Scope of silent approval procedure for annual mining permits and standing of associated operator to challenge incomplete administrative approval

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 27.07.2015, precizată şi completată, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta AGENŢIA NAŢIONALA PENTRU RESURSE MINERALE şi a solicitat:

- obligarea pârâtei la eliberarea documentului oficial prin care să i se permită exploatarea, atât în subteran, cât şi la suprafaţă, a resursei minerale "calcar" din perimetrul minier A., conform licenţei de concesiune nr. x aprobată prin H.G. nr. 1203/2004 şi a contractului de asociere nr. x/18.03.2014, în vederea executării activităţilor miniere de exploatare a calcarului, prevăzute de licenţa de concesiune nr. x, aprobată prin H.G. nr. 1203/2004, contract aprobat prin acordul nr. 1/2014 emis de ANRM, în urma constatării cazului de aprobare tacită a solicitării de completare a avizului nr. x/9.04.2015 prin adresa nr. x/4.06.2015, în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 27/2003;

- în subsidiar, obligarea pârâtei la completarea avizului nr. x/9.04.2015, prin care să se permită reclamantei exploatarea resursei minerale "calcar", atât în subteran, cât şi la suprafaţă, sub sancţiunea plăţii de penalităţi, în baza Legii nr. 554/2004;

- repararea pagubei cauzate prin refuzul de completare a avizului, respectiv daune-interese în cuantum de 2.187.244 RON, reprezentând diferenţa dintre contravaloarea cantităţilor de calcar preconizate a se extrage şi comercializa între 1.01.2015 şi 30.09.2015 şi contravaloarea cantităţilor de calcar extrase în anul anterior şi aflate în stoc la data de 1.01.2015, comercializate în cursul anului până la data de 30.09.2015.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa civilă nr. 900 din 18 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii principale întemeiate pe O.U.G. nr. 27/2003 şi a respins cererea ca inadmisibilă. A admis excepţia lipsei calităţii active a reclamantei pe cererea subsidiară întemeiată pe Legea 554/2004. A respins această cerere ca formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

III Recursul formulat de reclamantă

3. Împotriva acestei sentinţei civile a formulat recurs reclamanta S.C. A." S.A., cu invocarea motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6) şi 8) Cod precedură civilă, a solicitat în principal admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată, în subsidiar admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare către instanţa de fond.

4. În motivarea recursului, recurenta a invocat insuficienta motivare a instanţei de fond şi greşita aplicare a normelor de drept material; a arătat că pârâta a invocat excepţiile fără a ţine cont de faptul că cererea introductivă este formată din două capete de cerere principale, iar instanţa de fond, analizând excepţiile, a înţeles să se raporteze la fiecare capăt de cerere în parte, alegând în mod arbitrar, nemotivând în niciun fel, să soluţioneze cu prioritate câte o anumită excepţie pentru fiecare capăt de cerere. În concluzie, excepţiile invocate nu au fost analizate în mod complet de către instanţa de fond, fiecare dintre ele raportat la ambele capete principale de cerere, aspect care echivalează cu nepronunţarea instanţei în întregime asupra excepţiilor invocate de intimată, încâlcându-se astfel dispoziţiile art. 397 alin. (1) C. proc. civ., care prevede obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. De asemenea, a solicitat instanţei de fond repararea integrală a pagubei cauzate de către intimata ANRM, prin refuzul de a completa avizul pentru programul anual de exploatare pentru resursa calcar în anul 2015, capăt de cerere asupra căruia instanţa nu s-a pronunţat în niciun fel.

5. Faţă de toate aspectele menţionate, consideră că în temeiul prevederilor art. 248 alin. (2) coroborat cu cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) şi art. 13 C. proc. civ., instanţa avea obligaţia de a motiva hotărârea atacată în mod complet şi clar, inclusiv prin indicarea criteriilor avute în vedere la stabilirea ordinii soluţionării excepţiilor; menţionează Avizul nr. x/2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CGE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti.

6. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii capătului principal de cerere, instanţa a reţinut pe de o parte faptul că Avizul nr. x/09.04.2015 emis de către intimata ANRM nu ar fi "o autorizaţie" în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 27/2003, şi pe de altă parte că Adresa nr. x/04.06.2015 adresată Compartimentului de Inspecţie Teritorială Oradea nu ar reprezenta "o cerere de autorizare" în sensul dispoziţiilor O.U.G. Nr. 27/2003.

7. Apreciază că instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia invocată de intimată, ignorând cu desăvârşire prevederile legale invocate, motivarea, pe cale de consecinţă raţionamentul legal al instanţei golind de conţinut dispoziţiile legale în materie şi lipsind de efecte juridice actele emise de către ANRM în calitate de autoritate publică.

8. În primul rând, potrivit dispoziţiilor art. 1 din H.G. nr. 1419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, ANRM se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea primului-ministru, printr-un consilier de stat, şi este autoritatea competentă abilitată să aplice dispoziţiile Legii minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare; conform art. 3 lit. e) din H.G. nr. 1419/2009, pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin, ANRM organizează şi efectuează "e) avizarea programelor anuale de exploatare, parte a planului de dezvoltare a exploatării, prin compartimentele de inspecţie teritoriala; {...)".

9. În ce priveşte natura avizului emis de către ANRM, prin răspunsul la întâmpinare a arătat domeniul de aplicare al procedurii aprobării tacite prevăzute de O.U.G. nr. 27/2003, precum şi excepţiile de la aceasta prevăzute în mod expres de art. 2; avizul emis de către ANRM pentru programul anual de exploatare nu se regăseşte printre excepţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2003 şi nici nu există vreo hotărâre a Guvernului ulterioară care să stabilească că acest act este o excepţie de la procedura aprobării tacite.

10. Instanţa de fond a interpretat în mod trunchiat aspectele indicate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 13/2013, coroborat cu prevederile Legii nr. 85/2003 şi ale Ordinului nr. 47/2008 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind elaborarea şi avizarea programelor anuale de exploatare, şi a stabilit că în cazul de faţă avizul emis de către ANRM "nu se încadrează în noţiunea de autorizaţie reglementata de dispoziţiile Art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 27/2003".

11. Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2003, începerea activităţii miniere este autorizată de către ANRM după prezentarea de către titular a mai multor documente, printre care şi avizul emis de ANRM pentru programul anual de exploatare. Mai mult decât atât, desfăşurarea de activităţi miniere în lipsa unor astfel de avize reprezintă contravenţie (dacă potrivit legii penale nu constituie infracţiune) şi este sancţionată conform art. 57 alin. (1) lit. b) şi următoarele din Legea nr. 85/2003, prin raportare la obligaţia prevăzută de art. 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2003. Pe cale de consecinţă, avizul emis de către ANRM dă dreptul desfăşurării activităţii miniere avizate în cursul anului respectiv, iar lipsa avizului pentru programul anual de expoatare împiedică executarea activităţilor miniere în cursul anului respectiv.

12. În baza raţionamentului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul Deciziei nr. 13/2013, a invocat în susţinerea cererii de chemare în judecată faptul că "desfăşurarea unei activităţii, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii" implică un caracter de permanenţă şi are în vedere eliberarea de către autorităţile administraţiei publice a autorizaţiilor care permit operatorilor economici desfăşurarea unor activităţi permanente, şi nu a unor activităţi ocazionale; în cazul său, întreaga activitate este de exploatare a calcarului în perimetrul A.; or, în condiţiile în care intimata nu a emis avizul pentru astfel de activităţi pentru anul 2015, nu le-a putut desfăşura, conform legii; în Decizia ÎCCJ nr. 13/2013 se apreciază că adoptarea procedurii aprobării tacite a avut în vedere îmbunătăţirea mediului de afaceri, astfel încât noţiunea de "activitate", prevăzută în definiţia dată autorizaţiei, are în vedere activitatea cu caracter de continuitate, în sens de "întreprindere"; în cazul de faţă, a apreciat că avizele emise anual de către ANRM au în vedere tocmai autorizarea unei activităţi de exploatare minieră continuă, lipsa unui astfel de aviz determină împiedicarea executării activităţilor miniere.

13. Este adevărat că în cazul de faţă avizul este emis anual de către ANRM, însă emiterea acestuia reprezintă tocmai condiţia necesară desfăşurării unei activităţi continue, întrucât lipsa acestui aviz conduce la stoparea, pentru anul respectiv, a activităţii de exploatare desfăşurată de subscrisa şi pe cale de consecinţă fragmentarea continuităţii activităţii.

14. Consideră că analiza instanţei de fond cu privire la această excepţie de inadmisibilitate este şi contradictorie, întrucât, prin formularea celui de-al doilea argument de inadmisibilitate de către instanţa de fond, respectiv lipsa unei cereri efective de autorizare, instanţa de fond îşi contrazice întreaga teorie conform căreia avizul anual de lucrări nu ar fi o "autorizaţie" în accepţiunea legii, întrucât, dacă avizul anual de lucrări nu ar fi o "autorizaţie" în accepţiunea O.U.G. nr. 27/2003, ce relevanţă juridică ar mai avea existenţa sau inexistenţa unei cereri efective de autorizare.

15. Cu privire la excepţia lipsei calităţii active în formularea capătului subsidiar de cerere, consideră că instanţa de fond nu numai că nu a motivat în mod corespunzător, dar nu a aplicat dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 554/2004, neverificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a acestei cereri în temeiul Legii contenciosului administrativ, respectiv dacă are legitimare activă ca urmare a faptului că justifică un interes legitim.

16. Din contră, în vederea pronunţării soluţiei de respingere, instanţa a avut în vedere un argument singular, respectiv că nu are "legitimare activă" întrucât nu ar fi "parte a raportului juridic de drept material cu privire la executarea lucrărilor miniere de exploatare calcar în baza Licenţei nr. x/1999 şi deci şi a raportului juridic de drept material privind avizarea anuala a lucrărilor miniere de exploatare calcar". Soluţia conduce la concluzia că, prejudiciată fiind în mod direct de actul administrativ al autorităţii publice, nu ar avea posibilitatea legală de a-l ataca în faţa instanţei şi de a solicita înlăturarea efectelor nelegale ale acestuia în temeiul Legii nr. 554/2004.

17. A arătat pe larg că îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 pentru a introduce o astfel de cerere, printre care şi faptul că actul respectiv aduce o vătămare unui drept şi unui interes legitim al său, deoarece a suferit un prejudiciu datorită imposibilităţii de a desfăşura activitatea de exploatare.

18. A arătat că justifică un interes legitim prin faptul că avizul a fost emis de către ANRM în mod incomplet, încălcând prevederile legale aplicabile, prin neincluderea resursei calcar atât la suprafaţă, cât şi la subteran, fără a exista o modificare legislativă sau contractuală în acest sens. Ca urmare a acestui fapt, a suferit un prejudiciu datorită imposibilităţii de a desfăşura activitatea de exploatare a resursei calcar, cu atât mai mult cu cât în anii precedenţi s-a permis exploatarea atât în subteran cât şi la suprafaţă, în baza aceleiaşi licenţe de concesiune, încasându-se în acest sens la bugetul de stat taxele şi redevenţele minime aferente. Dispoziţiile instanţei de fond încalcă cădit normele de drept aplicabile, în principal dispoziţiile legale cuprinse în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în coroborare cu art. 2 lit. a), c), o), p) şi r), dispoziţii în baza cărora are calitate procesuală activă de a introduce cerere şi de a solicita completarea Avizului nr. x/09.04.2015 emis de ANRM

IV Apărările formulate de intimată

19. Intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

20. Intimata a arătat că avizul nu are natura juridică a unei autorizaţii în sensul definit de art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2003, avizul nu constituie "autorizaţie" în sensul O.U.G. nr. 27/2003 întrucât prin acest act nu se permite desfăşurarea unei activităţi, prestarea unui unui serviciu sau exercitarea unei profesii.

21. Avizul nu face parte din categoria de acte juridice prin care statul, reprezentat de autoritatea competentă, permite desfăşurarea activităţii miniere, pentru clarificare naturii juridice a avizului se impune a avea în vedere şi corelarea dintre programul anual de exploatare şi planul de dezvoltare a exploatării, parte integrantă/anexă a licenţei de concesiune nr. 999/1999.

22. Această corelare dintre PAE şi PDE este sugestiv reglementată prin prevederile instrucţiunilor tehnice privind elaborarea şi avizarea programelor anuale de exploatare, aprobate prin Ordinul nr. 47/2008, fiind evident faptul că între PAE şi PDE există o relaţie de tipul parte-întreg, PAE reprezentând o documentaţie tehnico-economică după care se conduce întreaga activitate de extracţie a resurselor minerale, într-o anumită perioadă, de maximum un an calendaristic. Raportat la scopul şi conţinutul celor două documentaţii tehnico-economice menţionate anterior, raţiunea legii în ceea ce priveşte avizarea anuală a PAE este aceea de a permite autorităţii competente verificarea şi certificarea conformităţii lucrărilor asumate de titular pentru anul de referinţă în raport cu lucrările convenite prin PDE. Prin emiterea avizului, autoritatea competentă nu autorizează desfăşurarea activităţilor miniere, care deja sunt autorizate prin încheierea licenţei de concesiune, ci doar verifică şi certifică corelarea lucrărilor propuse prin PAE cu lucrările convenite prin PDE, parte integrantă a licenţei de concesiune în vigoare.

23. Raportat la scopul avizului, dar şi prin raportare la regimul juridic aplicabil acestuia, consideră că este evident faptul că prin acest aviz statul, prin autoritatea competentă, nu "autorizează", în sensul de a permite, desfăşurarea activităţii miniere, această permisiune fiind realizată prin încheierea licenţei de concesiune, în speţă licenţa de concesiune nr. 999/1999.

24. De asemenea, avizul nu are natura juridică a unui act administrativ individual, deoarece nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge vreun raport juridic existent între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi titularul licenţei de concesiune nr. x, astfel că nu poate avea natura juridică a unui act administrativ individual, astfel cum dispune definiţia "autorizaţiei", instituită de art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 27/2003, astfel că acesta nu este supus procedurii aprobării tacite.

25. În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active privind capătul subsidiar de cerere, urmează a se constata, din analiza modului în care este susţinut acest motiv de recurs, că recurenta are în vedere două critici, respectiv faptul că instanţa de fond nu a motivat în mod corespunzător soluţia acordată şi nu a aplicat dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 554/2004.

26. Prima instanţă a apreciat în mod judicios, prin raportare la cerinţa eventualei vătămări a unui drept subiectiv/interes legitim a recurentei reclamante şi la părţile şi conţinutul raportului juridic de drept material născut prin intrarea în vigoare a licenţei de concesiune nr. x, în cadrul căruia este cuprinsă şi obligaţia titularului acestei licenţe, de a elabora programe anuale de exploatare şi de a solicita autorităţii competente verificarea şi avizarea acestora.

27. Subliniază faptul că în cadrul raportului juridic material născut din intrarea în vigoare a licenţei de concesiune nr. x, singura persoană care are obligaţia şi în acelaşi timp dreptul de a elabora programe anulare de exploatare pentru resurse minerale din perimetrul corespunzător acestei licenţe este S.C. Băiţa S.A., în calitate de titular al acestui act de concesiune, astfel că vătămarea, prin emiterea avizului, a unui drept sau interes legitim, trebuie să se raporteze la aceasta persoană, nu la un terţ.

V Excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată

28. La data de 17.01.2019, recurentul a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care a invocat excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată; în motivarea excepţiei, a invocat faptul că dosarul nr. x/2015 a fost format la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 27.04.2016, fiind iniţial alocat Completului nr. 1, iar după intrarea in vigoare a legii care stabileşte că procedura de filtru prevăzută de ar. 493 noul C. proc. civ. nu se aplică în materia contenciosului administrativ, a fost alocat Completului nr. 9, cu nerespectarea unor norme de ordine publică privind compunerea instanţei, în măsura în care acesta nu a fost format prin selecţia aleatorie a judecătorilor care îl compun, iar dosarul nu a fost alocat în mod aleatoriu acestui complet; a invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 1021/29.11.2018, prin care s-a reţinut că, în ceea ce priveşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atât compunerea sa, cât şi regulile de funcţionare, se stabilesc prin lege organică, a invocat dispoziţiile cu privire la compunerea completelor de judecata ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, art. 10,11,18 - 34, care exprimă principii cu privire la imparţialitateaş şi independenta instanţei, distribuirea aleatorie a dosarelor, dreptul la un proces echitabil, din interpretarea şi coroborarea cărora rezultă că judecătorii intră în compunerea completelor de judecată ca urmare a unei selecţii aleatorii (tragere la sorti) şi nicidecum prin numire de către şefii secţiilor şi nici chiar de către Colegiul de conducere; în ceea ce priveşte dispoziţiile din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, art. 19 şi art. 32 alin. (1) "adaugă la lege", neexistand dispoziţii în acest sens în Legea nr. 304/2004, mai mult decât atât, nelegala compunere a instanţei reprezintă o nulitate necondiţionată de existenţa unei vătămări, ceea ce, în esenţă, exprimă nulitatea absolută a actelor efectuate de un astfel de complet.

29. Analizând cu prioritate această excepţie, având în vedere că, potrivit art. 248 C. proc. civ., instanţa se pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

30. Prezentul dosar a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 27.04.2016 şi a fost repartizat aleatoriu, prin programul Ecris, Completului de judecată nr. 1, intrând în procedura de filtru prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ.

31. Prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 37/28 iunie 2017 s-a aprobat, ca urmare a Notei secţiei de contencios administrativ şi fiscal nr. 219 din 26 iunie 2017 privind aprobarea unor măsuri organizatorice, înfiinţarea Completului de judecată nr. 9 (în compunerea actuală).

32. Pentru anul 2018, compunerea Completului de judecată nr. 9 al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a fost aprobată prin Hotărârea nr. 80 din 12 decembrie 2017, ca urmare a propunerii secţiei de contencios administrativ şi fiscal transmise prin Nota nr. 362/SCAF/29 noiembrie 2017, iar pentru anul 2019 compunerea Completului de judecată nr. 9 al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a fost aprobată prin Hotărârea nr. 145 din 13 noiembrie 2018, ca urmare a Notei secţiei de contencios administrativ şi fiscal nr. 370/12 noiembrie 2018.

33. Prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 47 din 25 aprilie 2018, ca urmare a Notei secţiei de contencios administrativ şi fiscal nr. 116 din 18 aprilie 2018, cu referire la adoptarea unor măsuri organizatorice, pentru a se asigura soluţionarea cauzelor înregistrate pe rolul secţiei în raport de vechimea acestora în mod unitar, s-a aprobat redistribuirea cauzelor aflate în faza premergătoare întocmirii rapoartelor asupra admisibilităţii în principiu, de pe rolul Completelor nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6 şi 8 ale secţiei de contencios administrativ şi fiscal, în mod ciclic, după criteriul dosarelor cu data de înregistrare cea mai îndepărtată, cu procedura prealabilă terminată, respectiv câte 60 de dosare de pe fiecare complet, în total un număr de 420 dosare. Ca urmare a repartizării în mod ciclic, prezentul dosar a fost repartizat Completului nr. 9 (potrivit Evidenţei dosarelor distribuite ciclic Completelor nr. 7, 9 şi 10 -136/SCAF/8.05.2018, conform Hotărârii Colegiului de conducere nr. 47 din 25 aprilie 2018, poziţia 26).

34. Aprobarea compunerii completului de judecată s-a realizat în baza dispoziţiile legale în vigoare care reglementează compunerea completelor de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

35. Conform dispoziţiilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, art. 31 alin. (2) din Titlul II - Instanţele judecătoreşti, Capitolul I - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiunea a 4-a - Completele de judecată, "În celelalte materii, completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii" (dispoziţia se referă la alte materii decât cea penală).

36. Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, prevede că "(1) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are următoarele atribuţii: a) aprobă Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă, precum şi statele de funcţii şi de personal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (...) f) exercită alte atribuţii prevăzute în Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.".

37. Potrivit Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (adoptat în baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004), art. 19 alin. (1), Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care exercită atribuţii prevăzute de acest regulament (potrivit art. 29 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 304/2004), "a1) aprobă numărul completelor de 5 judecători în materie penală, la propunerea preşedintelui secţiei penale, aprobă compunerea completelor de 5 judecători şi a completelor din cadrul secţiilor;", iar art. 32 alin. (1) prevede faptul că "Preşedinţii de secţii stabilesc judecătorii care compun completele de judecată din cadrul secţiilor, transmit spre aprobare Colegiului de conducere compunerea completelor de judecată din cadrul secţiilor şi programează şedinţele acestora.".

38. Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată.

VI Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

39. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6) şi 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

40. Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a eliberat în favoarea B. S.A. Deva licenţa de concesiune nr. x pentru exploatarea resurselor minerale din perimetrul minier A., jud. Bihor. Ca urmare a reorganizării beneficiarului iniţial, B. S.A., şi a constituirii ca persoană juridică a Băiţa S.A., licenţa de concesiune menţionată a fost transmisă acesteia, fiind aprobată prin H.G. nr. 1203/2004; ulterior, această licenţă a fost transmisă către S.C. C. S.A., iar în anul 2014 a fost transferată către Băiţa S.A..

41. Între Băiţa S.A. şi reclamanta A. S.A., pentru resursa calcar, s-a încheiat contractul de asociere nr. x/18.03.2014 în vederea executării activităţilor miniere de exploatare a calcarului prevăzute de licenţa de concesiune nr. x, aprobată prin H.G. nr. 1203/2004". Această asociere a fost aprobată de ANRM prin Acordul nr. 1/17.03.2014 emis de Preşedintele ANRM Bucureşti, în temeiul art. 38 lit. e) din Legea minelor 85/2003 şi art. 24 alin. (1) lit. g) din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003, aprobate prin H.G. nr. 1203/2003.

42. Titularul licenţei de concesiune nr. x, Băiţa S.A., a înaintat programul preliminar de exploatare al S.C. Băiţa S.A. către pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, care, prin Compartimentul de Inspecţie Teritorială pentru Resurse Minerale Oradea, a emis avizul nr. x/9.04.2015.

43. Nemulţumită de faptul că acest aviz, emis la solicitarea titularului de licenţă, Băiţa S.A., omite resursa calcar, resursă cu privire la care reclamanta a încheiat contractul de asociere nr. x/18.03.2014, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat Compartimentului de Inspecţie Teritorială Oradea, prin cererea nr. x/15.04.2015, înregistrată sub nr. x/16.04.2015 la Compartimentul de Inspecţie, expunerea motivelor pentru care avizul acordat la data de 9.04.2015 nu cuprinde resursa calcar. Compartimentul de Inspecţie Teritorială Oradea a răspuns prin adresa nr. x/11.05.2015. Prin adresa nr. x/04.06.2015, denumită plângere prealabilă, înaintată Compartimentului de Inspecţie Teritoriala Oradea a A.N.R.M., înregistrată la nr. 265/05.06.2015, reclamanta a solicitat completarea avizului x/09.04.2015 pentru Programul (preliminar) de exploatare pentru anul 2015 al Băiţa S.A., cu resursa calcar ce face obiectul contractului de asociere nr. x/18.03.2014, înaintând şi Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale Bucureşti, prin adresa x/4.06.2015, plângerea prealabilă. Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a răspuns prin adresa nr. x/9.07.2015.

44. Prin cererea de chemare în judecată, precizată şi completată ulterior, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi a solicitat, în temeiul disp. O.U.G. nr. 27/2003, obligarea pârâtei la eliberarea documentului oficial prin care să i se permită exploatarea, atât în subteran, cât şi la suprafaţă, a resursei minerale "calcar" din perimetrul minier A., conform licenţei de concesiune nr. x aprobată prin H.G. nr. 1203/2004 şi a contractului de asociere nr. x/18.03.2014 în vederea executării activităţilor miniere de exploatare a calcarului prevăzute de licenţa de concesiune nr. x, aprobat prin Acordul nr. 1/2014 emis de ANRM, în urma constatării cazului de aprobare tacită a solicitării de completare a avizului nr. x/9.04.2015, prin adresa nr. x/4.06.2014; în subsidiar, în baza Legii nr. 554/2004, obligarea pârâtei la completarea avizului nr. x/9.04.2015, pentru a se permite reclamantei exploatarea resursei minerale "calcar", atât în subteran, cât şi la suprafaţă, sub sancţiunea plăţii de penalităţi; a mai solicitat repararea pagubei cauzate prin refuzul de completare a avizului, respectiv daune-interese în cuantum de 2187244 RON, reprezentând diferenţa dintre contravaloarea cantităţilor de calcar preconizate a se extrage şi comercializa între 1.01.2015 şi 30.09.2015 şi contravaloarea cantităţilor de calcar extrase în anul anterior şi aflate în stoc la data de 1.01.2015 comercializate în cursul anului până la data de 30.09.2015.

45. Prin sentinta recurată, instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii cererii principale întemeiate pe O.U.G. nr. 27/2003 şi a respins această cerere ca inadmisibilă, a admis excepţia lipsei calităţii active a reclamantei în cererea subsidiară întemeiată pe Legea 554/2004 şi a respins această cerere ca formulată de o persoană fără calitate.

46. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., care se referă la faptul că "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", recurenta a invocat insuficienta motivare a instanţei de fond, faptul că intimata a invocat excepţiile fără a ţine cont de faptul că cererea introductivă este formată din două capete de cerere principale, iar instanţa de fond, analizând excepţiile intimatei, a înţeles să se raporteze la fiecare capăt de cerere în parte, alegând în mod arbitrar, nemotivând în niciun fel, să soluţioneze cu prioritate câte o anumită excepţie pentru fiecare capăt de cerere, aspect care echivalează cu nepronunţarea instanţei în întregime asupra excepţiilor invocate de intimată, cu încâlcarea dispoziţiilor art. 397 alin. (1) C. proc. civ., faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind repararea integrală a pagubei cauzate de către intimata ANRM, prin refuzul de a completa avizul pentru programul anual de exploatare pentru resursa calcar în anul 2015.

47. Raportat la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va arăta motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, din examinarea sentinţei recurate rezultă că motivul de casare este nefondat; hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept pentru care instanţa le-a avut în vedere pentru admiterea celor două excepţii, a inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale active, invocate de pârâtă; instanţa a reţinut situaţia de fapt care a condus la formularea cererii, dispoziţiile legale incidente, şi a prezentat argumentele pentru care a constatat temeinicia excepţiilor invocate admise; în ceea ce priveşte cererea privind repararea integrală a pagubei cauzată prin refuzul de completare a avizului pentru programul anual de exploatare pentru resursa calcar în anul 2015, raportat la soluţia pe primele două capete de cerere, de inadmisibilitate în baza O.U.G. nr. 27/2003 şi lipsă calitate procesuală activă în baza Legii nr. 554/2004, instanţa a recurs la o motivarea implicită, în condiţiile în care a respins primele două cereri, şi a arătat că aceasta se răsfrânge în mod corespunzător şi asupra cererii de despăgubiri.

48. Celelalte susţineri ale recurentei nu se circumscriu motivului de casare invocat, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6) C. proc. civ., putând fi analizate prin prisma dispoziţiilor art. 488 pct. 5) C. proc. civ.. Susţinerile sunt, însă, nefondate.

49. Prin întâmpinare, intimata a invocat, faţă de capetele de cerere formulate de reclamantă, excepţia inadmisibilităţii în raport cu prevederile O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, întrucât reclamanta nu este parte a raportului juridic material privitor la avizarea anuală a lucrărilor miniere de exploatare din perimetrul Băiţa-Bihor, corespunzător licenţei de concesiune pentru exploatare nr. 999/1999, aprobată prin H.G. nr. 1203/2004.

50. Potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., instanţa se pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, iar în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa determină ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc.

51. Or, în cauză, fiind învestită cu două cereri, una formulată în principal, iar cealaltă în subsidiar, având în vedere excepţiile invocate de intimată, în mod corect, faţă de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., instanţa a analizat, cu privire la cererea privind constatarea cazului de aprobare tacită a solicitării de completare a avizului nr. x/9.04.2015, în temeiul O.U.G. nr. 27/2003, excepţia inadmisibilităţii, întrucât aceasta a fost invocată în raport cu prevederile O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, referitor aşadar la această cerere, iar cu privire la al doilea capăt de cerere, obligarea pârâtei la completarea avizului nr. x/9.04.2015, prin care să se permită reclamantei exploatarea resursei minerale "calcar", excepţia lipsei calităţii procesuale, care se referea la calitatea de parte a reclamantei în raportul juridic privitor la avizarea anuală a lucrărilor miniere de exploatare, corespunzător Licenţei de concesiune pentru exploatare nr. 999/1999 aprobată prin H.G. nr. 1203/2004.

52. Dispoziţiile art. 397 C. proc. civ., care prevăd că instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii, nu sunt aplicabile în sensul invocat de recurentă. Art. 397 reflectă principiul disponibilităţii în procesul civil şi obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra tuturor cererilor formulate, cu caracter principal, accesoriu sau incidental, şi nu asupra excepţiilor; omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei excepţii constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., însă, astfel cum s-a reţinut anterior, instanţa s-a conformat acestora.

53. În ceea ce priveşte faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii, întrucât prin formularea celui de-al doilea argument de inadmisibilitate de către instanţa de fond, respectiv lipsa unei cereri efective de autorizare din partea reclamantei, instanţa de fond îşi contrazice întreaga teorie conform căreia avizul anual de lucrări nu ar fi o autorizaţie în accepţiunea legii, motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat.

54. În motivarea soluţiei de inadmisibilitatea a cererii, instanţa a reţinut, pe de o parte, faptul că Avizul nr. x/09.04.2015 emis de către intimata ANRM nu ar fi o autorizaţie în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 27/2003, şi, pe de altă parte, că adresa nr. x/04.06.2015 adresată Compartimentului de Inspecţie Teritorială Oradea nu ar reprezenta o cerere de autorizare în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 27/2003.

55. Motivele reţinute nu sunt contradictorii. Analiza existenţei cererii de autorizare în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 27/2003, cerinţă esenţială în procedura de aprobare tacită, condiţie care se impunea a fi analizată cu prioritate, nu vine în contradicţie cu cele examinate anterior, privind faptul că avizul nr. x/09.04.2015 emis de către intimata ANRM nu ar fi o autorizaţie în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 27/2003. Neîndeplinirea oricăreia din cele două condiţii conduce la inadmisibilitatea cererii în constatarea aprobării tacite, astfel că, faptul că instanţa a analizat ambele condiţii necesar a fi îndeplinite pentru incidenţa dispoziţiilor O.G. nr. 27/2003, nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii.

56. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", Înalta Curte reţine următoarele:

57. Cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii întemeiate pe dispoziţiile O.U.G. nr. 27/2003, motivul de casare este nefondat.

58. Procedura aprobării tacite este reglementată de O.U.G. nr. 27/2003 ca "modalitate alternativă de emitere sau reînnoire a autorizaţiilor de către autorităţile administraţiei publice, având la bază următoarele obiective: a) înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri; b) responsabilizarea autorităţilor administraţiei publice în vederea respectării termenelor stabilite de lege pentru emiterea autorizaţiilor; c) impulsionarea dezvoltării economice prin oferirea unor condiţii cât mai favorabile întreprinzătorilor, implicând costuri de autorizare cât mai reduse; d) combaterea corupţiei prin diminuarea arbitrarului în decizia administraţiei; e) promovarea calităţii serviciilor publice prin simplificarea procedurilor administrative", şi se aplică "a) procedurilor de emitere a autorizaţiilor; b) procedurilor de reînnoire a autorizaţiilor; c) procedurilor de reautorizare ca urmare a expirării termenului de suspendare a autorizaţiilor sau a îndeplinirii măsurilor stabilite de organele de control competente."(art. 1 alin. (1) şi (2). Art. 2 alin. (1) prevede că "se aplică tuturor autorizaţiilor emise de autorităţile administraţiei publice, cu excepţia celor emise în domeniul activităţilor nucleare, a celor care privesc regimul armelor de foc, muniţiilor şi explozibililor, regimul drogurilor şi precursorilor, precum şi a autorizaţiilor din domeniul siguranţei naţionale.".

59. Procedura aprobării tacite este procedura prin care autorizaţia este considerată acordată dacă autoritatea administraţiei publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizaţii, conform art. 3 alin. (1) lit. b). Răspunsul negativ al autorităţii administraţiei publice competente, în termenul prevăzut de lege pentru emiterea autorizaţiei, însă, evident, nu echivalează cu aprobarea tacită.

60. În ceea ce priveşte noţiunea de autorizaţie, este definită de 3 lit. a) din O.U.G. nr. 27/2003 ca fiind "actul administrativ emis de autorităţile administraţiei publice competente prin care se permite solicitantului desfăşurarea unei anumite activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii; noţiunea de autorizaţie include şi avizele, licenţele, permisele, aprobările sau alte asemenea operaţiuni administrative prealabile ori ulterioare autorizării".

61. Este de reţinut că în considerentele Deciziei nr. 13 din 16 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 674 din 1 noiembrie 2013, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, decizie care nu are incidenţă directă în cauză, întrucât priveşte inaplicabilitatea procedurii aprobării tacite în cazul autorizaţiilor de construire, certificatelor de urbanism şi documentaţiilor de urbanism prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, referitor la noţiunea de activitate, că interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 1, 2, 3 din O.U.G. nr. 27/2003 conduce la concluzia că "adoptarea procedurii aprobării tacite a avut în vedere simplificarea procedurii de înfiinţare de noi întreprinderi şi îmbunătăţirea mediului de afaceri, astfel încât noţiunea de "activitate", prevăzută în definiţia dată autorizaţiei, prin art. 3 alin. (1) lit. a)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 486/2003, cu modificările şi completările ulterioare, are în vedere activitatea cu caracter de continuitate, în sens de "întreprindere" (...)", apreciindu-se, aşadar, că noţiunea de "activitate" are în vedere activitatea cu caracter de continuitate, în sens de "întreprindere".

62. Cererea reclamantei priveşte constatarea aprobării tacite a solicitării, prin adresa nr. x/4.06.2015, de completare a avizului nr. x/9.04.2015 referitor la programul anual de exploatare, prin includerea în acesta a resursei minerale "calcar" din perimetrul minier A..

63. Pentru a stabili dacă procedura aprobării tacite este aplicabilă cererii reclamantei, este necesar a fi examinate dispoziţiile legale care reglementează avizul a cărui completare a fost solicitată.

64. Potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea minelor nr. 85/2003, licenţa de exploatare se acordă prin negociere, în baza unei cereri însoţite, printre alte documente, de planul de dezvoltare a exploatării, întocmit în conformitate cu instrucţiunile tehnice emise de autoritatea competentă, iar conform art. 22 din Legea nr. 85/2003, începerea activităţilor miniere prevăzute în licenţă se autorizează în scris de către autoritatea competentă, după prezentarea de către titular, cumulativ, a mai multor documente, printre acestea şi avizul autorităţii competente pentru programul anual de exploatare. Planul de dezvoltare a exploatării este detaliat în programe de exploatare anuale, ce sunt transmise spre avizare compartimentelor de inspecţie teritorială ale A.N.R.M., în luna decembrie a anului anterior celui pentru care sunt întocmite. Planul de dezvoltare şi programele anuale de exploatare se întocmesc conform instrucţiunilor tehnice emise de către A.N.R.M., potrivit art. 104 alin. (1) din H.G. nr. 1208/2003 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003.

65. Ordinul nr. 47/2008 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind elaborarea şi avizarea programelor anuale de exploatare, emis de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, prevede, cu privire la programele anuale de exploatare, că se avizează de Compartimentele de inspecţie teritoriale pentru resurse minerale, în conformitate cu prevederile acestor instrucţiuni şi ale celorlalte acte normative în vigoare. Compartimentele de inspecţie teritoriale pentru resurse minerale analizează şi avizează programele anuale de exploatare din punctul de vedere al protecţiei şi exploatării raţionale, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii acestora. Acestea emit avizul numai dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii obligatorii: a) operatorii economici deţin licenţă de exploatare aprobată prin hotărâre a Guvernului pentru perimetrul în cauză; b) Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a înaintat licenţa şi nota de fundamentare pentru aprobare, în situaţia în care concesiunea sau darea în administrare pentru exploatare a fost acordată în temeiul art. 46 din Legea minelor nr. 61/1998 (aceasta a fost abrogată de Legea nr. 83/2000).".

66. Având în vedere aceste dispoziţii care privesc avizarea programelor anuale de exploatare, raportat la noţiunea de autorizaţie, definită de art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 27/2003, cererea reclamantei de a se constata aprobarea tacită a solicitării de completare a avizului nr. x/9.04.2015 cu resursa calcar, prin adresa nr. x/4.06.2015, este inadmisibilă.

67. Completarea avizului programului anual de exploatare cu resursa calcar nu se circumscrie noţiunii de autorizaţie în sensul art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 27/2003, pentru a fi analizată în procedura aprobării tacite. Prin acesta nu se permite solicitantului desfăşurarea unei anumite activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii.

68. Instanţa de fond a constatat în mod corect, cu privire la natura juridică a avizului, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor Legii nr. 85/2003, a Normelor de aplicare, precum şi a Ordinului nr. 47/2008, că scopul avizării este acela de a permite autorităţii verificarea conformităţii lucrărilor asumate de titular pentru o perioadă determinată, un an, cu lucrările asumate de acesta prin planul de dezvoltare a exploatării, astfel cum a fost convenit la încheierea licenţei de concesiune, pentru a exista o corelare între programul anual de exploatare şi planul de dezvoltare a exploatării pe anul respectiv, conform licenţei de concesiune.

69. Desfăşurarea activităţii miniere a fost autorizată prin licenţa de concesiune pentru exploatare, în conformitate cu dispoziţiile legale; avizul programului anual de exploatare nu autorizează desfăşurarea activităţii miniere; programul anual de exploatare reprezintă, potrivit Ordinul nr. 47/2008, o documentaţie tehnico-economice după care se conduce întreaga activitate într-o anumită perioadă, de maximum un an calendaristic, care cuprinde şi va detalia prevederile Planului de dezvoltare a exploatării pentru anul respectiv, cu referire la lucrările de deschidere, pregătire, exploatare, prelucrare/preparare, necesare să fie executate pentru realizarea producţiei miniere, la parametrii de eficienţă economică, având în vedere în acelaşi timp respectarea normelor de protecţie şi exploatare raţională a zăcămintelor, a prevederilor şi instrucţiunilor privind protecţia mediului, precum şi a normelor de protecţie a muncii, iar compartimentele de inspecţie teritoriale pentru resurse minerale respective analizează şi avizează programele anuale de exploatare din punctul de vedere al protecţiei şi exploatării raţionale.

70. Raportat la prevederile legale care reglementează aprobarea tacită, în mod corect instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei de constatare a aprobării tacite a solicitării formulate prin adresa nr. x/4.06.2015, de completare a avizului nr. x/9.04.2015, şi de obligare a pârâtei la eliberarea documentului oficial prin care să i se permită exploatarea, atât în subteran, cât şi la suprafaţă, a resursei minerale "calcar" din perimetrul minier A., conform licenţei de concesiune nr. x aprobată prin H.G. nr. 1203/2004 şi a contractului de asociere nr. x/18.03.2014, cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., invocat de recurentă.

71. Referitor la cel de al doilea argument de inadmisibilitate a cererii întemeiate pe disp. O.U.G. nr. 27/2003, reţinut de instanţa de fond, lipsa unei cereri efective de autorizare din partea reclamantei, cererea nr. x/4.06.2015 înregistrată la Compartimentul de Inspecţie Teritorială Oradea sub nr. x/05.06.2015 fiind o plângere prealabilă şi nu o cerere de autorizare în sensul O.U.G. nr. 27/2003, recurenta nu a invocat motive de casare pe fondul celor examinate.

72. În ceea ce priveşte cererea formulată în subsidiar de reclamantă, de obligare a pârâtei la completarea avizului nr. x/9.04.2015, prin care să se permită reclamantei exploatarea resursei minerale "calcar", atât în subteran, cât şi la suprafaţă, sub sancţiunea plăţii de penalităţi, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ. este fondat.

73. Astfel cum s-a reţinut anterior, între Băiţa S.A., titulara licenţei de concesiune nr. x pentru exploatarea resurselor minerale din perimetrul minier A., jud. Bihor, aprobată prin H.G. nr. 1203/2004, şi reclamanta A. S.A., s-a încheiat contractul de asociere nr. x/18.03.2014 în vederea executării activităţilor miniere de exploatare a calcarului prevăzute de licenţa de concesiune nr. x Această asociere a fost aprobată de Agenţia Naţională a Resurselor Minerale prin Acordul nr. 1/17.03.2014 emis de Preşedintele ANRM Bucureşti, în temeiul art. 38 lit. e) din Legea minelor 85/2003, potrivit cărora "Titularul licenţei/permisului are următoarele drepturi: (...) e) să se asocieze cu alte persoane juridice în vederea executării activităţilor miniere prevăzute în licenţă, cu aprobarea prealabilă a autorităţii competente. Responsabilitatea îndeplinirii obligaţiilor din licenţă revine în exclusivitate asociatului care are calitatea de titular de licenţă.", şi al prevederilor art. 24 alin. (1) lit. g) din H.G. nr. 1203/2003 de aprobare a Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003.

74. Titulara licenţei de concesiune, Băiţa S.A., a solicitat Agenţiei Naţionale a Resurselor Minerale avizul pentru programul anual de exploatare pentru anul 2015, în temeiul prevederilor art. 22 şi art. 39 alin. (1) lit. b) din Legea minelor nr. 85/2003, art. 104 din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003 şi al Instrucţiunilor tehnice privind elaborarea şi avizarea programelor anuale de exploatare, iar Agenţia Naţională a Resurselor Minerale, prin Compartimentul de Inspecţie Teritorială pentru Resurse Minerale, a emis avizul nr. x/09.04.2015.

75. Faţă de împrejurarea că avizul nr. x/09.04.2015 pentru Programul (preliminar) de exploatare pentru anul 2015 al Băiţa S.A., emis la solicitarea titularului de licenţă, Băiţa S.A., omite resursa calcar, resursă cu privire la care reclamanta S.C. A. S.A. a încheiat contractul de asociere nr. x/18.03.2014, reclamanta a solicitat Compartimentului de Inspecţie Teritorială Oradea, prin cererea nr. x/04.06.2015, înregistrată la nr. 265/05.06.2015, şi Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, prin cererea nr. x/4.06.2015, completarea avizului cu resursa calcar ce face obiectul contractului de asociere nr. x/18.03.2014, cu expunerea motivelor pentru care aprecia că se impune aceasta.

76. Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a răspuns reclamantei prin adresa nr. x/9.07.2015; a arătat, pe de o parte, faptul că titularul licenţei de concesiune pentru exploatare nr. 999/1999 este Băiţa S.A., astfel că nu este îndreptăţită a formula o astfel de plângere, iar pe de altă parte a comunicat reclamantei motivele pentru care nu a emis avizul menţionat şi pentru resursa calcar.

77. În mod greşit a reţinut instanţa că reclamanta nu justifică legitimare procesuală activă în cererea formulată în baza Legii nr. 554/2004.

78. Conform art. 38 lit. e) din Legea nr. 85/2006, titularul licenţei are dreptul să se asocieze cu alte persoane juridice în vederea executării activităţilor miniere prevăzute în licenţă, cu aprobarea prealabilă a autorităţii competente, iar responsabilitatea îndeplinirii obligaţiilor din licenţă revine în exclusivitate asociatului care are calitatea de titular de licenţă, prin urmare reclamanta nu a devenit parte a raportului juridic de drept material cu privire la executarea lucrărilor miniere de exploatare în perimetrul A., în baza licenţei nr. x/1999, în care beneficiar este Băiţa S.A..

79. Sunt corecte, însă, motivele de recurs privind faptul că, în ceea priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, nu s-au avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ; instanţa nu a analizat şi nu a verificat îndeplinirea condiţiilor referitoare la calitatea procesuală activă a reclamantei prin prisma cererii adresate pârâtei şi a invocării unui interes legitim în promovarea acţiunii, ca urmare a faptului că se pretinde de către aceasta că i se aduce o vătămare într-un drept şi interes legitim, întrucât, prin emiterea avizului în mod incomplet de către Agenţia Naţională a Resurselor Minerale, prin neincluderea resursei calcar atât la suprafaţă cât şi la subteran, a suferit un prejudiciu cauzat de imposibilitatea de a desfăşura activitatea de exploatare în baza contractului de asociere.

80. Calitatea procesuală, potrivit art. 36 C. proc. civ., rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor pretinse constituie o chestiune de fond şi nu de calitate procesuală, iar într-o acţiune în contencios administrativ este necesar a fi avute în vedere şi dispoziţiile Legii contenciosului administrativ.

81. Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public. (2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.".

82. Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 defineşte la lit. a) persoana vătămată ca fiind "orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri", la lit. o) dreptul vătămat ca fiind "orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrative", la lit. p) interesul legitim privat ca fiind "posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurate", iar alin. (2) asimilează actelor administrative unilaterale şi "refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal"; art. 2 alin. (1) lit. i) defineşte refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane".

83. Potrivit art. 8, "(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.".

84. Raportat la aceste dispoziţii legale, reclamanta, care s-a adresat pârâtei cu o cerere de completare cu resursa calcar a avizului x/09.04.2015 pentru Programul (preliminar) de exploatare pentru anul 2015 al Băiţa S.A., emis la solicitarea titularului licenţei de concesiune nr. x, Băiţa S.A., şi invocă faptul că este vătămată prin acest refuz de completare a avizului într-un drept al său, rezultat din contractul de asociere nr. x/18.03.2014 încheiat în vederea executării activităţilor miniere de exploatare a calcarului cu titularul licenţei de concesiune, şi într-un interes legitim, având în vedere imposibilitatea de desfăşurare a activităţii de exploatare, deşi nu este parte în raportul juridic de drept material cu privire la executarea lucrărilor miniere de exploatare în perimetrul A., rezultat din licenţa nr. x/1999, al cărei titular este Băiţa S.A., are calitate procesuală activă în cererea formulată, instanţa de fond fiind învestită pentru exercitarea controlului asupra legalităţii actului administrativ asimilat.

85. Acţiunea în contencios administrativ poate fi formulată de orice persoană care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, posibilitatea formulării unei acţiuni având ca finalitate anularea actului administrativ sau obligarea autorităţii publice să emită un act administrativ sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă, în cazul soluţionării cererii instanţa urmând a hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

86. Stabilirea, în concret, a existenţei unei vătămări într-un drept sau interes legitim, precum şi stabilirea caracterului nejustificat al refuzului de soluţionare a cererii în sensul solicitat de persoana ce se consideră vătămată, sunt probleme ce privesc fondul litigiului administrativ, nu calitatea procesuală activă.

87. Pentru aceste motive, în mod greşit a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active cererea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, împrejurare care impune casarea sentinţei pronunţată fără judecarea fondului şi trimiterea spre rejudecare, potrivit dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ

VII Soluţia instanţei de recurs

88. Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei de constatare a aprobării tacite în baza O.U.G. nr. 27/2003 în mod corect, nefiind incidente motivele de casare invocate, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6) şi 8) C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtei la completarea avizului nr. x/9.04.2015, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., însă este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în mod greşit fiind admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active şi respinsă acţiunea, considerente pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 496, art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată pronunţată fără judecarea fondului cu privire la cererea întemeiată pe Legea nr. 554/2004, va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi va trimite cauza spre rejudecarea acestui capăt de cerere la aceeaşi instanţă de fond, cu aplicarea dispoziţiilor art. 501 C. proc. civ., urmând a menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată invocată de recurenta-reclamantă.

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 900 din 18 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată în sensul că respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei pe cererea subsidiară întemeiată pe Legea nr. 554/2004 şi trimite cauza spre rejudecarea acestui capăt de cerere la aceeaşi instanţă de fond.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.