Pension house's denial of refugee-compensation rights to child born during forced relocation annulled and upheld on appeal.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the pension house’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s judgment that had annulled the pension house’s decision and ordered it to issue a new decision recognizing the claimant’s status as a beneficiary under art. 1 lit. c) of Law No. 189/2000. The dispute concerned the denial of compensation rights to a person born during his parents’ ethnically motivated forced relocation (refuge) under the wartime regime; the pension house argued that the claimant had no domicile from which he was displaced and that fetal legal capacity was unrecognized. The court held that ethnic relocation constitutes continuing ethnic persecution lasting throughout the displacement period, so a child born in the place of relocation shares the refugee status from birth; the lack of a prior domicile is irrelevant because the parents’ refuge deprived the child of any legal domicile, and under art. 7 alin. (2) of Decree No. 31/1954 children’s rights are recognized from conception if born alive, while the legal conception period matters only for filiation, not for Law No. 189/2000 rights. The final operative outcome is that the lower court’s decision remains in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Pension house's denial of refugee-compensation rights to child born during forced relocation annulled and upheld on appeal: 1 lit. c) of Law No. 189/2000. The dispute concerned the denial of compensation rights to a person born during his parents’ ethnically motivated forced relocation (refuge) under the wartime regime; the pension house argued that the claimant had no domicile from which he was displaced and that fetal legal capacity was unrecognized. The court held that ethnic relocation constitutes continuing ethnic persecution lasting throughout the displacement period, so a child born in the place of relocation shares the refugee status from birth; the lack of a prior domicile is irrelevant because the parents’ refuge deprived the child of any legal domicile, and under art. 7 alin. (2) of Decree No. 31/1954 children’s rights are recognized from conception if born alive, while the legal conception period matters only for filiation, not for Law No. 189/2000 rights. The final operative outcome is that the lower court’s decision remains in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
G.F., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, a solicitat anularea hotărârii nr. 8375 din 20 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născut în perioada de refugiu a părinților.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 33 din 20 ianuarie 2004, a admis acțiunea, reținând că strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, și de acest regim beneficiază și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, el având același statut, de refugiat.
Considerând hotărârea nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nu avea domiciliu de unde să fie strămutat, iar legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință în favoarea fătului conceput.
Reclamantul s-a născut peste intervalul de 300 de zile de la refugiul părinților săi.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data retrocedării pământului românesc.
Împrejurarea că reclamantul nu era născut la data refugiului și că nu avea domiciliu de unde să fie strămutat, nu este relevantă, atâta vreme, cât refugierea părinților l-a lipsit de dreptul de a avea un domiciliu legal.
De precizat că, potrivit art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului se recunosc de la concepție, dacă se naște viu.
Perioada de concepție legală a copilului are relevanță, numai la stabilirea filiației, și nu la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În consecință, soluția instanței fiind legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 33 din 20 ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2004.