Revising judicial stamp tax reexamination: Admissibility barred by failure to evoke merits under Art. 322(7) CPC

Deliberând , în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă;

Petentul A., prin cererea de revizuire formulată la 26 mai 2017 2010, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a invocat contrarietatea de încheieri, în sensul că, încheierea pronunţată în data de 25 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2017 prin care a fost respinsă cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar stabilită in cauză este contrară Încheiereii din 23 aprilie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, încheierii din 2 februarie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi a încheierii din 3 noiembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x, prin care s-au admis cererile de reexaminare.

În acest sens, revizuentul a arătat că încheierea pronunţată în data de 25 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2017, încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierilor anterioare, astfel cum au fost menţionate anterior.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Astfel investită, Înalta Curte a examinat actele dosarului şi cererea de revizuire, în condiţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., cu referire la cele ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ., indicat ca temei legal, constatând inadmisibilitatea acesteia, în considerarea argumentelor în continuare arătate.

Prin încheierea din pronunţată în Camera de Consiliu, în data de 25 aprilie 2017,dosar nr. x/2017 Înalta Curte a respins cererea formulată de A. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilită în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În argumentele expuse s-a reţinut că revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 199 din 31 ianuarie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017.

La data de 12 martie 2017, s-a comunicat revizuentului A. obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 RON.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, la data de 22 martie 2017, revizuentul A. a formulat cerere de reexaminare, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017/a1.

Înalta Curte a constatat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora "acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: h) revizuire - 10 RON".

Înalta Curte a mai constat că, deşi potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 "Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare", totuşi în ceea ce priveşte modul de stabilire a timbrului judiciar, O.G. nr. 32 din 18 august 1995 privind timbrul judiciar nu prevede posibilitatea reexaminării.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unor hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grad deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Prin încheierea din pronunţată în Camera de Consiliu, în data de 25 aprilie 2017,dosar nr. x/2017 a cărei revizuire se cere, Înalta Curte a respins cererea formulată de A. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilită în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Din economia reglementării în materia revizuirii, rezultă că admisibilitatea acesteia se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puţin definitivă, această hotărâre să fie dată după cercetarea fondului cauzei; criticile formulate să se înscrie în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Întrucât, prin încheierea din pronunţată în Camera de Consiliu, în data de 25 aprilie 2017, dosar nr. x/2017 de către Înalta Curte nu a fost schimbată situaţia de fapt reţinută şi nici nu au fost aplicate alte dispoziţii legale la împrejurările de fapt stabilite în încheierile din procesuale anterioare, nu se poate susţine că, prin această Încheiere/Incheieri, instanţa de recurs ar fi evocat fondul litigiului în sensul art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel cum este reglementată prin dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de aceste dispoziţii.

Din perspectiva acestor dispoziţii legale imperative, Înalta Curte reţine că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât nu evocă fondul.

Aşa fiind, pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu sunt date condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, că solicitarea revizuentului nu este admisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 25 aprilie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2019.