Beneficiary status for children born during parental ethnic displacement under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeal and Justice rejected the pension house's appeal, upholding the lower court's order compelling the issuance of a new decision granting the claimant beneficiary status under the ethnic persecution relief legislation. The dispute centered on whether a child born in the destination town of their parents' forced ethnic resettlement during the 1940–1945 period qualified for benefits, even though she was not born at the time of the initial displacement and had no domicile from which to be forcibly removed. Relying on Ordinance No. 105/1999 as approved by Law No. 189/2000 and its implementing norms, the court held that ethnic persecution via resettlement persists for the duration of the displacement; therefore, a child born in the host location acquires the same refugee status as the parents, a legal standing recognized from conception per Decree No. 31/1954, notwithstanding that the statutory 300-day conception period applies only to filiation, not the granting of relief.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Beneficiary status for children born during parental ethnic displacement under Law No. 189/2000: Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
R.R., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, a solicitat anularea hotărârii nr. 8573 din 23 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinților.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 45/PI din 27 ianuarie 2004, a admis acțiunea, reținând că strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, de acest regim beneficiind și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, el având același statut, de refugiat.
Considerând hotărârea nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât reclamanta nu avea domiciliu de unde să fie strămutată, iar legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință, în favoarea fătului conceput.
Reclamanta s-a născut peste intervalul de 300 de zile de la refugiul părinților săi.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data retrocedării pământului românesc.
Împrejurarea că reclamanta nu era născută la data refugiului și că nu avea domiciliu de unde să fie strămutată, nu este relevantă, atâta vreme, cât refugierea părinților a lipsit-o de dreptul de a avea un domiciliu legal.
De precizat că, potrivit art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului se recunosc de la concepție, dacă se naște viu.
Perioada de concepție legală a copilului are relevanță, numai la stabilirea filiației, și nu la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În consecință, soluția instanței fiind legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 45/PI din 27 ianuarie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2004.