclusiv omisiunea entităţii controlate, de a recupera sume de bani de la partenerii contractuali (inclusiv perceperea de penalităţi), indiferent de natura juridică a relaţiilor contractuale sau de natura sumelor nerecuperate, care se încadrează tot în sfera veniturilor.

Cu atât mai mult se impune o astfel de concluzie, având în vedere şi prevederile art. 1 din Legea nr. 41/1994 potrivit cărora,"Se înfiinţează Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune, ca servicii publice autonome de interes naţional, independente editorial, prin reorganizarea Radioteleviziunii Române."

De asemenea, art. 4 din acelaşi act normativ dispune: "(1) Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune, ca servicii publice în realizarea obiectivelor generale de informare, educaţie, divertisment, sunt obligate să prezinte, în mod obiectiv, imparţial, realităţile vieţii social-politice şi economice interne şi internaţionale, să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice, să promoveze, cu competenţă şi exigenţă, valorile limbii române, ale creaţiei autentice culturale, ştiinţifice, naţionale şi universale, ale minorităţilor naţionale, precum şi valorile democratice, civice, morale şi sportive, să militeze pentru unitatea naţională şi independenţa ţării, pentru cultivarea demnităţii umane, a adevărului şi justiţiei."

În consecinţă, chiar şi în condiţiile în care recurenta este persoană juridică, sunt de reţinut dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 94/1992: "(1) Curtea de Conturi exercită funcţia de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, furnizând Parlamentului şi, respectiv, unităţilor administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea şi administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.(2) Curtea de Conturi poate exercita auditul performanţei asupra gestiunii bugetului general consolidat, precum şi a oricăror fonduri publice.(3) Activitatea de audit extern exercitată de Curtea de Conturi se desfăşoară cu respectarea normelor proprii, adoptate pe baza standardelor de audit internaţionale general acceptate.(4) Prin constatările şi recomandările sale, auditul performanţei urmăreşte diminuarea costurilor, sporirea eficienţei utilizării resurselor şi îndeplinirea obiectivelor propuse."

De asemenea, prezintă relevanţă prevederile art. 23 din acelaşi act normativ, conform cărora, "În cadrul competenţelor prevăzute la art. 21, Curtea de Conturi îşi desfăşoară activităţile specifice asupra următoarelor categorii de entităţi publice:a) statul şi unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile şi instituţiile lor publice, autonome sau neautonome;b) Banca Naţională a României;c) regiile autonome;d) societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la care statul, unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile publice sau regiile autonome deţin, singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social;e) organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condiţiile în care prin lege sau prin statutele lor se prevede acest lucru."

Mai mult, art. 24 prevede că "Curtea de Conturi poate hotărî desfăşurarea activităţilor stabilite de lege şi la alte persoane decât cele prevăzute la art. 23, care: a) beneficiază de garanţii guvernamentale pentru credite, de subvenţii sau alte forme de sprijin financiar din partea statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, a altor instituţii publice; b)administrează, în temeiul unui contract de concesiune sau de închiriere, bunuri aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale; c)administrează şi/sau utilizează fonduri publice, în sensul prezentei legi, verificările urmând a se efectua numai în legătură cu legalitatea administrării şi/sau utilizării acestor fonduri."

În consecinţă, pot fi auditate şi veniturile proprii ale instituţiei recurente, astfel că este legală sentinţa recurată, neimpunându-se reformarea acesteia.

15. În ceea ce priveşte termenele acordate de către intimată în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 235 din Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curţii de Conturi pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi: " În condiţiile în care conducătorul entităţii verificate prezintă în scris până la termenul stabilit prin decizie argumente temeinice care justifică neducerea la îndeplinire a măsurilor, acesta poate solicita prelungirea termenului stabilit în decizie. Dacă documentele prezentate de entitate în justificarea neducerii la îndeplinire a măsurilor sunt suficiente şi concludente, directorul direcţiei din cadrul departamentului/directorul camerei de conturi/directorul adjunct al camerei de conturi, după caz, poate acorda un alt termen pentru realizarea măsurilor dispuse prin deciziile emise de către aceştia. În acest caz, se întocmeşte şi se transmite entităţii decizia de prelungire a termenului pentru ducerea la îndeplinire a unor măsuri din decizie."

De asemenea, sunt incidente şi prevederile art. 352 din acelaşi Regulament, conform cărora, "Dacă în urma verificărilor efectuate pe perioadele anterioare, se constată abateri semnificative a căror instrumentare necesită o durată mai mare de timp decât cea alocată iniţial prin program, se va putea solicita prelungirea termenului de realizare a acţiunii, astfel:- dacă numărul de zile alocat prin programul anual de activitate pentru acţiunea respectivă nu depăşeşte durata maximă de timp prevăzută în Metodologia de elaborare, modificare şi urmărire a realizării Programului de activitate a Curţii de Conturi (numită în continuare Metodologie), pentru respectivul tip de acţiune, prelungirea termenului de realizare a acţiunii până la maximum 10 zile calendaristice se va aproba de către şeful departamentului/directorul camerei de conturi;- prelungirea termenului de realizare a acţiunii peste 10 zile calendaristice faţă de durata de timp prevăzută în Metodologie pentru respectivul tip de acţiune, se aprobă de către plenul Curţii de Conturi. În ambele situaţii, prelungirea termenului de realizare a acţiunii se face numai pe bază de propuneri fundamentate pe cazuistica respectivă, din care să rezulte necesitatea aprobării unor termene suplimentare."

În consecinţă, nu se poate reţine o încălcare a normelor de drept material prin hotărârea recurată, iar instanţa de recurs verifică legalitatea sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi nu temeinicia acesteia, recursul nefiind o cale de atac cu efect devolutiv, ci este limitat strict la motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

16. Cu privire la cererea de suspendare a executării actelor contestate, este evident că nu sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat, prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, faţă de considerentele expuse anterior, întrucât atât încheierea nr. 43/2016 cât şi Decizia nr. 16/2016 ale Curţii de Conturi sunt emise cu respectarea prevederilor legale incidente în cauză iar condiţia cumulativă a producerii unei pagube iminente nici nu a fost antamată.

Faţă de argumentele reţinute, înscrisurile depuse de către recurentă în cadrul judecării recursului nu prezintă relevanţă şi nu pot conduce la casarea hotărârii atacate (decizia Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul nr. x/2015, pronunţată în anul 2018, după pronunţarea hotărârii recurate în prezentul dosar nu este de natură a înlătura sau modifica constatările din actul de control; programul de redresare economică, de asemenea, nu este util dezlegării pricinii întrucât nu poate înlătura constatările legale ale actelor de control).

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident niciun motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE împotriva sentinţei civile nr. 2830 din 4 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 aprilie 2020.