Peremption of administrative appeal for procedural inactivity: waiver of address change obligation and failure to maintain procedural continuity under Articles 416–418 Civil Procedure Code

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 16.09.2013 sub nr. x/2013, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ Giurgiu, anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x încheiat de intimat la data de 30.08.2013.

2.1. Hotărârile pronunţate în cauză

Judecătoria Giurgiu, prin sentinţa civilă nr. 441 din 4 februarie 2014 a respins plângerea formulată de contestatorul A., împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x/30.08.2013 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Giurgiu, ca neîntemeiată.

În calea de atac a apelului, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă, prin decizia civilă nr. 74/CAF/27.02.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013, a constatat perimat apelul declarat de apelantul - contestator A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Giurgiu, reţinând în esenţă, că din verificarea actelor şi lucrările dosarului, s-a constatat că de la data la care a intervenit suspendarea judecăţii, respectiv 21.01.2016, cauza de faţă a rămas în nelucrare din culpa părţilor mai mult de 6 luni, fără ca părţile să fi făcut vreun act de procedură în scopul repunerii pe rol a dosarului, a judecării procesului ori să facă dovada unei imposibilităţi obiective şi justificate de continuare a demersului procesual în faţa instanţei.

În recurs, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de la termenul din 21.01.2016, a dispus suspendarea judecăţii recursului în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în condiţiile în care părţile au lipsit şi nu s-a solicitat judecata în lipsă.

Prin rezoluţia din 14.09.2016, cauza a fost repusă pe rol pentru a se discuta eventuala incidenţă în cauză a perimării, iar prin decizia civilă nr. 5682 din 24 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat perimat recursul formulată de recurentul-reclamant A., împotriva deciziei civile nr. 74/27.02.2015 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât Inspectoratul Judeţean de Poliţie Giurgiu.

1.3. Calea de atac exercitată

Reclamantul A. a promovat recurs împotriva deciziei civile nr. 5682 din 24 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Fără a invoca în drept vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 din C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat.

A susţinut că în mod nelegal i s-a respins cererea de amânare pentru angajarea unui apărător şi a arătat că instanţa de fond în mod eronat a reţinut ca fiind aplicabilă sancţiunea perimării, având în vedere că încheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei nu i-a fost comunicată la adresa de domiciliu, ci la o adresă la care nu mai locuia, depunând în acest sens la dosarul cauzei acte referitoare la înstrăinarea apartamentului.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul Judeţean de Poliţie Giurgiu a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinare.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Prin rezoluţia din data de 19 octombrie 2018 a completului învestit cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului în şedinţă publică la data de 27 martie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018 (în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal).

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat pentru considerentele în continuare prezentate.

Referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanţa de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Cu titlu preliminar este de menţionat că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Exceptia perimării este o exceptie de procedură, întrucât priveşte respectarea regulilor privind procedura de judecată. Este o excepţie peremptorie, dirimantă, stingerea procesului în faza în care se găseşte fiind scopul admiterii acesteia.

În cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură, intervine perimarea. Aceasta are o natură mixtă, în sensul că este atât o sancţiune procesuală, de aplicaţie generală, care operează în ipoteza nerespectării termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor, vreme îndelungată, în judecată.

Fiind o exceptie absolută, întrucât este reglementată prin norme imperative, motivat prin aceea ca nu serveşte exclusiv interesului părtilor, ci şi celui general, care priveste buna administrare a justitiei, ea poate fi invocată din oficiu, astfel cum a procedat prima instanţă.

În analiza prioritară a excepţiei de perimare a judecăţii, invocată din oficiu, conform art. 420 din C. proc. civ. şi admisă prin decizia atacată, Înalta Curte reţine că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din vina părţii recurente începând cu data de 21 ianuarie 2016, nicio parte din proces nefăcând demersuri în vederea reluării judecăţii şi nici dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivităţii părţilor şi a fost menţinută mai mult de 6 luni.

Împrejurarea invocată de recurent, în sensul că actele de procedură (încheierea de suspendare) i-au fost comunicate la o adresă la care nu mai locuieşte nu este de natură să conducă la schimbarea soluţiei în cauză.

Aceasta întrucât persoanei interesate îi revine obligaţia legală de a notifica instanţa de judecată şi partea adversă de modificarea adresei de comunicare a actelor de procedură, sub sancţiunea neluării în seamă a respectivei modificări.

Mai mult decât atât, din actele depuse de recurent la dosarul cauzei, reiese că adresa de domiciliu a recurentului, astfel cum acesta însuşi a menţionat-o în demersul său juridic, este str. x, sector 1 Bucureşti, iar nu str. x, mansardă, Bucureşti, cum este menţionată în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.

Prin urmare, culpa pentru neindicarea unei eventuale modificări a adresei, precum şi a lăsării în nelucrare a dosarului, contrar obligaţiei părţilor de a urmări finalizarea procesului (stipulate la art. 10 alin. (1) din C. proc. civ.) îi incumbă recurentului-reclamant care nu a formulat cerere de judecare în lipsă, iar ulterior suspendării nici nu a mai stăruit în judecată.

Totodată, ţinând cont şi de faptul că nu se poate reţine incidenţa vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, în înţelesul acordat acestor noţiuni de prevederile art. 417 şi art. 418 din C. proc. civ., intervenite în cadrul termenului de perimare, Înalta Curte constată că aplicarea sancţiunii reglementate de prevederile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. este pe deplin justificată.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 5682 din 24 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2019.