Recovery of rural subsidies: eligibility of artificial projects and proportionality when irregularities affect over 50% of total costs

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 21 decembrie 2015 sub numărul x/2015 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/19.08.2015 emis de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi suspendarea actului administrativ până la soluţionarea definitivă a cauzei, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Prin sentinţa civilă nr. 101/15.04.2016, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată acţiunea privind anularea Procesului-verbal nr. x/19.08.2015 şi suspendarea actului administrativ contestat formulată de reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 4266/03.12.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 101 din 15 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 22.04.2019 cu nr. x/2015*.

2. Hotărârea atacată cu recurs

Prin sentinţa civilă nr. 102 pronunţată în data de 30 mai 2019, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată cererea de suspendare a actului administrativ - Proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/19.08.2015 emis de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a respins cererea de anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/19.08.2015 emis de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, formulată de reclamanta A.., ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A.., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat ca prim motiv de nelegalitate încălcarea dreptului său la apărare arătând că a formulat o cerere pentru acordarea unui singur termen pentru lipsă de apărare, termen care nu i-a fost acordat, iar instanţa socotindu-se lămurită, a judecat în fond cauza.

Nu s-a a ţinut cont de faptul că reclamanta a angajat un consilier juridic care a solicitat repunerea cauzei pe rol după ce instanţa a rămas în pronunţare. De asemenea niciuna dintre părţile cauzei nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, aşa cum impun dispoziţiile art. 223 alin. (3) teza finală C. proc. civ., precum şi cele ale art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ.. Or, atâta timp cât una dintre părţi, legal citate, nici nu s-a înfăţişat la strigarea cauzei şi nici nu a cerut în scris judecarea în lipsă, trebuia reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi suspendată judecata cauzei în baza acestei dispoziţii legale.

Invocă art. 488 alin. (1) pct. 5 şi art. 489 alin. (3) C. proc. civ., menţionând şi că atunci când s-a rejudecat cauza, reprezentantul A.F.I.R. a fost prezent şi a susţinut pledoaria de fond, fapt care i-a folosit unilateral, instanţa aplecându-se cu atenţie asupra argumentelor A.F.I.R. şi înlăturând susţinerile reclamantei. Astfel reclamanta a fost privată de dreptul de a propune probe şi de a invoca excepţii precum şi de a formula apărări de fond.

Prin neacordarea dreptului la apărare legalitatea a fost înfrântă şi se cere imperativ casarea sentinţei pentru încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi retrimiterea cauzei la instanţa de fond pentru motive de ordine publică.

În cel de-al doilea motiv de recurs a susţinut dreptul său la o expertiză de specialitate arătând că a solicitat efectuarea unei expertize atât în contestaţia administrativă cât şi la instanţa de fond. Atât în primul cât şi în cel de-al doilea ciclu procesual instanţa de fond au ignorat această cerere.

Or, în absenţa unei expertize de specialitate toate cheltuielile făcute şi probate ca fiind numai în legătura cu împrumutul acordat în euro apar nedovedite prin prisma analizei organului constatator.

Critică sentinţa instanţei de fond şi prin faptul că nu a luat în calcul achiziţionarea a două autovehicule (camionul B. şi dubiţa C.) precum şi a unei rulote tip x, deoarece acestea nu au fost cuprinse în contract, în planul de afaceri. Cu toate acestea s-au prevăzut cheltuieli de transport avute în vedere şi reţinute de instanţă care putea astfel constata că achiziţia autovehiculelor a fost făcută pentru a se putea ocupa în mod eficient de apicultură. Aceste autovehicule sunt înscrise ca şi pavilioane apicole la Primăria din localitatea Movilita conform Legii 383/2013, Legea apiculturii, ceea ce presupune un regim aparte pentru fiecare dintre acestea, avizare RAR şi altele asemenea. Aceste autovehicule sunt astfel construite încât se pot aşeza pe acestea numai stupi în rastel. De asemenea vehiculele sunt folosite numai pentru transportul stupilor în pastoral iar rulota este necesară pentru a putea supraveghea la faţa locului stupii. Nu au fost cuprinse în planul de afaceri deoarece la momentul cănd a făcut proiectul nu i s-a admis să treacă mijloacele de transport, de către inspectorii SAPARD, cu toate că sunt absolut necesare în exploatarea stupilor. De altfel la SAPARD i s-a subliniat că trebuie să justifice numai pentru 40% din suma obţinută pentru această investiţie iar cu suma, reprezentând puţin peste 50% din suma totală a cumpărat autovehiculele care erau vitale pentru transportul stupilor.

Referitor la nedeţinerea numărului de familii de albine declarate s-a arătat că în mod eronat s-a reţinut de către inspectorii AFIR că în fiecare stup există câte o singură familie de albine deşi, conform tehnologiei apicole, într-un stup pot exista şi două familii de albine.

Instanţa neavând cunoştinţe de specialitate a acreditat cele afirmate de inspectorii AFIR deşi a cerut o expertiză de specialitate. De altfel în contractul de finanţare nerambursabilă nu exista, ca o condiţie a acordării creditului nerambursabil aceea ca să deţină un număr de familii de albine şi nici nu s-a angajat ca să deţină un număr de familii de albine, iar faptul că la ultima tranşa a declarat ca deţine deja un număr de 210 familii de albine, a fost datorită faptului că la acea dată chiar deţinea acest număr de familii de albine, însă unele din acestea au murit, dar a avut grijă să refacă efectivele aşa cum rezultă şi din procesul-verbal de constatare nr. x/20.09.2015 a Comisiei Tehnice din D. - E..

Singurul act care arată mişcarea familiilor de albine este carnetul de stupină. Inspectorii AFIR înlătură însă constatările Comisiei Tehnice din D. - E..

Organul de control nu a vrut să noteze numărul de familii de albine ci se referă la faptul că au găsit un număr de stupi.

Relativ la crotalierea stupilor a arătat că Ordinul 119/2011 menţionează că identificarea trebuie făcută cu ajutorul unor plăcuţe metalice pe care se poansonează datele. Inspectorii AFIR au găsit atât plăcuţe metalice cât şi plăcuţe făcute din hârtie plastifiată. Faptul că au fost găsite plăcuţe făcute din hârtie nu înseamnă că a existat intenţia de fraudă.

În acest sens susţine că Ordinul MADR 119/2011 permitea ca pentru fiecare familie de albine să fie repartizat un stup şi o plăcuţă de identificare. Recurenta reclamantă arată că avea însă atât stupi cu câte două familii de albine cât şi stupi cu câte o familie de albine. Deoarece unele familii de albine mor, stupii cu două familii de albine rămân cu câte o singură familie, iar apicultorul trebuie să mai pună o familie de albine în stup. Astfel se creează o confuzie şi pentru remedierea acestei situaţii MADR a decis ca într-un stup să se pună o singură familie de albine. Nu a pus familiile de albine în stupi separaţi deoarece, potrivit tehnologiei în domeniu, a concluzionat că aşa este mai bine pentru exploataţia apicolă, ceea ce ar fi fost stabilit printr-o expertiză de specialitate.

Echipa de control a stabilit că în cazul deteriorării stupului apicultorul avea obligaţia să solicite un nou număr de identificare, ceea ce este eronat deoarece prin prisma Ordinului 119/2011, republicat, apicultorul trebuia să anunţe în termen de 5 zile forma asociativă doar pentru a modifica în registrul unde se înregistrează familiile de albine, numărul de ordine al familiei de albine care nu mai există în stupina acestuia.

Din acelaşi motiv Ordinul 119/2011 menţionează că în cazul deteriorării stupului, apicultorul transferă familia de albine în alt stup păstrând acelaşi număr de identificare iar operaţiuni precum reaplicarea plăcuţelor pe stupi, după căderea lor datorită manipulării, sau utilizarea acestor plăcuţe pe alţi stupi, sunt operaţiuni permise de lege.

Susţine şi că deşi inspectorii AFIR menţionează că la momentul controlului au găsit 94 de stupi şi 25 roiuri de albine, nu menţionează cauzele care au condus la reducerea efectivului de familii de albine, respectiv fapta numitului F. care a omorât insecte şi a speriat roiurile de albine în luna martie a anului 2015. Astfel, din 213 roiuri de albine, în aprilie 2015 s-au putut număra 112 roiuri (inventariate de medicul veterinar G.).

Nu a anunţat autoritatea competentă despre aceste împrejurări deoarece a căutat să refacă efectivul de familii de albine, ceea ce a şi făcut ajungând la un efectiv de 188 roiuri de albine atunci când a fost inspectată de echipa AFIR iar până în luna septembrie a anului 2015 efectivul de familii de albine a fost refăcut aşa cum rezultă din Procesul Verbal de Constatare nr. 136/20.09.2015 al Comisiei Tehnice din D. - E.

De asemenea inspectorii AFIR nu au luat în considerare decât relaţia un stup = o familie de albine cu toate că erau stupi care aveau câte două plăcute (având câte două familii de albine) şi nici considerentele tehnice care au condus la această alegere, cât şi faptul că, dacă nu avea plăcută de înmatriculare, acel stup nu era luat în considerare, cu toate că avea în el una sau două familii de albine.

Referitor la sumele cheltuite pentru întreţinerea stupinei inspectorii AFIR concluzionează că s-au cheltuit pentru: achiziţionarea de materii prime, materiale consumabile, plata utilităţilor, plata lucrărilor mecanice, plata lucrărilor manuale, pază, tratamente medicale şi transport suma de 17.140,15 euro, adică 69,70% din suma împrumutată. Astfel în total s-a cheltuit suma de 24.907,67 RON, reprezentând un procent de 53,90% din valoarea finanţării primite pentru achiziţia de bunuri şi produse necesare pentru activitatea apicolă. Ca rezultat al activităţii sale menţionează obţinerea a 4,289 tone de miere în perioada 2012 - 2014 care a fost vândută cu 9,2 RON/kg.

Astfel împrejurările că: nu exista o fişă a fiecărei familii de albine; carnetul stupinei nu avea informaţiile actualizate; s-au refăcut plăcutele de identificare; plăcuţele de identificare nu sunt confecţionate din materialul corespunzător; refolosirea plăcuţelor de identificare; nedemonstrarea deţinerii numărului de familii de albine; identificarea unui număr de 94 stupi cu plăcuţe de identificare; neînştiinţarea autorităţii contractante de decimarea stupinei; dovada folosirii integrale a sprijinului financiar pentru procesul de producţie, modernizare şi dezvoltare a stupinei; nerespectarea planului de afaceri în legătură cu sprijinul financiar, nu sunt nereguli în stare să constituie abaterilor grave care să conducă la aplicarea art. 17 alin. (3) din Anexa 1 la Contractul de Finanţare, în sensul stabilit de instanţa de fond.

De fapt, conform planului de afaceri, ca anexă a contractului de finanţare I.I. A. trebuia să folosească sprijinul financiar astfel: 30,30% în investiţii în exploataţie - mijloace fixe - şi 60,70% pentru realizarea propriu-zisă a exploataţiei (plata materiilor prime, medicamente, materiale consumabile, plata utilităţilor, plata lucrărilor, pază şi transport). În perioada 2012 - 2014 s-a înregistrat un rulaj de 33.348,15 RON, aceasta reprezentând 30,85% din valoarea sprijinului financiar nerambursabil. A mai rămas 69,70% din sumă de 108.082 RON.

De altfel 53,90 % din valoarea totală a finanţării a fost utilizată pentru achiziţia de bunuri sau produse necesare practicării stupăritului. Dacă se reţine că mijloacele de transport nu sunt cuprinse în contract, valoarea cheltuielilor rămase astfel este de 47% din valoarea întregului împrumut nerambursabil. Aceasta coincide cu relatarea inspectorilor AFIR că 53,90% din valoarea totală a finanţării a fost cheltuite conform contractului de finanţare şi planului de afaceri. Ca atare valoarea creanţei afectate de nereguli nu este de 108.082 RON ci de sub 50% din aceasta suma, adică 47%.

Susţine şi că actul administrativ atacat este fundamentat pe dispoziţii legale inexistente sau ieşite din vigoare la data controlului. Ordinul MADR 119/2011 republicat, menţionează că apicultorul păstrează acelaşi număr de identificare în cazul deteriorării stupului, transferând familia de albine. Astfel, în art. 7 alin. (4) din Anexa nr. 1 la Ord. 119/2011 se menţionează că în cazul pierderii sau deteriorării, apicultorul îşi confecţionează singur o nouă plăcuţă de identificare cu condiţia ca să conţină aceleaşi date ca şi plăcuţa iniţială. Aceasta plăcuţă se poate muta la alt stup dacă se mută familia de albine în acel stup.

Deoarece pentru refacerea familiei de albine se foloseşte aşa numitul "roi la pachet", art. 5 lit. h) din Legea 383/2013, rezultă că termenul de "reutilizare" se referă la poansonarea pe aceeaşi plăcuţă de metal a altor date şi nu la faptul de a nu fi pus pe alt stup.

Susţine şi că instanţa de fond nu se referă la principiul proporţionalităţii prevăzut de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 şi H.G. nr. 875/2011. Deoarece instanţa nu a dat posibilitatea efectuării unei expertize de specialitate nu a putut demonstra indicatorii realizaţi sau parţial realizaţi, obiective realizate sau parţial realizate însă organul de control trebuie să individualizeze acţiunea, în raport de gravitatea neregulilor constatate, iar corecţiile financiare trebuiau aplicate în raport de partea de finanţare afectată de nereguli.

În acest sens susţine că instanţa de fond consideră greşit că planul de afaceri a fost realizat în proporţie de doar 38%, menţionând însă în sentinţă şi că planul de afaceri a fost realizat în proporţie de 53,90%.

Nu a existat rea voinţa ci forţă majoră iar recurenta reclamantă a făcut toate eforturile pentru a redresa situaţia şi a reface efectivul de albine.

Inspectorii AFIR nu au dat un termen în care să constate remedierea situaţiei, (care de fapt a fost remediată până în luna septembrie 2015) ci au constatat doar că situaţia de pe teren la momentul controlului nu corespunde situaţiei din acte.

În drept a invocat dispoziţiile art. 20 din Legea 544/2004 coroborat cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 art. 489 alin. (3) C. proc. civ. cu referire la art. 18 alin. (1) din Legea 544/2004

4. Apărări formulate în cauză

4.1 Intimata- pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond formulând următoarele apărări:

Cu privire la primul motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia recurentei reclamante nu i-a fost respectat dreptul la apărare susţine că este nefondat deoarece la termenul de judecată din data de 16.05.2019 s-a prezentat pârâta AFIR, lipind reclamanta.

Într-adevăr, la dosarul cauzei a fost depusă o cerere prin care reclamanta a solicitat instanţei acordarea unui termen de judecată pentru lipsă de apărare, însă cererea nu a fost motivată în temeiul art. 222 C. proc. civ., nefiind invocată sau demonstrată natura excepţională a cererii de amânare care să conducă la acordarea unui nou termen de judecată, astfel că instanţa în mod temenic şi legal a respins-o.

În condiţiile în care nu au mai fost alte cereri, iar motivul cererii de amânare nu a fost unul de natura excepţionată, în mod întemeiat instanţa de fond a acordat cuvântul asupra fondului cauzei. Mai mult, prin încheierea din data de 16.05.2019 şi din data de 27.05.2019, instanţa a dispus amânarea pronunţării asupra acţiunii, fiind acordată posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise la dosar.

Aşadar, reclamantei i-a fost respectat dreptul la apărare.

Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia recurentei reclamante i-a fost încălcat "dreptul la o expertiză" susţine că este nefondat întrucât, din analiza cererii de chemare în judecată se poate observa că singura probă solicitată de reclamantă a fost proba cu înscrisuri, fiind depuse depuse documente în susţinerea acţiunii.

Reclamanta nu a solicitat proba cu expertiză de specialitate deşi avea această posibilitate, fiindu-i admisă singura proba solicitată, respectiv proba cu înscrisuri. De asemenea recurenta nu indică în mod concret tipul expertizei de specialitate (contabilă, tehnică, etc.) ce se impunea a fi admisă în cauză, făcându-se referire la achiziţiile utilajelor din cadrul proiectului, deşi neregula a vizat nerespectarea planului de afaceri, nerespectarea Ordinului MADR nr. 119/2011, nefolosirea integrală a sprijinului primit, nefiind astfel relevată efectuarea unei expertize care să vizeze achiziţiile realizate.

Vehiculul B. achiziţionat prin Contractul de vânzare-cumpărare din 5.05.2012, în valoare de 7.200 euro, şi dubiţa marca x şi rulota x, achiziţionate cu contracte de vânzare-cumpărare din 5.01.2014 si 9.12.2014, pentru sumele de 5.000 euro şi respectiv 1.300 euro, au fost folosite pentru activităţi apicole, însă nu au fost prevăzute la achiziţiile propuse prin cererea de finanţare.

În plus, din analiza documentelor depuse la dosarul cauzei de ambele părţi instanţa de fond a fost lămurită asupra chestiunii dedusă judecăţii, neimpunându-se dispunerea din oficiu a unei expertize.

Cu privire la celelalte susţineri ale recurentei-reclamantei, care vizează "nedeţinerea numărului de familii de albine declarate, crotalierea stupilor, reaua intenţie, sumele cheltuite pentru întreţinerea stupinei" le apreciază ca fiind nefondate întrucât nu se aduce niciun argument de nelegalitate a sentinţei recurate, recurenta reclamantă înţelegând doar să reitereze fondul acţiunii şi să aducă argumente de nelegalitate ale actului contestat, astfel că susţinerile dezvoltate nu se circumscriu niciunui motiv de recurs prevăzut de art. 488 C. proc. civ., motive de netemeinicie ce au fost deja analizate de instanţa de fond.

Reiterează că, în urma analizării decurentelor puse la dispoziţie de beneficiară dar şi a prevederilor legale şi contractuale asumate s-au constatat:

• Nerespectarea de reclamantă a Ordinului MADR nr. 119/25.05.2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor şi stupilor, întrucât plăcuţele de identificare a stupilor nu sunt confecţionate dintr-un material corespunzător.

S-a constatat refolosirea plăcuţelor de identificare a familiilor de albine, acestea fiind montate pe lăzi de stupi diferite.

La momentul realizării controlului s-a constatat că plăcuţele de identificare a stupilor sunt confecţionate din hârtie laminată, ce poate fi uşor distrusă sau refăcută şi reutilizată fiind încălcate astfel prevederile legale, respectiv art. 2 din Anexa 1 "Sistemul unitar de identificare a stupinelor şi stupilor" din Ordinul nr. 119/2011:

"Cerinţele tehnice care trebuie îndeplinite de mijloacele oficiale de identificare a stupilor - plăcuţa de identificare a stupilor:

a) să fie confecţionată din material rezistent inoxidabil;

(…)

c) să nu fie reutilizabilă;"

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, beneficiarul a recurs la refolosirea plăcutelor de identificare a familiilor de albine, acestea fiind montate pe lăzi de stupi diferite.

Refolosirea plăcuţelor este interzisă întrucât, potrivit art. 2 lit. c) din Anexa 1 a Ordinului nr. 119/2011 plăcuţele de identificare a stupilor nu sunt reutilizabile.

• Beneficiarul nu a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit pentru procesul de producţie asumat (69,70%) în modernizarea si dezvoltarea fermei sale apicole.

În urma controlului realizat s-a constatat că din procentul de realizare a investiţiei (achiziţionarea de materii prime, materiale consumabile specifice activităţii - plata utilităţilor de la sediul exploataţiei, plata lucrărilor mecanice şî manuale prestate de către terţi, pază şi tratamente medicale, transport) asumat de 69,70% (17.140,15 euro), beneficiarul a realizat în realitate cheltuieli totale în suma de 24.907,67 RON, reprezentând cheltuieli totale în procent de doar 23,05%, procentul asumat pentru dezvoltarea activităţii apicole a exploataţiei în sumă de 7.575,75 euro reprezentând 30,30% fiind îndeplinit.

Aşadar, s-a identificat un procent de 53,90% din valoarea totală a finanţării primite pentru achiziţia de bunuri sau produse necesare în activitatea finanţată de AFIR şi pentru implementarea planului de afaceri.

În ceea ce priveşte planul de afaceri, valoarea sprijinului preconizat era de 25.000 euro din care pentru justificarea cheltuirii a 30,30%, respectiv 7.575,75 euro din sprijin, beneficiarul a efectuat diferite achiziţii. Diferenţa de 69,70%, respectiv 17.140,15 euro trebuia folosită pentru modernizarea şi dezvoltarea fermei în sensul achiziţiei de medicamente de întreţinere a familiilor de albine, biostimulatori, tratamente medicale, materiale consumabile specifice activităţii, utilităţiile de la sediul exploataţiei, plata lucrărilor mecanice şi manuale prestate de terţi, pază şi transport.

Rezultă că beneficiarul nu a făcut dovada folosirii integrale a sprijinului financiar primit până la data controlului pentru procesul de producţie, modernizarea şi dezvoltarea fermei sale apicole.

În acest sens s-a constatat nerespectarea prevederilor din Planul de afaceri şi implicit declaraţia pe proprie răspundere prin care s-a angajat ca "toate activităţile prevăzute în Planul de afaceri să fie realizate cu respectarea legislaţiei în vigoare".

• Beneficiarul nu demonstrează că deţine toate familiile de albine declarate, conform planului de afaceri anexat cererii de finanţare.

Astfel, la data efectuării controlului pe teren, echipa de control a identificat un număr de 94 de stupi de albine productive, cu plăcuţe de identificare.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, recurenta înţelege să se folosească de documentul nr. 136/20.09.2015, act emis ulterior realizării controlului şi neprezentat echipei de control pe teren.

• În vederea obţinerii celei de a doua tranşe Beneficiarul a prezentat următoarele documente:

- Adeverinţa nr. x din 25.08.2014, prin care se adevereşte că A.. este deţinătoarea unei exploataţii agricole cu un nr. de 210 familii albine, este membră a asociaţiei, având atribuite numerele de la x,

- Carnetul de stupină nr. 101 din 20.08.2012, împreună cu fişa familiei de albine de la 1 la 210, în care sunt menţionate modificările survenite pe durata sezonului melifer cuprins între ianuarie 2014 - august 2014.

Totuşi, la momentul controlului beneficiarul nu s-a regăsit numărul de 213 de familii de albine productive, nefiind prezentat niciun document care să justifice existenţa sau dispariţia familiilor de albine.

S-a reţinut astfel în mod întemeiat de instanţa de fond că la momentul la care s-a constatat pierderea familiilor de albine, din oricare cauză, reclamanta avea obligaţia să anunţe pe reprezentantul formei asociative a cărei calitate de membru o deţinea, respectiv H., în termen de maximum 5 zile lucrătoare, în scopul modificării în Registrul de înregistrare a numărului de ordine al stupului care a suferit pierderea.

Prin neanunţarea formei asociative, reclamanta a încălcat prevederile art. 7 alin. (1) din Anexa 11 a Ordinului nr. 119/2011 care dispune că:

"În cazul vânzării sau dispariţiei familiei de albine, apicultorul anunţă în termen de maximum 5 zile lucrătoare reprezentantul formei asociative, pentru a modifica în Registrul de înregistrare numărul de ordine al familiei de albine care nu mai există în stupina acestuia."

Beneficiarul nu numai că nu a anunţat în termenul legal reprezentantul formei asociative dar, la data controlului, la solicitarea de a prezenta justificarea dispariţiei familiilor de albine nu a prezentat niciun document justificativ.

Prin urmare, nu s-au respectat prevederile Ordinului MADR nr. 119/25.05.2011 pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor şi stupilor, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond.

• Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia "instanţa a interpretat greşit contractul de finanţare dintre părţi" învederează că este nefondat întrucât, obligaţia de a respecta Planul de afaceri propus de însăşi beneficiară, reiese din art. 1 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) precum şi din art. 8 alin. (6) şi (7) din Anexa I - "Prevederi generale" la Contractul de finanţare.

Potrivit dispoziţiilor Ghidului solicitantului Măsurii 112 "dacă la verificare se constată neindeplinirea activităţilor prevăzute în planul de afaceri, se va proceda la recuperarea sprijinului acordat".

În conformitate cu prevederile art. 13 (2) din Anexa I la contractul de finanţare:

"Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanţate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat rezultat din Planul de afaceri (...)".

A.F.I.R. are obligaţia luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toată perioada de valabilitate a Contractului de Finanţare, indiferent de momentul constatării neregulilor.

Beneficiarul nu a demonstrat că sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei, iar sumele cheltuite din sprijinul financiar primit până la acel moment de la A.F.I.R. nu au fost demonstrate a fi utilizate exclusiv în scopul proiectului, rezultat din Planul de afaceri.

Aşadar, sumele de bani acordate cu titlu de finanţare beneficiarului, neutilizate, ar fi trebuit să se regăsească în contul de proiect însă această condiţie nu a fost îndeplinită, iar recurenta nu a putut face dovada că a utilizat suma retrasă din contul de proiect în conformitate cu obiectivele proiectului.

Indiferent de momentul la care a survenit controlul, beneficiarul trebuia să poată demonstra că orice sumă cheltuită din sprijinul financiar primit că a fost utilizată în scopul proiectului, respectiv în scopul îndeplinirii obiectivelor din Planul de afaceri, fiind neîntemeiată susţinerea potrivit căreia prin contractul de finanţare recurenta reclamantă nu s-a angajat să deţină un număr de familii de albine.

• Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia hotărârea s-a dat cu aplicarea greşită a principiului proporţionalităţii arată că, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, principiul proporţionalităţii a fost respectat, raportat la procentul profitului efectiv realizat de beneficiară.

Invocă în acest sens prevederile art. 11 (3) "Încetarea contractului" din Anexa l la Contractul de finanţare care dispune că:

"În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, (...) precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexate nu corespund realităţii, Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă."

Beneficiarul este responsabil de funcţionalitatea investiţiei în concordanţă cu condiţiile de accesare a finanţării nerambursabile astfel cum acestea sunt prevăzute în contractual de finanţare, Ghidul Solicitantului, legislaţia naţională şi europeană.

Cum în speţă neregula constată afectează întreg proiectul asumat, elementele identificate şi menţionate anterior indicând nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului a criteriilor de eligibilitate şi selecţie aplicarea principiului proportionalităţii se face prin raportare neregulile constatate.

A invocat şi adresa Comisiei Europene - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală nr. x/30.11.2011, prin care se menţionează că:

"în ceea ce priveşte natura artificială a unui proiect, trebuie, în general, să se analizeze dacă proiectul este încă eligibil pentru a primi finanţare fără elementele afectate de către activităţile frauduloase. Serviciile Comisiei considera că, în termeni concreţi, se va presupune că proiectul este de natură artificială atunci când procentul cheltuielilor tuturor elementelor afectate depăşeşte 50% din costul total al întregului proiect".

Aşadar Comisia Europeană prin Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală recomandă constituirea unui debit pentru întreaga finanţare nerambursabilă, în cazul în care neregula afectează proiectul în proporţie de mai mult de 50% şi chiar şi într-un procent mai mic în cazul în care se dovedeşte că s-au creat condiţii artificiale pentru a beneficia de finanţare nerambursabilă.

În condiţiile în care obiectul contractului de finanţare îl reprezintă acordarea unei finanţări publice nerambursabile (parte de la bugetul de stat, parte de la bugetul Comisiei Europene) acest fapt determină aplicarea unor reguli stricte în ceea ce priveşte achiziţiile organizate în vederea realizării proiectului propus spre finanţare, reguli a căror respectare trebuie verificată de către însuşi beneficiar.

A.F.I.R. a ţinut cont de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, referitoare la aplicarea principiului proportionalităţii în stabilirea sancţiunilor administrative, întrucât în cazul identificării de elemente ce conduc la concluzia că nu s-au respectat prevederile legale şi contractuale stabilite prin Planul de afaceri asumat, principiul proportionalităţii nu poate fi aplicat.

• În ceea ce priveşte posibilitatea A.F.I.R. de recuperare a sumelor acordate, învederează că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanţare, verificare pe care beneficiarul a acceptat-o necondiţionat.

Identificarea principalelor elementelor care au condus la suspiciunea de neregulă, a fost posibilă după perioada de implementare a proiectului, respectiv în urma controlului ex-post pe teren iar identificarea acestor elemente, implicit a neregulii constatate, are ca şi consecinţă aplicarea art. 11 (3) din Anexa I - Prevederi generale la Contractul de finanţare dar şi restituirea sumelor primite în mod nejustificat ca finanţare nerambursabilă.

În ceea ce priveşte obligaţia sa de a proceda la recuperarea sumelor acordate beneficiarilor ce nu respectă obligaţiile contractuale asumate precizează că potrivit art. 16 alin. (3):

"În cazul înregistrării unei neregularităţi rezultate din culpa Beneficiarului, acesta are obligaţia să restituie integral valoarea finanţării primite din partea autorităţii contractante în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării. În cazul în care Beneficiarul nu se conformează acestei obligaţii, Autoritatea Contractantă va stabili penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, la data respectivă pentru fiecare zi întârziere. Dacă în termen de 30 de zile din momentul notificării, Beneficiarul nu restituie integral sumele solicitate, inclusiv penalităţile, Autoritatea Contractantă va sesiza instanţa competentă în vederea declanşării executării silite, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale în vigoare."

În concluzie, încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă care atrage sancţiunea recuperării întregului sprijin financiar acordat prin încheierea contractului de finanţare.

Totodată, art. 8 (5) din Anexa I arată că:

"În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, se constată că Beneficiarul nu mai respectă condiţiile de implementare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, Autoritatea Contractantă va proceda după caz (funcţie de gradul de afectare, gravitatea faptelor, etc):

a) fie la recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil plătit cu rezilierea contractului de finanţare,

b) fie la recuperarea parţială, respectiv aferent componentei/componentelor sau acţiunii/inacţiunilor afectate de neregulă, care nu mai îndeplinesc condiţiile menţionate, nefiind influenţată integral eligibilitatea generală a proiectului, respectiv utilitatea în considerarea căreia s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil."

Prin urmare, contrar celor susţinute de recurenta reclamantă, în accepţiunea contractului de finanţare, după momentul încheierii contractului intimata pârâtă poate proceda la respingerea cheltuitelor neeligibile din perspectiva Ghidului solicitantului şi a fişei măsurii şi poate dispune neavizarea dosarelor de achiziţii sau refuzul plăţii. Parcurgând clauzele contractuale, beneficiarul a avut cunoştinţă despre această posibilitate.

În speţă, situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de constatare, reprezintă o dovadă clară a unei nereguli comise în mod intenţionat care a afectat întregul contract de finanţare. Toate aceste constatări sunt considerate astfel fapte intenţionate prin care s-a încercat fraudarea bugetului comunităţii europene.

Emiterea procesului-verbal de constatare contestat, titlu de creanţă executoriu, nu este consecinţa voinţei unilaterale a A.F.I.R., ci rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanţare care nu a respectat obligaţiile pe care şi le-a asumat prin emnarea acestui contract.

Aşa fiind, în mod temeinic şi legal a reţinut instanţa de fond că A.F.I.R. a acţionat conform prevederilor legale în vigoare în ceea ce priveşte administrarea fondurilor europene.

În drept, a invocat dispoziţiile C. proc. civ., Legii nr. 4/2004, O.U.G. nr. 41/2014, Hotărârii Guvernului nr. 224/2008, Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011, O.U.G. nr. 66/2011, Hotărârea Guvernului nr. 875/2011, O.U.G. nr. 74/2009, Contractului de finanţare, Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, Ghidul solicitantului aferent asurii 112.

4.2 Recurenta-reclamantă A. a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitt să se respingă apărările aduse de către intimata pârâtă pentru următoarele motive:

1. Referitor la lipsa de apărare arată că a avut avocat la instanţa de fond, în primu ciclu procesual însă acesta nu a mai putut să o reprezinte şi în continuare. Datorită problemelor finaniare nu a mai putut angaja un alt avocat astfel că fost nevoită să încheie un contract de voluntariat cu un consilier juridic. Instanţa de fond nu a avut în vedere aceste aspecte şi, respingând cererea sa de amânare, a trecut la dezbateri asupra fondului cauzei. Ca atare, nu s-a putut apăra iar cu toate că a formulat o cerere de repunere pe rol cu intenţia de a solicita administrarea prbei cu expertiză, instanţa a trecut la judecata în fond.

2. Consideră că în lipsa unei expertize de specialitate cele reţinute de intimata pârâtă prin actul administrativ contestat nu pot fi verificate de către instanţă. Ca atare, în lipsa unei/unor expertize de specialitate consideră că apărarea sa este ineficientă. Intimata menţionează că nu a solicitat decât proba cu înscrisuri însă în rejudecare nu a putu solicita administrarea probei cu expertiză pentru că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

3. În întâmpinare, intimata pârîtă afirmă că a înregistrat un rulaj de 30,85% din ajutorul primit, dar a primit 69,70% din sumă, din care a realizat cheltuieli în sumă de 24907,67 RON reprezentând doar 23,05% din suma primită. În primul ciclu procesual însă instanţa de recurs a constatat că argumentele aduse de recurenta reclamantă sunt reale, însă instanţa de fond în cel de-al doilea ciclu procesual a ţinut cont de argumentele AFIR fără a ţine cont de argumentele sale.

4. Referitor la neluarea în calcul a cumpărării vehiculelor a arătat că acestea au fost cumpărate în scopul transportului stupilor la locurile cu flori.

Autovehiculele au fost special amenajate, cu rasteluri pentru ca să se pună stupii, iar costul lor total este de 13.500 Euro. SAPARD i-a subliniat că trebuie să justifice doar pentru 40% din suma obţinută din această investiţie însă inspectorii APIA au făcut controlul asupra a tot ce am investit, asupra întregii sumei primite. Deoarece vehiculele au fost cumpărate doar pentru a fi folosite în apicultură consideră că acestea trebuei adăugate la cheltuielile făcute în scopul creşterii eficienţei.

5. Neluarea în calcul, pe perioada celor trei ani controlaţi 2012 - 2015, a Carnetului stupinei, precum şi a rapoartelor şi adeverinţelor emise de către medicul veterinar, de D., care se pot corobora cu expertize ce nu au fost administrate în cauză.

6. Referitor la neluarea în calcul a plăcuţelor confecţionate din alt material decât aluminiu a susţinut că AFIR a nesocotit existenţa familiilor de albine în detrimentul stupilor, chiar şi în detrimentul Adeverinţei nr. x/12.02.2016 emisă de D..

Mai mult, AFIR doar afirmă că plăcuţele au urme de refolosire dar aceasta nu înseamnă că au şi fost refolosie, ci că, din cauza vremii, s-au degradat.

În consecinţă susţine că acţiunea sa a fost respinsă baza unor afirmaţii neprobate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând-se recursul formulat de reclamantă prin prisma motivelor de recurs invocate în cuprinsul său, în raport cu apărările formulate prin întâmpinare precum şi actele şi lucrările dosarului se reţine că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

În primul rând Înalta Curte reţine că prin cererea de recurs se invocă de către reclamantă cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează ipoteza în care "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Aşa cum s-a arătat în mod constant în doctrină şi practica judiciară, acest motiv de recurs are în vedere ipoteza în care hotărârea supusă controlului judiciar este nemotivată, fie prin absenţa considerentelor, fie prin existenţa unor considerente contradictorii sau străine de natura cauzei care nu permit părţilor şi instanţei de control judiciar să urmărească raţionamentul juridic în baza căruia s-a pronunţat soluţia de către instanţa de fond.

Prin recursul formulat în cauză, deşi se invocă în mod formal motivul de casare analizat, nu se aduce niciun argument prin care să se susţină ipotezele în care acesta este incident, respectiv situaţia nemotivării hotărârii recurate, fie prin absenţa/insuficienţa considerentelor ce susţin soluţia pronunţată de instanţa de fond fie prin existenţa unei contradictorialităţi între considerente sau caracterul acestora de a fi străine de natura cauzei.

Dimpotrivă, prin motivele de recurs formulate recurenta reclamantă tinde să combată considerentele sentinţei recurate, ceea ce implică recunoaşterea existenţei acestora şi aptitudinea lor de a explicita soluţia adoptată de instanţa de fond.

În aceste circumstanţe şi constatând că sentinţa recurată corespunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. referitoare la considerentele hotărârii judecătoreşti va reţine că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

Un alt motiv de casare invocat de recurenta reclamantă prin motivele de recurs este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. faţă de care se susţine prin motivele de recurs încălcarea dreptului la apărare al reclamantei de către instanţa de fond prin neîncuviinţarea cererii de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare şi neîncuviinţarea efectuării unei/unor expertize contabile şi/sau tehnice prin care să se demonstreze realitatea susţinerilor reclamantei.

Relativ la neîncuviinţarea cererii reclamantei de amânarea a judecării cauzei pentru angajarea unui apărător instanţa de recurs are în vedere dispoziţiile art. 222 C. proc. civ. potrivit cărora:

"(1) Amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părţii interesate, numai în mod excepţional, pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile părţii sau reprezentantului ei.

(2) Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."

Instanţa de fond făcând o corectă interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii legale în speţa dedusă judecăţii a respins cererea de amânare a judecăţii formulată de reclamantă reţinând că prin aceasta nu se invocă motive din cele avute în vedere de dispoziţia legală incidentă, respectiv motive temeinice şi neimputabile părţii care să justifice amânarea judecării cauzei ca măsură cu titlu de excepţie. În acest sens instanţa de recurs observă că în cererea de amânare formulată nu se invocă decât faptul că este primul termen de judecată, ceea ce nu poate fi privit ca un motiv din cele avute în vedere de dispoziţiile art. 222 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, procedând în sensul alin. (2) al art. 222 C. proc. civ. instanţa de fond a amânat pronunţarea în cauză, dând posibilitatea recurentei să îşi susţină apărările prin formularea de concluzii scrise.

Relativ la cererea de amânare a judecăţii recurenta reclamantă susţine şi incidenţa dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. referitoare la suspendarea judecării cauzei, însă aceste dispoziţii legale nu sunt incidente în cauză în condiţiile în care la termenul din 16 mai 2019, termen la care au avut loc dezbaterile în faţa instanţei de fond, pârâta a fost prezentă la judecată prin reprezentantul său şi a pus concluzii asupra fondului cauzei.

Or, ipoteza în care intervine suspendarea judecării cauzei reglementată de art. art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. are în vedere situaţia în care ambele părţi lipsesc de la judecată şi niciuna dintre ele nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în celelalte situaţii instanţa fiind ţinută să procedeze la judecarea cauzei chiar dacă numai una dintre părţi este prezentă.

Cu privire la neefectuarea în cauză a unei/unor expertize contabilă şi/sau tehnică, necesare în dovedirea temeiniciei susţinerilor reclamantei se reţine că:

Potrivit art. 254 alin. (1) C. proc. civ., probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar dovezile care nu au fost propuse în aceste condiţii nu mai pot fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afară de cazurile expres şi limitativ reglementate de alin. (2) al acestei dispoziţii legale.

În speţă însă recurenta reclamantă nu a solicitat administrarea probei cu expertiză în condiţiile reglementate de normele de procedură, respectiv prin cererea de chemare în judecată şi nici ulterior pe parcursul procesului astfel încât nu se poate imputa instanţei de fond faptul că nu s-a pronunţat asupra/nu a administrat o probă ce nu a fost solicitată.

Faţă de motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. instanţa de recurs reţine că acesta este incident în ipoteza în care "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material". Astfel, este necesar ca motivul invocat prin cererea de recurs să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Aceasta deoarece potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.", casarea unor hotărâri putându-se cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate (art. 488 alin. (1), teza introductivă) C. proc. civ.

În consecinţă în analiza acestui motiv de casare vor fi avute în vedere numai motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs iar nu şi acelea de netemeinicie, care pun în discuţie starea de fapt reţinută de instanţa de fond prin prisma probelor administrate şi a interpretării date acestora.

Procedând în consecinţă la analiza recursului dedus judecăţii, referitor problematica privind deţinerea de către recurenta reclamantă a unui număr de familii de albine/stupi instanţa de recurs reţine, similar instanţei de fond, că prin Planul de afaceri anexă la contractul de finanţare aceasta şi-a propus mărirea exploataţiei apicole pe care o deţinea şi care avea 160 stupi, prin achiziţionarea a încă 50 de stupi .

Este adevărat că în planul de afaceri se face vorbire şi de numărul de familii de albine ce se propunea a fi deţinut, respectiv 210 faţă de 160 deţinute iniţial, însă aceste cifre privite coroborat presupun ca fiecare stup deţinut de recurenta reclamantă să fie populat cu o singură familie de albine (stupi individuali) iar nu găzduirea a câte 2 familii de albine/stup. Astfel, chiar dacă se acceptă că o astfel de găzduire a familiilor de albine este corespunzătoare tehnologiei în domeniu, ea nu este de natură a respecta Planul de afaceri propus de recurenta reclamantă şi în baza căruia s-a acordat finanţarea.

La data controlului, 26.06.2015, echipa de control a identificat un număr de 94 stupi aparţinând exploataţiei apicole a recurentei reclamante. De altfel chiar recurenta reclamantă prin apărările sale susţine că la acea dată deţinea un număr total de 197 familii de albine în 119 stupi.

Or, se constată că şi potrivit susţinerilor recurentei reclamante numărul de stupi deţinut de aceasta la data controlului era chiar mai mic decât numărul de stupi declaraţi ca deţinuţi iniţial, ceea ce nu poate conduce decât la concluzia nerealizării Planului de afaceri aşa cum acesta a fost elaborat şi propus şi în baza căruia s-a acordat finanţarea analizată.

Mai mult, instanţa de fond în mod temeinic a reţinut o realizare a Planului de afaceri în proporţie de 38% (80 din 210 stupi), excluzând din calcul un număr de 14 stupi dintre cei identificaţi şi pentru care s-a arătat că nu au fost respectate prevederile legale referitoare la interzicerea refolosirii plăcuţelor de identificare, 14,89% din stupii identificaţi ca fiind deţinuţi de recurentă la data controlului (14 din 94 de stupi).

Această concluzie se bazează pe o corectă interpretare şi aplicare a Ordinului MADR 119/2011, pentru aprobarea Sistemului unitar de identificare a stupinelor şi stupilor aşa cum acesta a fost modificat prin Ordinul nr. 26/2012, pentru modificarea anexei "Procedura de identificare a stupinelor şi stupilor în Sistem unitar".

Astfel conform art. 2 lit. c) din Anexa la Ordinul MADR 119/2011, plăcuţa de identificare a stupilor trebuie să nu fie reutilizabilă, ceea ce exclude apărările recurentei reclamante în sensul că aceasta poate fi refolosită prin aplicarea pe un alt stup în care a fost mutată familia de albine căreia îi aparţine numărul de identificare înscris pe plăcuţă.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond din interpretarea art. 2 lit. c) din Anexa - Sistemul unitar de identificare a stupinelor şi stupilor, la Ordinul MADR 119/2011, coroborat cu art. 7 din Anexa - Procedura de identificare a stupinelor şi stupilor în Sistem unitar - rezultă că în situaţia deteriorării stupului apicultorul îşi confecţionează sau solicită reprezentantului formei asociative confecţionarea unei noi plăcuţe de identificare care să conţină aceleaşi date cu plăcuţa iniţială iar nu procedează la reaplicarea plăcuţei de identificare pe un alt stup.

Mai mult, recurenta reclamantă nu justifică pentru ce a fost necesară o astfel de operaţiune în contextul în care potrivit Planului de afaceri deţinea iniţial 160 de familii de albine în 160 de stupi individuali iar potrivit tot susţinerilor acesteia unele dintre familiile de albine deţinute iniţial ar fi fost distruse prin fapta unui terţ. Or, o astfel de situaţie premisă nu ar impune mutarea familiilor de albine în alţi stupi.

Referitor la distrugerea unor familii de albine deţinute de recurenta reclamantă se mai reţine şi nerespectarea de către aceasta a art. 7 alin. (1) din Anexa - Procedura de identificare a stupinelor şi stupilor în Sistem unitar potrivit căreia:

"În cazul vânzării sau dispariţiei familiei de albine, apicultorul anunţă în termen de maximum 5 zile lucrătoare reprezentantul formei asociative, pentru a modifica în Registrul de înregistrare numărul de ordine al familiei de albine care nu mai există în stupina acestuia."

Or, după invocata distrugere a familiilor de albine de către un terţ, recurenta reclamantă nu a procedat conform acestor dispoziţii normative la anunţarea reprezentantului formei asociative din care face parte, pentru ca acesta să modifice în Registrul de înregistrare numărul de ordine al familiei de albine care nu mai există.

În aceste condiţii recurenta reclamantă nu poate invoca ca şi cauză exoneratoare de răspundere fapta unui terţ (invocată prin cererea de recurs ca şi forţă majoră), despre care nu a înştiinţat nici forma asociativă din care face parte şi nici autoritatea contractantă.

Relativ la cheltuielile realizate de beneficiară în temeiul Planului de afaceri se va reţine potrivit concluziilor echipei de control, însuşite corespunzător de instanţa de fond, că acestea au fost efectuate în procent de 53,90% din valoarea totală a finanţării primite pentru achiziţia de bunuri sau produse necesare în activitatea finanţată şi pentru implementarea planului de afaceri.

La acest procent nu se poate adiţiona şi valoarea utilizată pentru achiziţia vehiculelor, deoarece aspectele privind achiziţionarea a două autovehicule şi a unei rulote au fost tranşate prin decizia instanţei de recurs pronunţată în primul ciclu procesual prin care s-a arăt că "prima instanţă în mod corect a validat constatările intimatei pârâte potrivit cărora sumele cheltuite în vederea achiziţionării unui autovehicul B., dubiţe marca x şi a unei rulote x, nu puteau fi încadrate la cheltuielile de transport şi exploatarea activităţii, prin urmare, nu respectă prevederile planului de afaceri."

Ca urmare, în actualul ciclu procesual, problema posibilităţii încadrării cheltuielilor privind achiziţionarea vehiculelor în sensul invocat de recurenta reclamantă nu mai poate repusă în discuţie, constituind o problemă de drept dezlegată în sensul dispoziţiilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ.

Însă din procentul de cheltuieli reţinut de autoritatea contractantă de 53,90%, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, se impun a fi scăzute, potrivit considerentelor anterior prezentate, cheltuielile care nu au avut ca finalitate realizarea planului de afaceri, ce a fost îndeplinit, aşa cum s-a arătat anterior, doar în procent în proporţie de 38%, precum şi cheltuielile afectate unui număr de 14 stupi pentru care nu au fost respectate prevederile legale referitoare la interzicerea refolosirii plăcuţelor de identificare.

În consecinţă, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, în speţă, procentul cheltuielilor tuturor elementelor afectate depăşeşte 50% din costul total al întregului proiect ceea ce conduce la aplicabilitatea art. 11 alin. (3) din Anexa l la Contractul de finanţare care dispune că:

"În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, (...) precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexate nu corespund realităţii, Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă."

În sensul restituirii integrale a sumei primite de recurenta reclamantă ca finanţare nerambursabilă, respectiv inaplicabilitatea restituirii proporţionale numai a cheltuielilor afectate de nereguli prin aplicarea principiului proporţionalităţii este şi adresa Comisiei Europene - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală nr. x/30.11.2011, reţinută ca relevantă de către instanţa de recurs şi în primul ciclu procesual, prin care se menţionează că:

"în ceea ce priveşte natura artificială a unui proiect, trebuie, în general, să se analizeze dacă proiectul este încă eligibil pentru a primi finanţare fără elementele afectate de către activităţile frauduloase. Serviciile Comisiei considera că, în termeni concreţi, se va presupune că proiectul este de natură artificială atunci când procentul cheltuielilor tuturor elementelor afectate depăşeşte 50% din costul total al întregului proiect".

Or, în condiţiile în care sumele primite de recurenta reclamantă pentru realizarea proiectului propus au fost utilizate conform acestuia doar în procent de 53,90% din valoarea totală a finanţării primite, fără însă a se realiza finalitatea acestuia, respectiv mărirea exploataţiei agricole de la 14,504 UDE la 18,654 UDE prin cumpărarea de 50 de stupi, se va reţine, similar instanţei de fond, că au fost afectate de nereguli cheltuielile efectuate de beneficiarul finanţării într-un procent mai mare de 50% ceea ce atrage retragerea integrală a finanţării acordate.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 102 din 30 mai 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2020.