Tax suspension request rejected as tax authority wins appeal on fuel invoice deficiencies

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de suspendare a executării

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicita în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. F-GL 287/6.09.2016 emisă de acesta din urmă, până la soluţionarea pe fond a contestaţiei.

1.2. Hotărârea pronunţată în cauză

Prin sentinţa civilă nr. 81 din 30 mai 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. GALAŢI - A.J.F.P. GALAŢI, având ca obiect, suspendare executare act administrativ şi, pe cale de consecinţă a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere x din 6.09.2016 emisă de DGRFP -AJFP Galaţi până la pronunţarea instanţei de fond.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 81 din 30 mai 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Susţinând că aceasta a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Criticile formulate de recurentă au vizat, în esenţă, următoarele aspecte:

Raportat la solicitarea formulată de către reclamantă instanţa a dispus admiterea cererii având ca obiect suspendare act administrativ reţinând că, în dreptul administrativ român, operează prezumţia de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, fără însă ca acest lucru să impieteze asupra prerogativei instanţei de a dispune asupra suspendării executării actului administrativ.

În speţa dedusă judecăţii instanţa a reţinut ca există indicii de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Apreciază recurenta că cererea de suspendare a executării, formulată de contestatore, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, este nefondată, întrucât reclamanta nu justifică şi nici nu dovedeşte necesitatea suspendării cauzei şi nici prejudiciul cauzat şi paguba iminentă şi că în mod eronat a dispus Curtea de Apel Galaţi.

Referitor la motivarea hotărârii recurate, precum şi referitor la motivarea cererii de suspendare formulată de reclamantă, redactate la modul foarte general şi subiectiv, recurenta arată că nu justifică suspendarea cauzei şi nu fac dovada pagubei iminente ce s-ar putea produce în sarcina reclamantului.

Ca un ultim aspect, recurenta a arătat că în cauză executarea obligaţiilor fiscale suplimentare a fost dispusă în baza unui act administrativ fiscal care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă. Din actele depuse la dosar nu rezultă indicii care să justifice răsturnarea prezumţiei de legalitate a vreunui act administrativ fiscal.

În concluzie, fată de cele menţionate, recurenta arată că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că în cauză în cauza erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 raportat la art. 2 alin. (1) litera " s" din Legea nr. 554/2004, pentru a fi dispusa suspendarea.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata- reclamantă S.C. A..a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 18 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 27 martie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este fondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi admis, în temeiul art. 496 C. proc. civ., cu consecinţa casării sentinţei atacate, respingerii cererii de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, în considerarea celor în continuare arătate.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Aşa cum reiese din actele dosarului, în anul 2016, în perioada 11.07.2016-22.08.2016 s-a desfăşurat o inspecţie fiscală la sediul reclamantei, societate comercială A., inspecţie fiscală aferentă perioadei ianuarie 2010 - martie 2016 care s-a finalizat prin elaborarea Raportului de inspecţie fiscală din data de 06.09.2016.

Prin Decizia de impunere nr. x din 6 septembrie 2016 emisă în baza Raportului de Inspecţia Fiscală, organele de inspecţie fiscală au stabilit obligaţii fiscale suplimentare de plata in valoare de 1.716.561 RON aferente perioadei 01.2012-03.2016 motivat în principal de faptul că anumite facturi de achiziţie combustibil nu îndeplinesc condiţiile legale neputând fi luate în considerare ca documente justificative precum si de faptul ca furnizorii au fost consideraţi interpuşi artificiali deoarece aceştia au avut un "comportament fiscal inadecvat".

De asemenea, reclamanta a arătat că, în mod nelegal, făcând doar supoziţii, afirmaţii fără acoperire legală, au considerat, fără nici un suport material, fără o bază legală si fără a avea vreo probă în acest sens, că toate tranzacţiile încheiate cu respectivii furnizori sunt nereale, bazându-se numai pe faptul ca aceşti furnizori au avut un comportament fiscal neadecvat, parte dintre ei fiind dizolvaţi iar cealaltă parte inactivi, neexistând însă indicii clare asupra comportamentului fiscal inadecvat.

În pofida faptului că prima instanţă a analizat argumentele invocate de reclamantă în cererea sa de suspendare prin raportare la cerinţa neprejudecării fondului, aceasta a realizat o cercetare sumară a aparenţei dreptului, motivarea sa fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept incidente speţei, temeiul de drept al recursului declarat fiind cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Articolele 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 reglementează procedura suspendării executării actului administrativ, la cererea persoanei vătămate, formulată fie în faza procedurii prealabile administrative (art. 14), fie după declanşarea procedurii judiciare prin acţiunea în anularea actului (art. 15).

În ambele ipoteze, legea impune în mod cumulativ două condiţii, cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Dacă s-ar îmbrăţişa raţionamentul intimatei-reclamante, s-ar ajunge în situaţia unei simple formalităţi care ar conduce la pronunţarea unei soluţii de suspendare a executării unui act administrativ, fiind suficient doar să se pretindă o încălcare a unui drept al părţii care solicită luarea unei măsuri provizorii, pentru a dispune respectiva măsură.

Or, soluţionarea unei cereri întemeiată pe dispoziţiile art. 14 sau art. 15 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi una formală, fiind necesar, în fiecare cauză, să se examineze condiţiile cerute de lege pentru a se înlătura caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ contestat, examinare care, însă, nu se confundă cu cea specifică unei acţiuni în anulare.

Îndeplinirea acestor două condiţii este analizată în funcţie de circumstanţele cauzei, fiind lăsată la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

Criticile de nelegalitate privind neîndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ sunt fondate.

În privinţa cazului bine justificat prima instanţă a reţinut existenţa unor argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuţie, deci existenţa unui indiciu temeinic de nelegalitate argumentând în sensul că " fără a proceda la o examinare pe fond a legalităţii actului în discuţie, la o sumară analiză, instanţa a constatat că există argumente juridice aparent valabile în contestarea legalităţii actului şi care creează o îndoială serioasă în privinţa conformităţii acestuia cu legea în a cărei executare a fost emis. Acestea se referă la susţinerile reclamantei cu privire la nelegala apreciere de către organele fiscale a unor facturi ca neputând fi luate în considerare ca documente justificative şi a furnizorilor ca fiind interpuşi artificiali deoarece aceştia au av ut un comportament fiscal neadecvat" .

A mai argumentat instanţa că "iminenţa producerii prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales când realizarea prejudiciului depinde de intervenţia unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare. În cazul reclamantei cuantumul obligaţiilor fiscale suplimentare stabilite prin decizia de impunere poate avea drept consecinţă imposibilitatea continuării activităţii de către reclamantă"

În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei; de aceea, nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenţei unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanţă nu li se poate pretinde amploarea şi profunzimea probelor şi raţionamentelor pe care se fundamentează o soluţie pronunţată cu privire la acţiunea în anularea actului.

Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanţa nu va cerceta îndeplinirea condiţiilor de legalitate şi oportunitate ale actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei de fond învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.

Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinită condiţia "cazului bine justificat", deoarece în cuprinsul hotărârii recurate nu sunt indicate fapte sau împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal.

Nu în ultimul rând, trebuie precizat că astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

În cauză, se constată că niciunul dintre argumentele expuse de reclamantă în faţa instanţei de fond nu se circumscriu situaţiilor reţinute ca fiind de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ contestat.

De aceea, cel puţin la nivelul aparenţei dreptului, contrar concluziei judecătorului primei instanţe, Înalta Curte constată că nu există un indiciu de nelegalitate fundamentat pe ideea "susţinerile reclamantei cu privire la nelegala apreciere de către organele fiscale a unor facturi ca neputând fi luate în considerare ca documente justificative şi a furnizorilor ca fiind interpuşi artificiali deoarece aceştia au avut un comportament fiscal neadecvat".

Celelalte argumente, privind legalitatea/nelegalitatea derulării respectivelor documente - facturi în raport cu prevederile corespunzătoare în perioada suspusă verificării, nu ar putea constitui temei al identificării, în speţă, a unui caz bine justificat, pentru că verificarea lor ar necesita un probatoriu complex, care ar prejudeca fondul cauzei, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii suspendării executării actului administrativ.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, prima instanţă a reţinut că privarea intimatei - reclamante de aceste sume stabilite prin decizia de impunere sunt de natură să creeze un dezechilibru în drepturile părţii.

Relevantă în această privinţă este şi soluţia pronunţată prin Sentina nr. 187 din 21 septembrie 2017 de către Curtea de Apel Galaţi (dosar recurs), în sensul respingerii acţiunii reclamatei, creează, cel puţin cu caracter provizoriu, premisa legalităţii actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel răsturnată prezumţia de legalitate ataşată actelor administrative.

Fără a înlătura, de plano, consistenţa acestui argument, Înalta Curte constată că, în raport cu cele reţinute anterior în privinţa neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, se impune reformarea sentinţei în sensul respingerii cererii intimatei - reclamante, pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii.

III. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ. este întemeiat, în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 81 din 30 mai 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2019.