Revision request inadmissible; prior dismissal on lack of interest stands as procedural ruling.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 06.12.2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a solicitat conform art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, revocarea actului administrativ intitulat Adeverinţa nr. x/14.06.2016, publicată pe site-ul instituţiei www.x.ro.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 948 din data de 17.03.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia lipsei de interes, astfel cum a fost invocată de partea pârâtă. A admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi modificată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a anulat, în parte, Adeverinţa CNSAS nr. 1663/14.06.2016, adică toate menţiunile consemnate la pct. 4 din conţinutul adeverinţei litigioase.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 948 din data de 17.03.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

4. Hotărârea instanţei de recurs.

Prin decizia nr. 4259 din data de 26.09.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 948 din 17 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a respins acţiunea ca lipsită de interes.

5. Cererea de revizuire.

Împotriva deciziei nr. 4259 din data de 26.09.2019, pronunţtă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi art. 510 şi următoarele C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor cererii de revizuire se arată că în baza Notei de constatare nr. x din data de 14.08.2015, Colegiul C.N.S.A.S. în şedinţa sa din 14.06.2016 a decis că reclamantului "nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii, în sensul legii". În aceste condiţii, conform dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Colegiul C.N.S.A.S. trebuia să infirme explicit Nota de constatare a Direcţiei de Investigaţii, conform art. 9 alineatul introductiv şi să dispună Direcţiei juridice "eliberarea unei adverinţe în acest sens" iar în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (2) să publice pe pagina de internet a C.N.S.A.S. adeverinţa prevăzută la art. 8 alin. (1) lit. b) respectiv art. 9.

Prin sentinţa civilă nr. 948 pronunţată la data de 17.03.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea şi a dispus respingerea ca nefondată a excepţiei lipsei de interes, astfel cum a fost invocată de partea pârâtă, iar în a 8-a zi după invocarea lipsei de interes, B. liberă România a difuzat, sub semnătura C. un amplu articol intitulat Monseniorul A. a pierdut procesul cu CNSAS. Preambulul adeverinţei rămâne public. Articolul relansează defăimător potenţialul calomnios al Preambulului, pe care-l sporeşte cu insinuarea unui imaginar triumfal adevărului prin însuşi verdictul Înaltei Curţi. Simpla publicare a articolului repune în discuţie problema juridică a presupusei lipse de interes.

Interesul revizuentului a fost şi rămâne incontestabil legitim şi chiar protejat constituţional. Este vorba de dreptul la propria imagine. Protejarea interesului legitim nu poate fi rezumată la faptele consumate. Dreptul şi justiţia funcţionează inclusiv ca să preîntâmpine previzibilele încălcări de lege şi daunele iminente. Sistemul de drept şi justiţia şi-ar nega esenţa dacă ar rămâne în expectativă sub scuza că trebuie aşteptată încălcarea dreptului şi producerea daunei pentru a proteja persoana.

În speţă, interesul legitim născut deja prin conţinutul excesiv şi nelegal al actului administrativ atacat (Preambulul) e reconfirmat, de data aceasta incontestabil fie şi pentru cea mai îngăduitoare interpretare, prin apariţia după numai 8 zile a unui articol defăimător.

Legislaţia deconspirării fostei Securităţi (O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008) ţine seama de trei scopuri socio-constituţionale interdependente:

- dreptul populaţiei de a cunoaşte practicile nefaste ale regimului totalitar;

- dreptul persoanei de a cunoaşte imixtiunile pe care fostul regim totalitar Ie-a făcut în intimitatea vieţii, conştiinţei şi convingerilor sale;

- dreptul persoanei inocente de a nu-i fi lezată imaginea prin simpla sa existenţă în regimul totalitar, prîn inevitabilele tangenţe, nereproşabile, cu omniprezenţa şi omnipotenţa Securităţii.

Fiecare dintre aceste scopuri este soluţionat legislativ prin reglementări punctuale. Aplicabilitatea acestora e ghidată de definirea noţiunilor specifice legii făcută prin art. 2.

Conform definiţiilor legale, persoana care nu a fost declarată nici lucrător al Securităţii (art. 2 lit. a) nici colaborator al Securităţii (arr. 2 lit. b) este denumită terţă persoană (art. 2 lit. d). Lucrătorii şi colaboratorii Securităţii beneficiază de o protecţie relativă a reputaţiei lor, în sensul că deconspirarea numelor şi datelor care-i privesc este condiţionată de constatarea "calităţii" în discuţie prin acţiunea C.N.S.A.S. în justiţie. Terţii însă beneficiază de o protecţie absolută a demnităţii şi imaginii prin anonimizarea referirilor care-i privesc. Această anonimizare a numelor terţilor este impusă de dispoziţiile art. 1 alin. (1l), art. 2 lit. d), art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8 şi art. 9 din Ordonanţă.

Pentru situaţia persoanelor supuse verificării cărora nu li se constată nici calitatea de lucrător al Securităţii nici aceea de colaborator al Securităţii legea prevede eliberarea unei adeverinţe care atestă rezultatul respectiv şi atât.

Menţinerea hotărârii pronunţate în recurs ar consolida efectul unui interes nelegitim.

Legislaţia, ca şi întreaga jurisprudenţă, statuează condiţia interesului legitim pentru orice act de procedură, nu numai pentru cererea introductivă de instanţă. Deci şi întâmpinările, recursurile şi ridicarea excepţiilor se află sub condiţia interesului legitim.

Excepţia lipsei de interes a fost formulată de intimata-recurentă-pârâtă. Din noul înscris, reiese cu claritate faptul că intimata-pârâtă a urmărit un interes nelegitim. Fie şi numai pentru acest considerent, al interesului nelegitim, excepţia, deci recursul, se cer respinse.

Interesul nelegitim pentru care s-a invocat excepţia lipsei de interes a acţiunii reprezintă nu numai o încălcare importantă a legii procesuale şi nu numai o cauză de vătămare a intereselor legitime ale revizuentului -intimat-reclamant. Prin obstinaţia de a se înlocui procedura de jure a deconspirării, dată în competenţa instanţei judecătoreşti, cu o procedură sui-generis, contrară legii se comite şi o gravă încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat, o autoritate administrativă preluând de facto atribuţia repartizată puterii judecătoreşti.

Triumful temporar al malversaţiunilor instituţiei intimate-pârâte concretizează o poziţie procesuală inechitabilă pentru partea persoană fizică, impunându-şi procedura voluntară şi inovaţia birocratică străină de lege, instituţia administrativă şi-a creat o poziţie privilegiată faţă de justiţiabilul cetăţean, a transformat judecata într-un proces inechitabil, contrar prevederilor art. 6 din C. proc. civ., art. 1 alin. (3) din Constituţia României, art. 6 pgf.l din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

6. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, faţă de dispoziţiile art. 509 alin. (1) prin raportare la art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., intimatul-pârât a invoct excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire deoarece hotărârea supusă revizuirii nu evocă fondul cauzei.

În subsidiar solicită respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

7. Hotărârea şi considerentele Înaltei Curţi

Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea este inadmisibilă, nefiind întrunită ipoteza textului legal prevăzut de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa are în vedere considerentele în continuare arătate:

În conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 menţionează în mod expres că: revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Din interpretarea logico - juridică a acestor prevederi legale rezultă că una dintre condiţiile generale de admisibilitate a exercitării acestei căi extraordinare de atac este aceea ca prin hotărârea vizată să se fi rezolvat fondul cauzei, ceea ce implică fie stabilirea altei stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite şi în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.

Or, în cazul de faţă, prin decizia nr. 4259 pronunţată la data de 26.09.2019, chiar dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 948 din 17 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a respins acţiunea ca lipsită de interes, aceasta nu a analizat fondul cauzei şi nu a dat o dezlegare asupra problemei de drept cu care a fost învestită instanţa de judecată, ci s-a pronunţat pe excepţie, respectiv excepţia lipsei de interes a acţiunii.

În raport de cele mai sus arătate, precum şi de dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac şi la faptele pe care se întemeiază, se reţine că, neevocând fondul, decizia atacată de revizuent nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac de retractare.

Prin urmare, nefiind incidentă în cauză ipoteza legală impusă de legiuitor, referitoare la evocarea fondului, în temeiul art. 513 alin. (3), cu referire la art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că cererea de revizuire de faţă nu este admisibilă, şi raportat la considerentele reţinute, constată că nu se mai impun a fi examinate distinct şi condiţiile de admisibilitate ale motivului de revizuire indicat.

8. Temeiul de drept al soluţiei adoptate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 513 alin. (3) coroborat cu art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 4259 din 26 septembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2020.