Eligibility of duplicate laptop expenditure for simultaneous EU-funded projects under principles of sound financial management and cost-efficiency

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/14.04.2016, reclamanta Agenţia Judeţeană Pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar - Posdru - Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună: anularea Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 3310/Ri din 25.02.2016, prin care s-au diminuat cheltuielile solicitate spre rambursare, cu suma de 3.968,00 RON reprezentând contravaloarea unui laptop, precum si anularea adresei nr. x/31.03.2016, înregistrata la AJOFM Arad sub nr. x/31.03.2016 si, implicit, a procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x/RI/30.03.2016 care a stat la baza emiterii adresei ante-menţionate; obligarea paratei la emiterea unei noi scrisori standard de informare a beneficiarului, in cadrul căreia sa se declare cheltuiala eligibila - suma de 3.968,00 RON - reprezentând contravaloarea unui laptop achiziţionat in cadrul proiectului.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 174/2016 din 30 iunie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ ARAD, în contradictoriu cu pârâtul ORGANISMUL INTERMEDIAR - POSDRU - MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 174/2016 din 30 iunie 2016 a formulat recurs reclamanta Agenţia Judeţeană Pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că, din concluziile primei instanţe se observă faptul că nu a luat în considerare niciunul din argumentele invocate de autoritate în contestaţie.

Doamna A. a fost coordonator implementare în proiectul " B.", proiect care a avut ca scop realizarea unei baze de date informatice cu dosarele şomerilor. Prin urmare, toate documentele scanate de echipa de experţi implicaţi în implementarea proiectului erau zilnic colectate şi arhivate de către doamna A..

În continuare, recurenta susţine că se opune categoric aprecierii instanţei de fond care consideră că aceste două proiecte, deşi diferite, aveau desfăşurare simultană şi, de asemenea, aprecierii conform căreia s-au utilizat " echipamente identice" care, desi nu sunt identice, au fost atribuite aceluiaşi beneciar.

Sub acest aspect, recurenta menţionează că, în cadrul proiectului " B." în care a avut calitatea de beneficiar şi în care doamna A. a fost desemnată încă din debutul proiectului în calitate de responsabil proiect, nu înseamnă ceea ce prima instanţă a considerat, făcându-se o gravă confuzie între calitatea de beneficiar şi de partener într-un proiect UE.

Dacă în cazul Proiectului " B." AJOFM Arad a avut calitatea de beneficiar, în cadrul Proiectului " C.", nu a avut decât calitatea de partener, ceea ce este cu totul altceva, coordonarea în acest din urmă proiectul revenind beneficiarului AJOFM TIMIŞ.

Instanţa de fond a apreciat în mod eronat, fără să înţeleagă aceste calităţi într-un proiect European şi, în consecinţă, a tranşat cauza încălcând o logică elementară care demonstrează prin înscrisuri aceste două calităţi.

Mai mult decât atât, arată recurenta că instanţa de fond nu a înţeles, catalogând " fără relevanţă" împrejurarea în care alocarea laptopului în cadrul Proiectului " B.", conform PVPP nr. 9553/11.09.2015, este anterioară alocării unui alt laptop, efectuată prin PVPP din data de 22.09.2015. Astfel, recurenta nu înţelege cum instanţa de fond a putut să aprecieze " ca fără relevanţă" faptul că Organismul Intermediar - POSDRU a găsit de cuviinţă să declare neeligiblă suma care corespunde primei atribuiri şi să găsească legală cea de-a doua atribuire care era imputabilă beneficiarului celui de-al doilea propect, respectiv AJOFM Timiş.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, cu consecinţa casării sentinţei recurate, rejudecarea litigiului în fond şi admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată.

Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - prin Direcţia Organism Intermediar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică.

5. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a actelor dosarului şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Astfel, analizând actele şi lucrările dosarului se constată că recurenta-reclamantă Agenţia Judeţeană Pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad (AJOFM Arad) a investit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de anulare a Scrisorii Standard de Informare a beneficiarului nr. 3310/Ri din 25.02.2016, precum şi a Adresei nr. x/31.03.2016, prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă şi implicit a Procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x/RI/30.03.2016 care a stat la baza emiterii adresei antemeţionate, de respingere a contestaţiei AJOFM ARAR şi obligarea pârâtului Organismul Intermediar - POSDRU la emiterea unei noi Scrisori standard de informare a beneficiaruilui, în cadrul căreia să se declare cheluială eligibilă suma de 3.968,00 RON, reprezentând contravaloarea unui laptop achiziţionat în cadrul proiectului x, " B.".

Prin Contractul de finanţare nr. x/26.02.2015 - x AJOFM Arad a primit, în calitate de beneficiar, finanţare nerambursabilă pentru implementarea proiectului " B." de la Organismul Intermediar, delegat de către AMPOSDRU conform Ordinului nr. 600/2008, cu completările şi modificările ulterioare.

Pe parcursul perioadei de implementare a proiectului AJOFM ARAD a depus Cererea de rambursare nr. x/29.12.2015, prin care a fost solicitată la rambursare şi cheltuiala aferentă unui laptop în valoare de 3.968.00 RON.

Organismul Intermediar a procedat la verificarea administrative a acestei cereri de rambursare, sens în care a emis Scrisoarea standard de Informare a beneficiarului nr. 3310/RI/25.02.2016.

Prin această Scrisoare beneficiarul AJOFM Arad a fost informat de către Organismul Intermediar de diminuarea cheltuielilor solicitate la rambursare cu suma de 3.968.00 RON, ce reprezintă contravaloarea unui laptop, deoarece responsabilului de proiect, A. i-a fost alocat spre folosinţă un laptop, conform PVPP nr. 9553/11.09.2015, de asemenea şi în cadrul Proiectului x implementat de AJOFM Timiş A. - expert în cadrul acestui proiect, a primit încă un laptop, conform PVPP din 22.09.2015. În acest sens, nu se justifică faptul ca acelaşi expert să deţină din proiecte difeirte, în acelaşi timp, câte un laptop.

Soluţionând cauza, instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată reţinând ca nefiind justificată finanţarea unor echipamente identice în două proiecte diferite şi derulate simultan, în condiţiile în care acestea au fost atribuite unuia şi aceluiaşi beneficiar, îndeplinesc aceleaşi funcţii şi sunt destinate a fi folosite de acelaşi utilizator - respectiv, d-na. A., cheltuiala respinsă la rambursare încălcând principiile ce caracterizează buna gestiune financiară a fondurilor.

Soluţia instanţei de fond este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Principiul de bază al finanţării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de beneficiar. Beneficiarului i se va acorda finanţarea nerambursabilă în termenii şi condiţiile stabilite în contractul de finanţare, cheltuielile fiind eligibile numai în condiţiile în care se respectă termenii şi condiţiile stabilite.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) din OMM nr. 1117/2010, modificat prin Ordinul ministrului fondurilor europene nr. 4387/2015,:"Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ prevederile art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi următoarele condiţii cu caracter specific:…c). sunt rezonabile, justificate şi respectă principiile bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce priveşte economia şi eficienţa.", iar potrivit art. 3 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, " În activitatea de selecţie şi aprobare a solicitărilor de sprijin financiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia utilizării de reguli şi proceduri care să asigure respectarea următoarelor principii:

- a) o bună gestiune financiară bazată pe aplicarea principiilor economicităţii, eficacităţii şi eficienţei".

Astfel cum şi instanţa de fond a reţinut, buna gestiune financiară înseamnă, în esenţă, utilizarea cu chibzuinţă a fondurilor puse la dispoziţia solicitanţilor prin programele de sprijin, astfel încât să se evite cheltuielile exagerate sau nejustificate.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurenta reclamantă se constată că prima susţinere vizează faptul că instanţa de fond nu a luat în considerare niciunul din argumentele invocate în contestaţie.

Sub acest aspect, Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că instanţa de primă jurisdicţie a fost învestită de reclamantă cu examinarea legalităţii şi temeiniciei Scrisorii Standard de Informare a beneficiarului nr. 3310/RI din 25.02.2016, în sensul de a stabili dacă măsura de diminuare a cheltuielilor solicitate spre rambursare, cu suma de 3.968,00 RON, s-a luat în conformitate cu principiile şi cu normele de acordare şi de utilizare a fondurilor europene, astfel cum sunt stabilite prin legislaţia naţională şi comunitară în vigoare.

Analizându-se conţinutul hotărârii ce face obiectul controlului judiciar, din această perspectivă, se constată că examinarea acestui act administrativ s-a făcut prin raportare la susţinerile părţilor, la înscrisurile existente la dosar şi la normele legale incidente.

Este însă de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi în susţinerea acestor capete de cerere, pentru a se considera că hotărârea este motivată.

Eronat susţine recurenta -reclamantă că prima instanţă nu a luat în considerare niciunul din argumentele invocate " de subscrisa în constestaţie", în condiţiile în care, în considerentele hotărârii se menţionează că " este fără relevanţă împrejurarea că alocarea laptopului în cadrul Proiectului B., d-nei A., conform PVPP nr. 9553/11.09.2015, este anterioară alocării proiectului C., de vreme ce….", fiind evident că această " împrejurare", reprezintă una dintre criticile formulate de reclamantă în cadrul contestaţiei.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei referitoare la confuzia " gravă" făcută de instanţa de fond, între calităţile de beneficiar şi de partener într-un proiect UE, instanţa de control judiciar o apreciază ca fiind neîntemeiată, având în vedere că, în conţinutul hotărârii nu s-a identificat nici un element în raport de care să se ajungă la concluzia că instanţa nu ar fi înţeles distincţia dintre beneficiar şi partener într-un proiect, reţinerea acesteia, în sensul că echipamentele identice (în speţă, a două laptopuri) "au fost atribuite unuia şi aceluiaşi beneficiar", nefiind făcută prin raportare la calitatea de "partener într-un proiect", la definiţia data de legiuitor noţiunii" de beneficiar, respectiv de partener într-un proiect", ci cu scopul de a reliefa că atribuirea respectivelor echipamente aceleiaşi instituţii, în speţă AJOFM Arad, respectiv alocarea către acelaşi utilizator, respectiv doamna A., încalcă principiile ce caracterizează buna gestiune financiară a fondurilor, noţiunea de " beneficiar" fiind folosită de instanţa de fond, în sensul de a evidenţia că e vorba de o singură instituţie căreia îi sunt destinate echipamente identice.

Calitatea AJOFM Arad, de "beneficiar", în cadrul Proiectului " B.", respectiv de " partener", în cadrul Proiectului " C.", ori, împrejurarea că alocarea laptopului în cadrul proiectului "B.", conform PVPP nr. 9553/11.09.2015 este anterioară alocării efectuate în cadrul proiectului "C.", conform PVPP din data de 22.09.2015, nu sunt relevante sub aspectul nelegalităţii actului contestat, raportat la motivul diminuării cheltuielilor solicitate la rambursare, întemeiat pe dispoziţiile art. 3 ale Ordinului nr. 1117/2010 modificat şi completat cu Ordinul nr. 989/2014 şi adus la cunoştinţă recurentei, prin Procesul-verbal de soluţionare a contestaţiei.

Înalta Curte constată că recurenta - reclamantă nu a probat necesitatea utilizării laptopului pentru activităţi dedicate exclusiv acelui proiect şi nici că respectivul laptop nu este destinat a fi folosit doar de către doamna A., susţinerile acesteia din cadrul contestaţiei nefiind suficiente pentru a răsturna cele constatate de autoritatea de control cu ocazia misiunilor de verificare la faţa locului on-going, respectiv încălcarea principiilor ce caracterizează buna gestiune financiară a fondurillor, astfel cum este prevăzută la articolul 3 alin. (1) lit. c) al Ordinului nr. 1117/2010, modificat şi completat.

De altfel, Înalta Curte constată că recurenta - reclamantă AJOFM Arad nu a formulat observaţii/punct de vedere faţă de constatările făcute de OIPOSDRU MMFPSPV în Raportul misiunii de verificare la faţa locului on-going înregistrat şi transmis acesteia sub nr. x/31.12.2015, desi a avut la dispoziţie un termen de 5 zile, pentru a-şi exprima poziţia, eventual a aduce clarificări şi probe ce ar fi putut combate cele reţinute de echipa de control.

Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a stabilit ca nefiind justificată finanţarea unor echipamente identice, în două proiecte diferite, derulate simultan şi destinate a fi folosite de acelaşi utilizator, respectiv doamna A., încălcându-se principiul bunei gestiuni financiare a fondurilor, ce implică utilizarea cu chibzuinţă a fondurilor, astfel încât să se evite cheltuielile exagerate şi nejustificate.

Ori, achiziţionarea respectivului laptop şi atribuirea acestuia spre folosinţă aceluiaşi utilizator, respectiv doamna A., ce mai deţine un laptop dintr-un alt proiect derulat simultan cu acesta, reprezintă o cheltuială nejustificată, astfel că, în mod corect a fost respinsă la rambursare suma de reprezintă contravaloarea respectivului echipament.

Înalta Curte are în vedere prevederile punctului 3 .1.3 Reguli Generale de eligibilitate a cheltuielilor din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2014, astfel cum a fost aprobat prin Ordinul nr. 1.145/13.11.2014, ce stipulează că " Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii:

- să fie efectiv plătită de către beneficiar de la data intrării în vigoare a contractului de finanţare sau de data menţionată în contractul de finanţare;

- să fie prevăzută în bugetul proiectului;

- să fie în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor şi un raport optim cost-eficienţă….."

De asemenea, instanţa de recurs reţine şi prevederile articolului 3 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora:

2) În activitatea de selecţie şi aprobare a solicitărilor de sprijin financiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia utilizării de reguli şi procedure care să asigure respectarea unmătoarelor principii:

a) o bună gestiune financiară bazată pe aplicarea principiilor economicităţii, eficacităţii şi eficienţei"…

3) Principiile prevăzute la alin. (2) lit. a)-d) se aplică în mod corespunzător şi în activitatea efectuată de beneficiar pentru executarea contractului de finanţare nerambursabilă".

Se constată astfel că recurenta - reclamantă, prin probele administrate nu a făcut dovada respectării normelor mai sus menţionate, astfel că, măsura de diminuare a cheltuielor cu suma de 3.968,00 RON, a fost legală, nefiind justificată finanţarea în două proiecte diferite şi desfăşurate simultan a două laptopuri destinate a fi folosite de acelaşi utilizator, respectiv doamna A..

Faţă de aceste considerentele, reţine instanţa de control judiciar că recurenta - reclamantă nu a depus dovezi care să răstoarne prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat în cauză, criticile acesteia asupra soluţiei dată de prima instanţă fiind neîntemeiate, judecătorul fondului pronunţând o hotărâre, cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material, fapt ce exclude incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad, ca nefondat, sentinţa pronunţată de prima instanţă urmând a fi menţinută, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad împotriva sentinţei civile nr. 174/2016 din 30 iunie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2019.