Inadmissibility of appeal against final procedural order denying rescheduling of trial date

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor - prin Penitenciar Bucureşti Rahova, solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a deciziei nr. 232/04.08.2016, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin reîncadra-rea în muncă în funcţia de agent şef principal de penitenciare, obligarea pârâtei la plata drep-turilor salariale, de la data desfacerii contractului individual de muncă 04.08.2016 până la reintegrarea efectivă, obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 euro în cazul în care integrarea este posibilă sau 100.000 euro dacă reintegrarea nu mai este posibilă, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea civilă din 21.05.2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă a admis excepţia de necompetenţă funcţională şi a declinat soluţionarea cauzei către secţia contencios administrativ şi fiscal având in vedere calitatea de funcţionar public cu statut special al reclamantei.

Prin cererea înregistrată la data de 28.01.2019, recurenta-reclamantă A. a formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată acordat la data de 28.03.2019, arătând că de doi ani de zile nu are loc de muncă şi niciun venit fiind nevoită să trăiască din pensia părinţilor săi.

Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la 31 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, a respins cererea de preschimbare a termenului de judecată acordat la data de 28.03.2019, ca nefondată.

Din argumentele reţinute de către instanţa de fond reiese că solicitarea de preschimbare a termenului de judecată este neîntemeiată având în vedere rolul încărcat al secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (veche) a Curţii de Apel Bucureşti care nu permite devansarea termenelor de judecată. Judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlăturarea incertitudinii în care se găsesc părţile, prin restabilirea în mod nediscriminatoriu, cât mai curând posibil, a drepturilor încălcate şi prin reinstaurarea legalităţii, care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept, ceea ce constituie o garanţie a unui proces echitabil.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor - prin Penitenciar Bucureşti Rahova a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii prezentului recurs.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei Încheieri a promovat recurs, reclamanta A. solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, examinând încheierea atacată, înainte de a proceda la analizarea criticilor de nelegalitate, constată neîndeplinirea condiţiilor referitoare la exercitarea acestei căi de atac, conform dipoziţiilor art. 248 C. proc. civ., sens în care va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi va respinge recursul ca atare.

În speţă, recursul formulat de reclamantă vizează soluţia de respingere a cererii de preschimbare a termenului de judecată stabilit de instanţa de judecată pentru data de 28.03.2019.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este de menţionat că pot fi atacate separat cu recurs numai încheierile prin care se întrerupe cursul judecăţii, or, soluţia unei cereri de preschimbare a termenului de judecată reprezintă o hotărâre a instanţei dată în cursul judecăţii, vizând doar un aspect de procedură, aşadar nefăcând parte din categoria încheierilor care constituie un act final al judecăţii unei cereri.

În cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei încheieri care este definitivă.

Mai mult, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluţie inadmisibilă.

În raport cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se constată că încheierea din 31 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal este definitivă, nefiind supusă vreunei căi de atac.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încherii atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2019.