Appeal dismissed in challenge to Judicial Inspection’s compliance with statutory deadlines for processing disciplinary complaints

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, la data de 18 martie 2016, reclamantul A. a solicitat obligarea Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii să-i răspundă la petiţia înregistrată cu nr. x/2016, înaintată acestuia.

Cererea a fost însoţită de adresa nr. x/2016.

La solicitarea instanţei în aplicarea art. 200 C. proc. civ., reclamantul a înaintat la dosar o precizare a cererii, arătând că obiectul cererii reprezintă răspuns la memoriul adresat pârâtei, iar motivul de fapt este reprezentat de lipsa unui răspuns la petiţie.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 149/F - CONT pronunţată în data de 12 iulie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 149/F-CONT din data de 12 iulie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului recurentul a menţionat în esenţă că, dacă instanţa de fond ar fi făcut o simplă numărătoare a zilelor, ar fi constatat că între 22.01 - data înregistrării cererii şi 08.03.2016 - data când pârâta susţine că au fost finalizate verificările au trecut 46 şi nu 45 de zile.

De asemenea, mai susţine recurentul că între 08 şi 21.03 (2016) au trecut mai mult de 10 zile calendaristice.

Recurentul solicită " clasarea" sentinţei de fond şi recuperarea taxei de timbru.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentul - reclamant a formulat întâmpinare intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că argumentele invocate de acesta în susţinerea recursului nu pot fi reţine ca motive de nelegalitate a sentinţei pronunţate.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - reclamant a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei - pârâte, în cuprinsul căruia a menţionat în esenţă că verificările au fost finalizate cu depăşirea termenului de 45 de zile invocat de instanţa de fond.

Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului se circumscriu motivului de recurs prevăzut la pct. 8 art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Înalta Curte reţine că recurentul critică sentinţa de fond sub aspectul modului cum au fost calculate termenele, respectiv termenul de 45 de zile prevăzut de Legea nr. 317/2004 şi cel de 10 zile, prevăzut de HCSM nr. 1027/2012, apreciind deopotrivă că, în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, implicit sub aspectul termenelor, în condiţiile în care cererea sa a fost adresată în baza acestei legi.

Astfel, Înalta Curte apreciază că aceste critici ale recurentului, vizând pretinsa încălcare sau greşita aplicare de către instanţa de fond a normelor de drept material, astfel cum au fost formulate, nu sunt întemeiate.

Analizând actele şi lucrările dosarului rezultă că, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, la data de 18 martie 2016, reclamantul A. a solicitat obligarea Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii să-i răspundă la petiţia înregistrată cu nr. x/2016 şi înaintată Consiliului Superior al Magistraturii.

Ulterior, reclamantul a înaintat la dosar o precizare a cererii, arătând că obiectul acţiunii judiciare îl reprezintă lipsa unui răspuns la petiţie, la memoriul adresat pârâtei.

La dosar nu a fost depusă petiţia înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/15.01.2016 şi înaintată apoi de această autoritate Inspecţiei Judiciare, însă, analizându-se celelalte înscrisuri depuse de ambele părţi, se constată că între părţi a existat o corespondenţă cu privire la sesizările formulate de reclamant, cărora autoritatea pârâtă le-a răspuns, fiind respectate termenele legale.

Astfel, în ceea ce priveşte sesizarea înregistrată la Inspecţia Judiciară la data de 09.12.2015, sub nr. x/2015, aceasta fost soluţionată prin Rezoluţia din 21.01.2015, dispunându-se clasarea sesizării, în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, această rezoluţie fiind comunicată reclamantului la 27.01.2016.

În ceea ce priveşte sesizarea/plângerea din 18.02.2016, prin care reclamantul îşi exprimă nemulţumirea faţă de rezoluţia nr. x/2015 din 21.01.2015, solicitând o nouă analiză a aspectelor sesizate, s-a răspuns reclamantului, potrivit adresei nr. x/2016, emisă de Inspecţia Judiciară, la data de 09.03.2016.

În ceea ce priveşte sesizarea din 22.01.2016, autoritatea pârâtă i-a răspuns reclamantului prin Rezoluţia nr. x/2016 din 21.03.2016 (filele x.24 dosar fond), comunicată acestuia la data de 22.04.2016, conform Borderoului ataşat la dosar fond.

Analizând cererea de chemare în judecată, cererea precizatoare depusă de recurentul - reclamant şi înregistrată de instanţa de fond la data de 08 aprilie 2016 (dosar), precum şi interogatoriul formulat de aceeaşi parte pentru intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară (dosar fond), se constată că recurentul - reclamant, în prezenta cauză este nemulţumit de răspunsul dat de autoritate prin Rezoluţia nr. x/2016, atât din perspectiva termenului în care avea dreptul să primească acest răspuns, cât şi din perspectiva conţinutului acesteia, reclamantul invocând nerespectarea duratei medii a primului termen de judecată.

Astfel, se constată că petiţia transmisă de recurentul - reclamant către CSM cu nr. x/15.01.2016 a fost înaintată de această autoritate spre competentă soluţionare Inspecţiei Judiciare, unde a fost înregistrată la data de 22.01.2016, la Direcţia de inspecţie judiciară pentru judecători, sub nr. x/2016 .

Articolul 11 alin. (4) din Hotărârea CSM nr. 1027/2012 pentru aprobarea

Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară prevede că " (4) Termenul de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată, poate fi prelungit cu încă 45 de zile, la solicitarea motivată a inspectorului judiciar sau a echipei de inspectori judiciari, în funcţie de complexitatea sesizării, de volumul de lucru al inspectorului/echipei de inspectori desemnaţi sau de existenţa altor motive întemeiate."

Astfel, analizându-se articolul 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată, privind Consiliul Superior al Magistraturii, la care face trimitere articolul 11 alin. (5) din Hotărârea CSM nr. 1027/2012, se constată că acesta prevede următoarele" (3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) şi (2) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data solicitării formulate de titularul acţiunii disciplinare potrivit alin. (1) sau de la data sesizării Inspecţiei Judiciare potrivit alin. (2). Inspectorul-şef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.".

De asemenea, potrivit articolului 18 din Hotărârea CSM nr. 1027/2012,

"(1) În situaţia în care se constată, ca urmare a efectuării verificărilor prealabile, că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, inspectorii judiciari dispun, prin rezoluţie, clasarea sesizării.

(2) Rezoluţia de clasare se întocmeşte, de regulă, în termen de 10 zile de la finalizarea verificărilor prealabile şi cuprinde date referitoare la: data şi modalitatea de sesizare, aspectele sesizate, conţinutul verificărilor prealabile efectuate, data finalizării verificărilor prealabile, situaţia de fapt reţinută şi argumentarea soluţiei, raportat la aspectele sesizate şi la rezultatul verificărilor, precum şi dispoziţiile legale aplicabile în speţă.

(3) Rezoluţia de clasare, semnată de inspectorii judiciari, este supusă verificării şi avizării de către şeful direcţiei de inspecţie judiciară corespunzătoare şi inspectorul-şef.

(4) După avizare, rezoluţia de clasare se comunică petiţionarului, persoanei vizate prin sesizare şi, după caz, instituţiilor care au transmis sesizarea, prin adresă semnată de inspectorul-şef"

Analizând prezenta cauză din perspectiva respectării termenelor impuse de normele legale incidente, mai sus menţionate, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte sesizarea înregistrată de Inspecţia Judiciară la data de 22.01.2016, sub nr. x/2016 (urmare a petiţiei adresată de recurentul - reclamant Consiliului Superior al Magistraturii şi înregistrată la această autoritate sub nr. x/15.01.2016), termenul de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, pentru efectuarea de verificări s-a împlinit la data de 08.03.2016, aceasta fiind ultima zi legală în care aceste verificări mai puteau fi efectuate, această dată fiind de altfel, chiar data de finalizare a verificărilor, fără a se dispune prelungirea termenului " cu cel mult 45 de zile", deşi exista această posibilitate legală, conform art. 45 alin. (3) teza finală din Legea nr. 317/2004.

În ceea ce priveşte modul cum se calculează termenele, în speţa de faţă fiind vorba de termene ce se socotesc pe zile, instanţa de control judiciar are în vedere dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora " Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:

2) când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nicj ziua când acesta se împlineşte".

Astfel, calculându-se cele 45 de zile de la data de 22.01.2016, prin raportare la dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se constată că ultima zi legală în care se mai puteau efectua verificările necesare pentru a se stabili dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, a fost 08.03.2016, Inspecţia judiciară respectând întocmai acest termen, prin finalizarea acestor verificări.

Analizându-se deopotrivă dacă a fost respectat termenul pentru întocmirea rezoluţiei de clasare, prevăzut de art. 18 alin. (2) din Hotărârea CSM nr. 1027/2012, raportat la data finalizării verificărilor prealabile, adică la data de 08.03.2016, se constată că cele 10 zile prevăzute de norma mai sus menţionată, s-au împlinit la data de 21.03.2016, fiind incidente dispoziţiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora " Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează", în condiţiile în care ultima zi se împlinea într-o zi nelucrătoare, respectiv în data de 19.03.2016.

În ceea ce priveşte termenul de comunicare a acestei rezoluţii, Înalta Curte constată că legiutorul, prin articolul 18 alin. (4) din Hotărârea CSM nr. 1027/2012, nu a prevăzut expres un astfel de termen, ci doar obligaţia comunicării acesteia către petiţionar, intimata-pârâtă conformându-se întocmai acestor norme.

Termenul de 45 de zile prevăzut de Hotărârea nr. 1027/15 noiembrie 2012 a fost respectat de intimata pârâtă si în ceea ce priveşte Sesizarea din 18.02.2016, căreia i s-a răspuns la data de 09.03.2016, potrivit Adresei nr. x/2016, precum şi în ceea ce priveşte Sesizarea înregistrată la Inspecţia Judiciară la data de 09.12.2015 sub nr. x/2015, căreia i s-a răspuns prin Rezoluţia din 21.01.2016, comunicată reclamantului la 27.01.2016.

Raportat la toate aceste date şi la normele legale aplicabile, Înalta Curte constată ca fiind legală şi temeinică reţinerea instanţei de fond, în sensul că nu se poate constata că petentul nu a primit răspuns la sesizările formulate, în condiţiile legii.

În ceea ce priveşte critica recurentului - reclamant, în sensul că "instanţa de fond a aplicat altă lege", raportat la faptul că petiţia sa a fost formulată în baza Legii nr. 554/2004, instanţa de control judiciar o apreciază ca fiind neîntemeiată, în condiţiile în care Legea nr. 554/2004 reprezintă norma generală, dreptul comun în materia contenciosului administrativ, iar Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv Hotărârea CSM nr. 1027/2012, reprezintă norma specială în materie disciplinară. Înalta Curte reţine că, înlăturarea de la aplicare a legii generale, ori de câte ori există o dispoziţie specială într-o materie dată, nu trebuie să fie expresă, fiind de la sine înţeleasă, întrucât este consecinţa directă a principiului specialia generalibus derogant.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de recurentul -reclamant cu ocazia soluţionării pe fond a cauzei, şi neacordate de instanţa de fond, Înalta Curte, apreciază că, faţă de soluţia ce a fost pronunţată, în sensul respingerii, ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, judecătorul fondului a reţinut corect că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora " Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", deoarece pârâta nu a pierdut procesul, astfel că nu se află în culpă procesuală pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, în speţa de faţă taxa de timbru solicitată de reclamant.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În considerarea celor expuse, ce relevă legalitatea hotărârii atacate, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 149/F-CONT din 12 iulie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2019.