Sufficiency of tax authority's precautionary seizure justification and imminence of damage to commercial activity under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/09.07.2018, emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 138 din data de 13 august 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, a anulat Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/09.07.2018 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 4.050 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 138 din data de 13 august 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş - Secvţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Adminstraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate recurenta a susţinut că hotărârea recurenta este nelegală şi nefondată cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta a arătat că, din conţinutul deciziei contestate, rezultă că măsura luată a fost motivată atât în drept, fiind indicat temeiul legal care a stat la baza emiterii deciziei, cât şi în fapt.

De asemenea, recurenta a apreciat că nu au fost oferite indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate a actului atacat, cu atât mai mult cu cât, toate aspectele invocate de către reclamantă ţin de legalitatea actului şi se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare. Invocarea unor argumente care tind să demonstreze aparenţa de nelegalitate a deciziei nu sunt de natură să creeze o îndoială puternică şi evidentă asupra legalităţii actului.

Recurenta a considerat că nici cea de-a doua condiţie nu este îndeplinită, respectiv existenţa producerii unei pagube iminente, aceasta fiind îndeplinită numai dacă actul administrativ în litigiu ar stabili în sarcina reclamantei obligaţii a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat sau ar perturba în mod serios activitatea societăţii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentei şi în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., invocat de recurenta - pârâtă, este incident "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", în cauza de faţă fiind vorba despre aplicarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu privire la suspendarea executării actului administrativ.

Conform art. 14 alin. (1), "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii pârâte care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral (...)".

Condiţiile pentru luarea măsurii suspendării executării sunt cazurile bine justificate şi prevenirea unei pagube iminente, noţiuni explicate de actul normativ menţionat, astfel: cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ (art. 2 alin. (1) lit. t) şi pagubă iminentă - prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi pârâte sau a unui serviciu public (art. 2 alin. (1) lit. ş).).

Înalta Curte constată că în mod justificat instanţa de fond a reţinut ca este îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, pornind de la calitatea de măsură excepţională care impune ca instituirea ei să fie argumentată şi dovedită într-o manieră clară şi neechivocă prin raportare la efectul vizibil al acţiunilor debitorului: periclitarea sau îngreunarea, în mod considerabil, a colectării.

În speţă, prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/9.7.2018 emisă de pârâtă, în temeiul art. 213 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 207/2015, s-a instituit sechestrul asigurător, respectiv poprirea asigurătorie asupra bunurilor enumerate în cuprinsul deciziei şi asupra disponibilităţilor băneşti ale reclamantei, reţinându-se că în urma desfăşurării inspecţiei fiscale s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale în sumă de 2.240.737 RON, debit principal şi accesorii.

Potrivit art. 213 alin. (2) şi (4) Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015), "Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepţionale, respectiv în situaţia în care există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Dispoziţiile art. 231 rămân aplicabile. Măsurile asigurătorii devin măsuri executorii la împlinirea termenului prevăzut la art. 230 alin. (1) sau art. 236 alin. (12), după caz, ori la expirarea perioadei de suspendare a executării silite."

În acord cu instanţa de fond, instanţa de control judiciar constată că, în aparenţă, decizia de instituire a măsurilor este sumar motivată mai ales sub aspectul pericolului de sustragere a debitorului de la executarea creanţei fiscale.

Astfel, Înalta Curte apreciază că pericolul la care face referire art. 213 Codul de procedură fiscalălă trebuie să fie unul concret şi obiectiv, în sensul existenţei unor indicii că respectivul contribuabil urmează să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale care îi vor incumba, precum golirea conturilor societăţii, vânzarea activelor societăţii, antecedentele fiscale ale asociaţilor sau administratorilor societăţii, etc.

Or, din cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor contestate, rezultă că organul fiscal s-a limiat la a reda textul art. 213 din C. proc. civ., fiscală şi a menţiona operaţiunea care a făcut obiectul controlului fiscal, fără a preciza acţiunile/inacţiunile contribuabilului din care rezultă pericolul ca acesta să îngreuneze recuperarea prezumtivului prejudiciu.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, instanţa de control judiciar constată că şi aceasta este îndeplinită, punerea în executare a actelor administrative fiscale fiind în măsură să producă în sarcina reclamantei un prejudiciu material viitor şi previzibil, imposibil de înlăturat.

Astfel, instanţa de control judiciar reţine că, deşi este corectă concluzia recurentei - pârâte, în sensul că simpla punere în executare a actului administrativ fiscal a cărui suspendare se cere nu este de natură a duce la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, trebuie ţinut seama de împrejurările specifice din fiecare caz în parte pentru a se analiza dacă consecinţele executării actelor administrative fiscale sunt de natură a se încadra în noţiunea de "pagubă iminentă".

În speţă, instanţa de control judiciar are în vedere faptul că instituirea măsurilor asiguratorii a dus la blocarea activităţii socităţii comerciale, din cauza indisponibilizării conturilor, societatea aflându-se în imposiblitate de a-şi onora contractele atât faţă de parteneri, cât şi faţă de salariaţi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Se vor detaşa din prezentul dosar filele x, reprezentând recursul declarat împotriva sentinţei nr. 141/07.09.2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, vizând acţiunea în anulare a actelor administrative, şi se vor înainta la registratura instanţei în vederea repartizării aleatorii.

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş împotriva sentinţei civile nr. 138 din 13 august 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2019.