Secondment termination moots suspension request; appeal admitted, judgment quashed, claim dismissed as inadmissible.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 30.05.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - sectia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Primul-ministru, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, suspendarea executării Deciziei Primului-ministru nr. 79/18.04.2019, a Ordinului MMJS nr. 775/18.04.2019 şi a Deciziei ANESFB nr. 102/18.04.2019, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea acestor acte administrative, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 324 din 27 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernului României; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primul-ministru al României, în ceea ce priveşte capetele de cerere privind suspendarea executării Ordinului Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale nr. 775/18.04.2019 şi a Deciziei nr. 102/18.04.2019 a Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi; respins cererea de suspendare executare formulată de reclamantul A.; a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului Guvernul României, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă; a respins capetele de cerere privind suspendarea executării Ordinului MMJS nr. 775/18.04.2019 şi a Deciziei ANESFB nr. 102/18.04.2019, formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primul-ministru al României, ca fiind promovate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 324 din 27 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi admiterea cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate.

Precizează că recursul nu vizează şi soluţia pronunţată de către prima instanţă asupra excepţiilor admise, ci doar fondul hotărârii.

În motivarea recursului arată, în esenţă, că în cauză este îndeplinită condiţia cazului bine justificat şi că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 92 alin. (1)1, art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999.

De asemenea, susţine că este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, având în vedere încălcarea principiului stabilităţii în funcţie şi iminenţa prejudiciului profesional.

4. Apărările intimaţilor

4.1. Intimaţii-pârâţi Guvernul României şi Primul Ministru al României au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de interes, solicitând admiterea acestei excepţii şi menţinerea actelor administrative atacate.

4.3. Intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia lipsei de interes în promovarea recursului şi solicită menţinerea hotărârii recurate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Primul-ministru, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, suspendarea executării Deciziei Primului-ministru nr. 79/18.04.2019, a Ordinului MMJS nr. 775/18.04.2019 şi a Deciziei ANESFB nr. 102/18.04.2019, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea acestor acte administrative, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Actele administrative a căror suspendare a executării se solicită vizau detaşarea reclamantului din funcţia deţinută de către acesta în funcţia publică vacantă din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general în cadrul Agentiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi.

La termenul de judecată din data de 12 martie 2020, reprezentantul recurentului-reclamant a învederat instanţei că cererea de suspendare a executării actelor administrative a rămas fără obiect, ca urmare a încetării detaşării.

La dosar s-a depus Ordinul nr. 1527 din 15.10.2019 emis de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, prin care s-a dispus că începând cu data de 18.10.2019, recurentului-reclamant îi încetează detaşarea în funcţia publică vacantă din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general în cadrul Agentiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, acesta reluându-şi activitatea deţinută anterior promovării temporare.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că acţiunea reclamantului a rămas fără obiect şi urmează a fi respinsă ca atare, întrucât decizia de detaşare şi-a încetat efectele prin ajungerea la termen, recurentul-reclamant fiind repus în funcţia deţinută anterior.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În consecinţă, având în vedere că prezenta cauză a fost soluţionată pe excepţia lipsei de obiect, acest aspect face de prisos examinarea excepţiei lipsei de interes, invocate de intimaţii-pârâţi Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 324 din 27 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa şi, rejudecând: va respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 324 din 27 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi, rejudecând:

Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare executare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2020.