Military employee wins annulment of imputation order for expired prostheses; Ministry appeal rejected

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea introdusă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 29.09.2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Unitatea Militară 02439 Bucureşti - Garnizoana Bucureşti şi Comisia De Jurisdicţie A Imputaţiilor, a solicitat să se dispună:

- anularea deciziei de imputare nr. A8799/24.08.2015 emisă de către Unitatea Militară nr. 02439, Garnizoana Bucureşti;

- anularea hotărârii nr. A10836/23.10.2015 emise de către Unitatea Militară nr. 02439, Garnizoana Bucureşti;

- anularea deciziei administrativ-jurisdicţionale nr. 95/CJI 1359/31.12.2015 emise de către Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor;

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1608 din data de 04 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a dispus anularea deciziei de imputare nr. A8799/24.08.2015 emisă de Unitatea Militară nr. 02439 Garnizoana Bucureşti, a hotărârii A10836/23.10.2015 emisă de Unitatea Militară nr. 02439 Garnizoana Bucureşt şi a deciziei administrativ jurisdicţională nr. 95/CJI 1359/31.12.2015 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1608 din data de 04 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, în nume propriu şi pentru Unitatea Militară 02439 şi Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, învocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenţii au arătat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că nu se poate imputa reclamantului modul în care a fost realizată inventarierea produselor.

Potrivit dosarului de cercetare administrativă, intimatul - reclamant, în calitate de şef de secţie, la data luării la cunoştinţă despre faptul că termenul de valabilitate al protezelor a expirat, avea obligaţia să informeze în scris conducerea unităţii despre existenţa unei posibile pagube, potrivit pct. 47 din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. 5/1999, fapt ce a determinat neluarea măsurilor necesare şi neefectuarea cercetării administrative la data expirării termenului de valabilitate al protezelor.

Recurenţii au susţinut că atât procesul-verbal de cercetare administrativă cât şi decizia de imputare emisă în baza acestei cercetări, conţin motivele de fapt şi de drept în baza cărora s-a stabilit răspunderea materială.

De asemenea, cercetarea administrativă a fost efectuată cu respectarea termenului prevăzut de art. 23 din O.U.G. nr. 121/1998.

Recurenţii au mai arătat că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că autorităţile publice au avut o atitudine oscilantă în ceea ce priveşte motivele pentru care a fost sancţionat reclamantul, precum şi că motivele ar fi formulate ambiguu.

De asemenea, au apreciat că nu sunt întemeiate aspectele reţinute de instanţa de fond, potrivit cărora nu ar exista niciun raport de cauzalitate între omisiunea de încunoştiinţare a conducerii unităţii cu privire la expirarea unor produse care nu se mai puteau utiliza datorită modificării protocoalelor medicale şi pierderea valorii de inventar a acestor produse.

4. Întâmpinarea formulată în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul - reclamant A. a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea Deciziei de imputare nr. A8799/24.08.2015 emisă de Unitatea Militară nr. 02439 Garnizoana Bucureşti, a Hotărârii A10836/23.10.2015 emisă de Unitatea Militară nr. 02439 Garnizoana Bucureşt şi a Deciziei administrativ jurisdicţională nr. 95/CJI 1359/31.12.2015 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor.

Referitor la efectuarea cercetării administrative cu nerespectarea termenului prevăzuit de lege, Înalta Curte constată că din cuprinsul sentinţei recurate rezultă că instanţa de fond s-a pronunţat asupra legalităţii actelor contestate, fără a analiza tardivitatea emiterii acestora.

Concluzia judecătorului fondului, care după analiza detaliată a tuturor susţinerilor părţilor, a reţinut nelegalitatea actelor administrative contestate, este însuşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale care prevăd îndeplinirea cumulativă a condiţiilor atragerii răspunderii militarilor.

Potrivit pct. 6 din Instrucţiunile aprobate prin Ordinum M5/1999, pentru atragerea răspunderii militarilor este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: paguba sa fie reală şi certă, corect atribuită, determinată cantitativ şi calitativ; existenţa unor fapte ilicite producătoare de prejudicii, fapta ilicită să fie comisă de militar şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuţiilor de serviciu; să existe o legătură de cauzalitate între fapta cu caracter ilegal şi paguba produsă; existenţa vinovăţiei.

Cu privire la pagubă, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod corect, a reţinut că nu există suficiente elemente de fapt care să permită să se tragă concluzia că dacă organele de conducere ar fi fost informate ar fi fost posibilă valorificarea în vreun mod a produselor uzate moral. Cu atât mai puţin se poate susţine că aceste produse ar fi putut fi valorificate la valoarea lor de inventar or paguba a fost calculată la această valoare ca şi cum o recuperare integrală a valorii protezelor uzate moral ar fi fost posibilă.

Referitor la legătura de cauzalitate, instanţa de control judiciar constată că protezele au expirat din cauza faptului că după achiziţionare s-a constatat că nu mai pot fi utilizate datorită modificării protocoalelor de tratament, respectiv a începerii folosirii unei noi tehnici chirurgicale. Prin urmare, produsele s-au depreciat anterior momentului expirării lor şi independent de acest aspect.

Prin urmare, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că, în speţă, nu există un raport de cauzalitate între omisiunea de încunoştinţare a conducerii unităţii cu privire la expirarea unor produse a căror utilizare nu mai era recomandată în raport cu noile protocoale medicale şi pierderea valorii de inventar a acestor produse.

În ceea ce priveşte cererea intimatului-reclamant de obligare a recurenţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că nu a fost depusă la dosar dovada cheltuielilor de judecată,

Potrivit dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor în dosarul în legătură cu care se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală şi temeinică, neexistând motive de casare a acesteia în sensul art. 488 din C. proc. civ., motiv pentru care recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale va fi respins ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

Totodată, va respinge cererea intimatului-reclamant privind obligarea recurenţilor - pârâţi la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Unitatea Militară 02439 Bucureşti - Garnizoana Bucureşti şi Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor împotriva sentinţei nr. 1608 din data de 4 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea intimatului - reclamant A. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2020.