Late preliminary complaint time-bar makes administrative annulment claim inadmissible.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 8.04.2016 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea în parte a titlului de proprietate pentru terenul - în suprafaţa totala de 405506 mp din CF nou nr. x- CF vechi x SATU MARE pentru suprafaţa de 1215 mp, suprapusa cu terenul proprietatea societăţii noastre din CF x nou, CF vechi x al localităţii SATU MARE; diminuarea suprafeţei deţinute de către parata de ordin 2, din CF nou nr. x- CF vechi x N, al localităţii SATU MARE cu suprafaţa de 1215 mp.

Reclamanta a formulat precizare la acţiune, în sensul că înţelege să solicite anularea în parte a H.G. nr. 1705/2006.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 183 din 26 septembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secţia II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii introducerii plângerii prealabile, invocată de pârâtul Guvernul României şi a respins acţiunea precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriv a sentinţei civile nr. 183 din data de 26 septembrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (6) şi (8) din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că a solicitat anularea H.G. nr. 1705/2006 la data de 16.06.2016, având în vedere faptul că dispoziţiile H.G nr. 1705/2006 şi suprapunerea efectivă a suprafeţei de teren a fost constatată doar la sfârşitul anului 2015, din extrasul CF in extenso al celor două suprafeţe de teren.

Recurenta a susţinut că actul administrativ atacat în cauză are caracter normativ şi nu individual, putând fi atacat oricând, nefiind incidente dispoziţiile art. 7 şi 11 din Legea nr. 554/2004.

Caracterul normativ al actului administrativ atacat este dat de către conţinutul acestuia, care după cum se poate observa cuprinde toate penitenciarele din ţară care nu şi-au reglementat situaţia juridică a terenurilor pe care le aveau în folosinţă sau administrare operativă, nevizând exclusiv situaţia juridică a a terenurilor Penitenciarului Satu Mare.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea formulată, intimatul - pârât Guvernul României a invocat excepţia nulităţii recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul - pârât Penitenciarul Satu Mare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând argumentele părţilor, raportat la înscrisurile cauzei şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În speţă, obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea recurentei S.C. A. S.R.L de anulare parţială a H.G. nr. 1705/2006.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că actul contestat în cauză este un act administrativ cu caracter individual, reprezentat de anexa unei hotărâri a Guvernului, întemeiate pe art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/2008, pentru atestarea apartenenţei bunurilor la domeniul public.

Or, în acest caz, jurisprudenţa instanţei supreme statuează că "momentul de început al calculului termenelor procedurale nu coincide cu publicarea în Monitorul Oficial, pentru că anexele în care sunt indicate bunurile sunt publicate separat în numerele "bis" ale Monitorului Oficial al României, Partea I, care nu se aduc la cunoştinţa generală a publicului ci sunt distribuite doar persoanelor interesate" - ex. Decizia nr. 4060/13.11. 2008, publicată şi Decizia nr. 3966/05.11.2012, pronunţată în dosar nr. x/2011, nepublicată.

Prin urmare, recurenta, în calitatea sa de terţ care se consideră vătămat printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altor subiecte de drept, potrivit art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a luat cunoştinţă de existenţa actului pretins vătămător, cel mai târziu la data de la data de 18.06.2014, când a introdus la Curtea de Apel Oradea precizarea la cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/2014 Atât cererea de chemare în judecată, cât şi precizarea depusă la data de 18.06.2014, aveau un obiect identic cu cererea de chemare în judecată şi, respectiv, precizarea din dosarul de faţă.

Dispoziţiile art. 7 alin. (1), (3) şi 7 din Legea nr. 554/2004, stipulează următoarele:

(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

(3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).

(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 797/2007, a constatat că dispoziţiile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale "în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept." - din considerentele acestei decizii, rezultând că terţul nu are posibilitatea de a formula plângere prealabilă, decât după data luării la cunoştinţă despre actul vătămător, în caz contrar, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil, consacrat de CEDO şi Constituţia României.

Aşadar, aplicând cele menţionate la situaţia de faţă rezultă că recurenta trebuia şi putea să formuleze plângere prealabilă nu mai târziu de termenul de 6 luni, prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, termen care curge însă de la data luării la cunoştinţă a actului pretins vătămător, respectiv, de la data de 18 iunie 2014.

În speţă, rezultă însă că aceste prevederi legale nu au fost respectate, câtă vreme recurenta s-a adresat Guvernului cu o plângere prealabilă înregistrată la data de 20.01.2016, deci cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de lege, termen care expirase la data de 18 decembrie 2016.

Or, în doctrină şi jurisprudenţă este unanim recunoscut că deficienţele procedurale privind plângerea prealabilă obligatoriu de parcurs în cazul actelor administrative individuale, potrivit legii, echivalează cu un fine de neprimire al acţiunii în contencios administrativ -astfel că, în cauza de faţă, tardivitatea introducerii plângerii prealabile conduce la inadmisibilitatea acţiunii.

În concluzie, criticile invocate de recurentă sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 183 din 26 septembrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2019.