Limits of material error in extraordinary annulment: exclusion of substantive legal misinterpretation and insufficient appeal motivation

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1357 din data de 14 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a constatat nulitatea recursurilor formulate de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timişoara împotriva sentinţei nr. 339 din 15 decembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva deciziei nr. 1357 din data de 14 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, contestatoarea a arătat că instanţa de recurs în mod eronat a reţinut că motivele de recurs invocate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Contestatoarea a susţinut că recursul este motivat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentinţa recurată fiind criticată sub toate aspectele, respectiv că instanţa de fond nu a aplicat legislaţia arătată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în apărările de fond.

În concluzie, a solicitat să se constate că decizia pronunţată în prezenta cauză în ceea ce priveşte constatarea nulităţii recursului formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este rezultatul unei erori materiale.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca nefondată.

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., indicat de contestatoare ca temei de drept al cererii, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Se observă că textul cuprins la art. 503 alin. (2) pct. 2 din Cod are în vedere erorile materiale, respectiv cele de ordin formal, procedural săvârşite involuntar cu ocazia judecăţii şi nu greşeli de judecată, cum ar fi aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziţii legale sau rezolvarea unui incident procedural.

În speţă, prin hotărârea vizată de contestaţia în anulare, recursul a fost constatat nul.

Simpla invocare a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu o motivare abstractă, nu poate să atragă per se efectuarea unei analize de către instanţa de recurs, fiind necesară o argumentare a modului în care ar fi fost încălcate textele de lege enumerate.

Înalta Curte constată că eroarea materială invocată de contestatoare ca fiind săvârşită de instanţa de recurs nu poate fi încadrată în art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., constatarea nulităţii recursului, nefiind rezultatul unei erori materiale, ci a modului în care instanţa de recurs a înţeles să aplice dispoziţiile legale privitoare la căile de atac prevăzute de lege.

În consecinţă, Înalta Curte constată ca, în speţă, aspectele deduse judecăţii prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Aşa fiind, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 1357 din 14 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2020.