Eligibility for wartime ethnic persecution compensation for a child born in a displacement location after parents' forced relocation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the defendant pension fund, upholding the lower court's ruling in favor of the claimant, which annulled the administrative decision denying benefits and ordered the recognition of the claimant's status. The dispute concerned whether an individual born after their parents were ethnically displaced during the period from September 6, 1940, to March 6, 1945, qualified for compensation under the ethnic persecution provisions of Law No. 189/2000. The court held that ethnic displacement constitutes a continuing form of persecution, meaning a child born in the displacement location during the period of forced retreat possessed the same refugee status as their parents; it further ruled that the lack of a prior legal domicile for the unborn child was irrelevant to eligibility, relying on Decree No. 31/1954 to affirm that children's rights are recognized from conception if born alive, and determined that the standard conception period for establishing filiation did not limit the application of these specific persecution rights.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Eligibility for wartime ethnic persecution compensation for a child born in a displacement location after parents' forced relocation: Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
P.P., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, a solicitat anularea hotărârii nr. 8047 din 20 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născut în perioada de refugiu a părinților.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 30 din 20 ianuarie 2004, a admis acțiunea, reținând că strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, de acest regim beneficiind și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, el având același statut, de refugiat.
Considerând hotărârea nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nu avea domiciliu de unde să fie strămutat, iar legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință, în favoarea fătului conceput.
Reclamantul s-a născut peste intervalul de 300 de zile de la refugiul părinților săi.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data retrocedării pământului românesc.
Împrejurarea că reclamantul nu era născut la data refugiului și că nu avea domiciliu de unde să fie strămutat, nu este relevantă, atâta vreme, cât refugierea părinților l-a lipsit de dreptul de a avea un domiciliu legal.
De precizat că, potrivit art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului se recunosc de la concepție, dacă se naște viu.
Perioada de concepție legală a copilului are relevanță, numai la stabilirea filiației, și nu la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În consecință, soluția instanței fiind legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 30 din 20 ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2004.