Challenge to EU rural development fund clawback for sham micro-enterprise upheld, €284,962.42 recovery confirmed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat instanţei: anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.08.2015 încheiat de Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 8 Bucureşti Ilfov din cadrul Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a deciziei înregistrate sub nr. x/27.10.2015 ca fiind netemeinice şi, pe cale de consecinţă, exonerarea sa de la obligaţia de rambursare a sumei de 284.962,42 RON; reindividualizarea sancţiunii administrative aplicate cu respectarea principiului proporţionalităţii.

Prin sentinţa civilă nr. 801/10.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă - complet de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 1267/10.08.2016, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi, declinând competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constat ivit conflictul negativ de competenţă, motiv pentru care dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţa.

Prin decizia nr. 2831/26.10.2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în fond în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal cauza a fost înregistrată sub nr. unic de dosar x/2015, la data de 04.01.2017.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 747 din 6 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia reclamantei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că în ceea ce priveşte crearea condiţiilor artificiale pentru obţinerea finanţării nerambursabile, nici organele de control şi nici instanţa de fond nu au procedat la o evaluare completă şi corectă a situaţiei, raportat la împrejurările concrete. S-a arătat că deşi în raportul de control sunt arătate legăturile existente între reprezentantul A. şi al B., nu este stabilită legătura de cauzalitate dintre existenţa acestor legături şi încetarea contractului de finanţare.

Recurenta a precizat că niciuna dintre entităţile despre care se susţine că ar fi fost persoane avantajate de acest proiect nu a adus aport la A. pentru existenţa pe piaţă sau pentru dezvoltare, ci între acestea au existat doar relaţii comerciale realizate conform Codul fiscal.

Recurenta a arătat că declararea acestei legături dintre întreprinderea sa şi cele cu care a colaborat a avut loc încă de la momentul depunerii dosarului în vederea obţinerii finanţării.

Cu privire la solicitarea de reindividualizare a sancţiunii administrative aplicate, recurenta a apreciat că a fost încălcat principiul proporţionalităţii sancţiunilor administrative prin dispunerea recuperării integrale a fondurilor, principiu statuat în legislaţia comunitară care obligă autorităţile competente să aplice sancţiuni proporţionale cu gravitatea greşelilor, a neregulilor sau a fraudei.

1.4. Apărările intimatei

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a invocat prin întâmpinarea formulată excepţia nulităţii recursului formulat, susţinând că recursul este o reiterare a acţiunii de fond, că nu sunt aduse argumente de nelgalitate/casare a sentinţei recurate, iar susţinerile dezvoltate nu se circumscriu niciunui motiv de recurs prevăzut de art. 488 C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului.

Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate în cererea de recurs se circumscriu motivului de casare invocat în susţinerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimată cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte şi va fi respinsă ca neîntemeiată.

2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentă având în vedere considerentele ce urmează.

Recurenta-reclamantă a supus controlului judiciar procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.08.2015 încheiat de Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 8 Bucureşti Ilfov din cadrul Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi decizia de soluţionare a contestaţiei administrative împotriva procesului-verbal indicat mai sus.

Instanţa de primă jurisdicţie a respins cererea reclamantei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi reclamanta A. a fost încheiat Contractul de Finanţare nr. x/26.05.2010 al cărui obiect l-a reprezentat acordarea unei finanţări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea proiectului cu titlul "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea micro-întreprinderii A."' Prin implementarea proiectului, s-a urmărit realizarea unei baze de utilaje proprii, prin achiziţionarea unei combine cu C. păioase. Conform Memoriului Justificativ anexat cererii de finanţare, micro-întreprinderea ce urma a fi înfiinţată de reclamantă avea să-şi desfăşoare activitatea în judeţul Ialomiţa, pe raza localităţii Grindu, prin prestare de servicii la suprafeţele de teren agricol pe care urma să le lucreze. Totodată, s-a prevăzut că odată cu implementarea proiectului privind achiziţiile de utilaje agricole, A. va angaja în regim permanent un număr de 3 salariaţi - 2 mecanizatori şi un paznic, în acord cu punctul 2 din criteriul de selecţie al măsurii 312 privind sprijinul pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi, ajutând la dezvoltarea infrastructurii în zona rurală unde îşi desfăşoară activitatea, respectiv în localitatea Grindu.

Potrivit aceluiaşi Memoriului justificativ şi documentelor anexate cererii de finanţare care atestă dreptul de folosinţă a terenului, amplasamentul proiectului urma a fi situat în comuna Grindu, judeţul Ialomiţa, astfel cum rezultă din contractul de comodat legalizat cu nr. x/27.11.2009 de BNP D., încheiat cu B., având ca obiect folosinţa gratuită a suprafeţei de 100 mp teren situat în comuna Grindu, judeţul Ialomiţa, cu valabilitate 10 ani.

Ulterior, Compartimentul Control Ex-Post din cadrul CRFIR 8 Bucureşti - Ilfov a efectuat un control ex - post, în data de 12.06.2015, la locul de realizare a proiectului intitulat, amplasat în comuna Grindu, judeţul Ialomiţa. La data efectuării controlului ex-post, respectiv 12.06.2015, proiectul era finalizat, plăţile fiind efectuate în totalitate de către Autoritatea Contractantă. Controlul efectuat a avut ca obiectiv verificarea menţinerii eligibilităţii proiectului pentru co-finanţarea Comunităţii, în sensul că nu a suferit o modificare substanţială ulterior plăţii finale realizate de AFIR, în perioada de valabilitate a Contractului de Finanţare.

La data vizitei pe teren, echipa de control a identificat următoarele utilaje: E., seria x, număr ore funcţionare - 215,6 şi număr înmatriculare - F.; C. cereale 4,5 m cu seria x. Cu ocazia aceleiaşi vizite pe teren s-a constatat că la locul de realizare a investiţiei, beneficiarul nu a realizat corespunzător publicitatea investiţiei, nefiind amplasat panou publicitar, conform modelului recomandat în contractul de finanţare.

În urma controlului efectuat, a fost întocmit Procesul-verbal nr. x/12.06.2015, care a stat la baza întocmirii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.08.2015.

Curtea reţine că, pe baza documentelor aferente cererii de finanţare, a celor prezentate la controlul ex post în teren şi a celor transmise urmare a solicitărilor ulterioare ale echipei de control, a rezultat următoarea structură a activităţii prestate de către beneficiarul de fonduri nerambursabile, reclamanta A.: pentru perioada 2010-2014 au fost prezentate 5 contracte de prestări servicii, toate încheiate cu B., reprezentantul acesteia fiind socrul său, B.; în perioada 14 -16.12.2013 au fost încheiate cu 28 persoane fizice, 28 de contracte de prestări servicii pentru o suprafaţă de 53 ha, reprezentând 3,2 % din totalul lucrărilor efectuate. Potrivit Memoriului justificativ aferent Cererii de Finanţare, planul de servicii ce urmau a fi prestate de către beneficiar a constat în activitatea de "recoltat" a 600 ha/an, ceea ce a condus instanţa la concluzia potrivit căreia cele 28 de contracte au fost un caracter formal.

Instanţa de fond a constatat că numitul B., tatăl lui G. şi soţul lui A., a achiziţionat utilaje agricole pentru propria exploataţie agricolă prin Programul SAPARD. Astfel, din baza de date a AFIR a rezultat faptul că în anul 2006, B. a accesat Programul SAPARD prin depunerea cererii de finanţare cu nr. x, aferentă proiectului cu titlul "Modernizarea exploataţiei agricole din comuna Grindu, judeţul Ialomiţa aparţinând P.F.A. B. prin achiziţionarea de maşini şi utilaje agricole noi", proiectul fiind finalizat în luna decembrie 2006, iar beneficiarul a obţinut o finanţare nerambursabilă în valoare de 98.518,89 Euro.

În ceea ce priveşte caracterul formal al celor 28 de contracte de prestări servicii, instanţa a constatat următoarele aspecte: obiectul celor 28 de contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice nu corespunde cu obiectul proceselor-verbale de recepţie a lucrărilor aferente acestora, căci în contractele de prestări servicii, obiectul de activitate a fost indicat "furnizarea de servicii de arat, discuit, semănat, prăşit, fertilizat, erbicidat", iar din procesele-verbale de recepţie a lucrărilor aferente contractelor prezentate a rezultat că s-au prestat servicii de "recoltat porumb", dovadă în acest sens fiind înscrisurile probatorii de la dosar reprezentate de cele 28 de contracte amintite şi de procesele-verbale de recepţie; toate cele 28 contracte de prestări servicii au fost încheiate pe o perioadă de o singură zi; facturile aferente celor 28 contracte de prestări servicii nu au fost semnate de beneficiari, fiind transmise prin poştă, conform menţiunii înscrise pe fiecare factură la rubrica "date privind expeditorul".

Concluzia reţinută de instanţă a fost aceea potrivit căreia activitatea desfăşurată prin proiectul al cărei beneficiar a fost reclamanta, respectiv lucrările agricole, au fost efectuate în proporţie de peste 95% pentru exploataţia agricolă aparţinând B., reprezentantul legal al acesteia fiind socrul lui A., reprezentant legal al reclamantei A.. Această concluzie este fundamentată de împrejurarea că elementele factuale şi juridice identificate de echipa de control ex post indică nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate, investiţia fiind realizată pentru a beneficia, în mod nejustificat de finanţare nerambursabilă în procent de 70%, iar înfiinţarea bazei materiale a A. prin achiziţionarea de utilaje agricole, a condus, în realitate, la crearea "unui centru de profit" pentru familia H., familie privită ca socru - noră - fiu.

Instanţa de fond constată că dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, prevăd că "...nu se efectuează nici o plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Instanţa reţine că dispoziţiile art. 4. alin. (3) din Regulamentul (CE, Euroatom) nr. 2988/1995 prevăd că, "Actele despre care se stabileşte ca au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia".

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale aplicabile, neputând fi primite criticile formulate de recurentă.

De altfel, recurenta nu a adus argumente care să combată cele reţinute de instanţa de fond, care au determinat soluţia dată, referitoare la crearea condiţiilor artificiale pentru obţinerea finanţării nerambursabile.

Înalta Curte reţine că potrivit O.U.G. nr. 66/2011, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a verifica şi constata orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, prin neregulă se înţelege "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;".

De asemenea, art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că "În cazul constatării unor nereguli care prezintă indicii privind posibile fraude, structurile de control prevăzute la art. 20 au obligaţia (…) să continue activitatea de verificare şi întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, precum şi de recuperare a creanţelor bugetare conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, independent de desfăşurarea cercetării penale, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2).".

Prevederile art. 4 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăd:

"Ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat: - prin obligaţia de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat; (…)".

Astfel, Înalta Curte reţine că înscrisurile aflate la dosarul cauzei au relevat existenţa unor indicatori subiectivi şi a unor indicatori obiectivi privind neîndeplinirea cerinţelor Măsurii 312 (general, specific şi operaţional), precum şi identificarea unui grup de persoane care acţionează împreună şi care îşi gestionează afacerile în comun să obţină finanţare nerambursabilă pentru mai multe proiecte desfăşurate în acelaşi timp.

În practica CJUE s-a consolidat ideea că pentru identificarea acelor situaţii în care solicitanţii/beneficiarii au creat condiţii de obţinere a finanţării nerambursabile în mod artificial, trebuie să se evalueze atât criteriile obiective, cât şi criteriile subiective pentru proiectele în cauză, precum şi elementele care demonstrează coordonarea.

Aceste obiective ar putea fi puse sub semnul întrebării dacă o companie nou creată contribuie exclusiv la operaţiunile economice ale altei companii, fără a căuta să obţină profit propriu. În acest caz, compania nouă este mai degrabă o firmă fantomă decât o entitate de sine stătătoare.

Indicatorii pentru crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării au fost grupaţi în trei categorii - indicatori externi/fizici, indicatori de structură/juridici şi indicatori de afaceri/contabili, iar Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond, pornind de la interpretarea oferită de CJUE în cauza Slancheva C-434/12 (cu privire la conţinutul sintagmei "condiţii artificiale"), a reţinut că: dacă împrejurări precum desfăşurarea activităţii în aceeaşi locaţie de mai multe societăţi sau achiziţionarea de produse complementare nu sunt de natură de a conduce, prin ele însele, la concluzia creării unor condiţii artificiale, cu toate acestea alte elemente obiective reţinute de pârâta AFIR - principalul beneficiar al serviciilor prestate de reclamantă cu un procent de 96,8% din totalul serviciilor prestate a fost B., întreprindere individuală al cărei titular este socrul doamnei A.; A. a obţinut spaţiul necesar pentru amenajarea sediului social şi a locului de garare a utilajului în baza unui contract de comodat încheiat cu B.; la aceeaşi adresă îşi au sediul social A., G. şi B.; titularul G., numitul G. este fiul lui B. şi soţul lui A.; şi G. a obţinut spaţiul necesar pentru amenajarea sediului social în baza unui contract de comodat încheiat tot cu B., - sunt indicatori de natură să contureze atât elementul obiectiv cât şi elementul subiectiv subliniat de CJUE în hotărârea indicată, respectiv obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate.

În cauza de faţă, Înalta Curte reţine că neregulile constatate de intimata-pârâtă prin Procesul-verbal au fost, în esenţă, următoarele: A. şi G. sunt structuri artificial create în vederea obţinerii finanţării nerambursabile în cadrul măsurii 312; A. şi G., conform contractelor de prestări servicii prezentate, de la implementarea proiectului şi până la data efectuării controlului ex post, au prestat preponderent, 96,8% şi respectiv 95,2% lucrări agricole către B., al cărei asociat unic este tatăl lui G., acesta din urmă fiind soţul lui A.; la data vizitei pe teren documentele contabile respectiv registrul de încasări şi plăţi şi registrul inventar erau necompletate; în registrul jurnal de încasări şi plăţi pentru anul 2010 nu s-a regăsit înregistrată subvenţia încasată pentru proiectul finanţat prin programul FEADR, Măsura 312, nu s-au regăsit evidenţiate distinct şi corect facturile aferente achiziţiei de utilaje şi servicii, fiind în schimb înregistrate venituri din subvenţii, fără a fi înregistrate şi cheltuielile cu amortizarea utilajelor; caraterul formal al celor 28 de contracte prestări servicii;

Având în vedere situaţia de fapt reliefată, Înalta Curte reţine că soluţia instanţei de fond este dată cu respectarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, potrivit căreia obiectivul măsurii 312, respectiv îmbunătăţirea activităţii economice din mediul rural, nu a fost atins.

Ca atare, finalitatea urmărită de schema de ajutor nu a fost atinsă în condiţiile în care nici obiectivul general, dar nici cele specifice ale proiectului nu au fost îndeplinite.

Înalta Curte reţine ca fiind corectă concluzia instanţei de fond în sensul că beneficiarul A. a prestat servicii nu pentru persoanele fizice din mediul rural sau pentru alte ferme ori societăţi comerciale mici, ci, în proporţie covârşitoare, de aproximativ 96,8%, în favoarea B., titularul acestei întreprinderi individuale fiind socrul lui A., reprezentantul legal al A..

Prin urmare, la acordarea fondurilor nerambursabile, recurenta-reclamantă a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor prevăzută în Ordinul MADR nr. 567/2008, atât celor cu caracter general - dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, conform fişei tehnice a măsurii 312, cât şi celor specifice - crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; creşterea valorii adăugate în activităţi non-agricole, crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de microîntreprinderi, conform fişei tehnice a măsurii 312.

Nici apărarea recurentei vizând încălcarea principiului proporţionalităţii nu poate fi primită de Înalta Curte. Cu privire la acest principiu, sunt incidente prevederile art. 2 şi art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv prin titlul de creanţă s-a dispus retragerea finanţării nerambursabile aferente achiziţiei afectate de nereguli, ţinându-se cont de împrejurarea că toate constatările din procesul-verbal de constatare sunt fapte intenţionate prin care s-a încercat fraudarea bugetului comunităţii.

În temeiul contractului de finanţare încheiat între părţi, beneficiarul finanţării este în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării nerambursabile şi de solicitare a finanţării în concordanţă cu aceste condiţii, fiind singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului.

Prin semnarea Contractului de Finanţare, beneficiarul şi-a asumat în totalitate prevederile contractuale, conform cărora în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă. Totodată, potrivit prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a Eco-condiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene trebuie să se asigure că "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste de plăţi şi a obţine astfel un avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin."

Deşi recurenta-reclamantă susţine că "instanţa de fond nu a procedat la o evaluare completă şi corectă a situaţiei, raportat la împrejurările concrete", Înalta Curte constată că aceasta nu arată în mod explicit şi punctual eroarea săvârşită de prima instanţă, ori prevederile legale de drept material încălcate.

Nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia procesul-verbal atacat nu precizează, în concret, legătura de cauzalitate dintre existenţa legăturilor între reclamantă şi B., în condiţiile în care actul administrativ menţionat (pagina 20) stipulează faptul că aceste legături indică nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate, investiţia fiind realizată pentru a beneficia în mod nejustificat de finanţare nerambursabilă în procent de 70%, iar înfiinţarea bazei materiale a întreprinderii individuale reclamante prin achiziţionarea de utilaje agricole, a condus la crearea unui centru de profit pentru familie, ceea ce este interzis de prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011.

Împrejurarea declarării de către reclamantă, la momentul depunerii dosarului, a clientului potenţial B. în proporţie de 100% nu este de natură să o absolve pe aceasta de răspunderea administrativă ce decurge din nerespectarea legislaţiei UE şi a celei naţionale, precum şi a contractului de finanţare, în condiţiile în care art. 1 alin. 3 din acesta prevede obligaţia beneficiarului finanţării de a implementa proiectul pe proprie răspundere, în conformitate cu legislaţia menţionată şi prevederile contractuale, iar, după cum în mod corect a arătat instanţa de fond, neregula reţinută de pârâtă nu este efectul unei reevaluări a documentaţiei pe baza căreia a fost aprobată cererea de finanţare, ci este consecinţa informaţiilor suplimentare descoperite ulterior şi care vin să demonstreze nerespectarea clauzelor contractului de finanţare şi a obiectivelor Măsurii 312. Oricum, prevederile art. 5 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, invocate de recurentă nu stipulează scutirea beneficiarului fondurilor nerambursabile de constatarea neregulii şi stabilirea creanţei bugetare, în situaţia neîndeplinirii de către autorităţile competente a obligaţiei prevăzute de acest text legal.

Nu poate fi reţinută nici o încălcare a principiului proporţionalităţii, atâta timp cât, astfel cum rezultă din actele dosarului, neregula a afectat proiectul finanţat în integralitatea sa.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte reţine că măsura recuperării finanţării nerambursabile a fost luată ca efect al săvărşirii neregulii prevăzute de art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, constând în crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea finanţării art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, iar nu pentru faptul că mai multe persoane între care există grade de rudenie au beneficiat de finanţare nerambursabilă.

Înalta Curte constată că, deşi recurenta susţine că nu au fost analizate "corect şi concret la speţa dedusă judecăţii... latura obiectivă şi latura subiectivă" a neregulii, aceasta nu explicitează în niciun fel lacunele argumentaţiei instanţei fondului. Totodată, recurenta nu explică de ce prezintă relevanţă în speţă, contractarea unui credit la o instituţie bancară pentru susţinerea proiectului, în contextul în care neregula reţinută în sarcina sa priveşte fondurile nerambursabile.

Nu este întemeiată nici critica prin care se susţine că instanţa de fond nu a observat că scopul măsurii 312 a fost atins prin crearea locurilor de muncă şi prin creşterea nivelului de trai în mediul rural. Aceasta în condiţiile în care judecătorul fondului a făcut o analiză amănunţită a modului în care au fost îndeplinite obiectivele măsurii 312, ajungând la concluzia corectă că finalitatea urmărită de schema de ajutor nu a fost atinsă în condiţiile în care nici obiectivul general, dar nici cele specifice ale proiectului nu au fost îndeplinite.

Nefiind identificate motive de casare a hotărârii instanţei de fond, Înalta Curte va menţine ca legală sentinţa pronunţată şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 747 din 6 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi 1 aprilie 2020.