Accessory intervention in port piloting contract dispute dismissed for lack of current interest after final resolution of underlying case

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

I. Prin cererea înregistrată la data de 24 03 2017 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta SC "A." S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A., a solicitat obligarea pârâtei să încheie un contract în conformitate cu prevederile art. 50 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 22/1999 şi ale Ordinului nr. 1008/2010.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1161/29.06.2017, Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantei şi a dispus obligarea pârâtei să încheie, în condiţiile art. 50 din O.G. nr. 22/1999, republicată şi în condiţiile Ordinului nr. 1008/2012 emis de Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii, contractul pentru desfăşurarea activităţii de pilotaj maritim în portul Constanţa în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1161/29.06.2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept materiale.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 30.08.2017 sub nr. x/2017.

4. Cererea de intervenţie.

La data de 24 august 2017, B. S.R.L. Constanţa, prin reprezentant C., a formulat cerere de recurs/intervenţie accesorie în sprijinul pârâtei CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A., susţinând în esenţă că, justifică un interes născut şi actual în promovarea unei cereri de intervenţie în interes accesoriu având în vedere că s-a încheiat cu pârâta CN APMC S.A. un asemenea contract atacat indirect, nejustificat şi netemeinic în materia litigiilor de contencios administrativ de către reclamantă.

Prin întâmpinare intimata A. S.R.L. a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant cu consecinţa anulării cererii de recurs formulată în numele şi pentru pârâta CN APM S.A. Constanţa ca fiind făcută de o persoană juridică lipsită de calitatea de reprezentant; de asemenea a solicitat respingerea cererii de intervenţie accesorie ca inadmisibilă întrucât intervenienta nu justifică un interes întrucât nu are legătură cu cererea principală.

La data de 31.10.2017 intimata A. S.R.L. a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al B. S.R.L. a numitei C. cu consecinţa anulării cererii de recurs/intervenţie accesorie formulată în numele şi pentru B. S.R.L..

La data de 29.11.2017, D. a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul recurentei CN APM Constanţa S.A., susţinând că justifică un interes născut şi actual în promovarea cererii de intervenţie, având în vedere că este o organizaţie profesională ce apără drepturile piloţilor de nave maritime, fiind direct interesaţi în respectarea legalităţii în ceea ce priveşte drepturile profesionale ale piloţilor de nave maritime, fiind direct interesaţi ca o firmă ce doreşte să presteze asemenea servicii să deţină legal o autorizaţie administrativă în acest scop.

Intervenienta S.C. B. S.R.L. Constanţa a formulat la data de 29.11.2017 cerere pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, în cazul problemei de drept ridicate de prevederile art. 151 alin. (4) din C. proc. civ. raportat la prevederile art. 194 lit. b) din noul C. proc. civ., coroborate cu aplicarea prevederilor art. 197, art. 77 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile cu modificările şi completările ulterioare, ce trebuie dezlegată în sensul pronunţării unei hotărâri prealabile, în sensul determinării:

- dacă administratorul unei societăţi cu răspundere limitată ce deţine şi calitate de asociat şi are încheiat un contract individual de muncă pe postul de administrator societate, fără să fie administrator înregistrat la oficiul registrului comerţului, dar având efectuate formalităţile legale de înregistrare în REVISAL, REGES ca registre publice, poate reprezenta societatea în faţa instanţelor de judecată sau numai administratorul înregistrat la oficiul registrului comerţului poate fi reprezentant al firmei în faţa instanţelor de judecată, chiar şi în situaţia în care este în conflict de interese cu societatea ori din motive de conivenţă cu alte părţi cu interese procesuale contrare ce sunt de asemenea părţi în proces ori i-a încetat mandatul ca urmare a prevederilor art. 220 din C. civ.

La data de 13.11.2017 s-a arătat de către B. S.R.L. prin reprezentant convenţional că cererea depusă la data de 24 august 2017 este o cerere de intervenţie accesorie formulată în recurs, aspect consemnat în încheierea de şedinţă de la acea dată.

5. Hotărârea instanţe de recurs cu privire la cererea de intervenţie.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22.01.2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de S.C. B. S.R.L., prin administrator C., de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ca inadmisibilă; a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant al S.C. B. S.R.L. a numitei C.; a anulat cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. B. S.R.L. prin C.; a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de D., ca inadmisibilă şi a fixat termen pentru continuarea judecăţii la data de 19.03.2018 cu citarea părţilor.

6. Cererea de recurs.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 22.01.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal D. "Tomis", invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că se justifică un interes născut şi actual în promovarea cererii de intervenţie accesorie având în vedere că asociaţia este un organism profesional independent şi apolitic, neafiliat, ce reprezintă interesele specifice breslei de pilot de nave maritime, reglementate la nivel european şi supusă unei concurenţe neloiale nedrepte de către intimata reclamantă ce a obţinut autorizaţia administrativă emisă de Autoritatea Navală Română, unicul administrator al porturilor maritime româneşti CN APMC S.A. fiind în situaţia de a se apăra de o firmă fantomă ce în realitate nu are nici un pilot de nave maritime angajat cu forme legale.

Condiţia interesului este justificată de existenţa pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a-II-a civilă a dosarului nr. x/2015 ce are ca obiect acţiune în concurenţă neloială privind societatea A. S.R.L., alături de asociatul unic/administratorul acestei societăţi, numitul E. pentru interzicerea derulării unor activităţi identice cu cele desfăşurate de firma membră a asociaţiei B. S.R.L., intervenientă accesoriu, unde fiica numitului E. deţine calitate de asociat şi administrator fiindu-i interzis de prevederile legale să deruleze activitate identică sau similară cea a societăţii unde are interese directe şi nemijlocite în calitate de asociat-administrator.

Mai mult, prin soluţia judiciară definitivă pronunţată în dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul Constanţa, Curtea de Apel Constanţa s-a decis concedierea disciplinară a fostului salariat E. de la societatea intervenientă accesoriu B. S.R.L., titulară a unui asemenea contract legal pentru asigurarea serviciului public pilotajul navelor maritime, precum şi anularea actului adiţional la contractul de muncă prin care asociatul unic/administratorul firmei A. S.R.L. îşi aroga calitatea de director general al B. S.R.L..

Demersul procesual este justificat şi de reglementările europene Regulamentul (UE) 2017/352 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 februarie 2017 de stabilire a unui cadru privind furnizarea de servicii portuare şi a normelor comune privind transparenţa financiară a porturilor.

Dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Regulamentul UE 2017/352 privind limitarea numărului de furnizori de servicii portuare menţionează că:

"Organul de administrare al portului sau autoritatea competentă poate limita numărul de furnizori de servicii portuare pentru un anumit serviciu portuar, pe baza unuia sau mai multora din motivele următoare:

(a) insuficienţa terenului sau rezervarea utilizării terenului sau a spaţiului de pe chei, cu condiţia ca limitarea să fie în conformitate cu deciziile sau planurile convenite de organul de administrare al portului şi, acolo unde este cazul, de orice alte autorităţi publice competente în conformitate cu dreptul intern; (b) absenţa unei astfel de limitări obstrucţionează îndeplinirea obligaţiilor de serviciu public astfel cum se prevede la articolul 7, inclusiv atunci când o astfel de absenţă determină creşterea exagerată a costurilor legate de îndeplinirea acestor obligaţii pentru organul de administrare al portului, autoritatea competentă sau pentru utilizatorii porturilor; (c) absenţa unei astfel de limitări obstrucţionează necesitatea de a se asigura siguranţa, securitatea sau sustenabilitatea ecologică a operaţiunilor portuare; (d) caracteristicile infrastructurii portului sau natura traficului portuar nu permit desfăşurarea activităţilor mai multor furnizori de servicii portuare în port."

De asemenea dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Regulamentul nr. 207/352 referitoare la obligaţiile de serviciu public menţionează că:

(1) Statele membre pot decide să impună furnizorilor de servicii portuare obligaţii de serviciu public referitoare la serviciile portuare şi pot încredinţa dreptul de a impune astfel de obligaţii organului de administrare al portului sau autorităţii competente, pentru a asigura cel puţin unul dintre următoarele elemente:

(a) disponibilitatea serviciului portuar pentru toţi utilizatorii, în toate danele portului, fără întreruperi, zi şi noapte, pe tot parcursul anului;

(b) disponibilitatea serviciului pentru toţi utilizatorii, în condiţii de egalitate;

(c) convenabilitatea preţului serviciului pentru anumite categorii de utilizatori;

(d) siguranţa, securitatea sau sustenabilitatea ecologică a operaţiunilor portuare;

(e) furnizarea de servicii adecvate de transport pentru public; şi (f) coeziunea teritorială.

2) Obligaţiile de serviciu public menţionate la alin. (1) sunt clar definite, transparente, nediscriminatorii şi verificabile şi garantează egalitatea accesului pentru toţi furnizorii de servicii portuare stabiliţi în Uniune.

În susţinerea interesului accesoriu se arată că Decizia nr. 51/2016 emisă de Consiliul Concurenţei a fost suspendată prin sentinţa civilă nr. 1097/28.03.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-VIII-a contencios administrativ şi fiscal, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Rezultă că intimata A. S.R.L. a indus în eroare instanţa de judecată pentru că la data pronunţării sentinţei atacate în prezenta cauză Decizia nr. 51/2016 a Consiliului Concurenţei era deja suspendată şi nu se mai putea pune în executare.

Un alt motiv pentru care solicită admiterea cererii este legat de dispoziţiile legale invocate de reclamantă anume prevederile OMT nr. 1008/2012 care nu ar mai conţine criterii pentru eligibilitatea în vederea încheierii unui contract cu titularul serviciului pilotajul navelor maritime în porturile maritime administrate de CN APMC S.A. în forma actualizată ce trebuie avută în vedere cu ocazia rectificării acestui act normativ. Prevederile actului administrativ cu caracter normativ constituie numai o vocaţie pentru încheierea unui asemenea contract ce nu poate fi singular pentru unul din acvatoriile administrate de CN APMC S.A. ci numai unitar pentru toate porturile. Acordarea singulară pentru un singur acvatoriu portuar a unei asemenea autorizaţii nu conferă accesul titularului la încheierea unui contract pentru prestarea pe baze neexclusive a unui asemenea serviciu de siguranţă.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă A. S.R.L. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului deoarece acesta a fost formulat împotriva unei încheieri premergătoare, pronunţată în calea de atac a recursului, excepţia nulităţii recursului, deoarece motivele de recurs nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 20 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 11 martie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Cu prioritate, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. şi va analiza excepţia inadmisibilităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului, invocate prin întâmpinare de către intimata-pârâtă.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii căii de atac, se vor avea în vedere dispoziţiile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ. potrivit cărora:

"Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanţei competente să soluţioneze calea de atac."

În raport de aceste dispoziţii se constată că recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie este declarat cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind adimisibil şi, pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii, ca nefondată.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată că deşi recurenta-petentă a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., din expunerea acestora rezultă că, de fapt, se susţine încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

Cu privire la motivele de recurs formulate, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat şi va fi respins.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa de control judiciar constatată că, la data de 24 august 2017, în dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, petenta B. S.R.L. Constanţa prin reprezentant C. a formulat cerere de recurs/intervenţie accesorie în sprijinul pârâtei CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A., susţinând în esenţă că, justifică un interes născut şi actual în promovarea unei cereri de intervenţie în interes accesoriu având în vedere că este o organizaţie profesională ce apără drepturile piloţilor de nave maritime, fiind direct interesaţi în respectarea legalităţii în ceea ce priveşte drepturile profesionale ale piloţilor de nave maritime, precum şi direct interesaţi ca o firmă ce doreşte să presteze asemenea servicii să deţină legal o autorizaţie administrativă în acest scop.

Instanţa de recurs a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie reţinând că aceasta depăşeşte limitele unei simple sprijiniri a apărărilor recurentei, având în vedere că intervenienta solicită nu numai respingerea cererii de chemare în judecată dar şi casarea sentinţei civile nr. 1161/29.06.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa ca fiind nelegală, trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru discutarea unei cereri de intervenţie principală din partea prezentei interveniente accesoriu ori de introducere forţată din oficiu a intervenientei accesorii B. S.R.L. la instanţa de fond, precum şi anularea sentinţei civile nr. 1161/29.06.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa ca fiind pronunţată de către o instanţă necompetentă, fapt ce atrage casarea şi trimiterea cauzei la instanţa competentă.

Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 61 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ. din cuprinsul cărora se desprind cerinţele esenţiale ale intervenţiei voluntare, care caracterizează oricare dintre formele acesteia, şi anume: existenţa unui proces în curs de desfăşurare, iniţiativa introducerii în proces a terţului să aparţină acestuia, invocarea de către terţ a unui interes propriu şi, de principiu, lipsa calităţii de parte originară a terţului intervenient.

Totodată, se reţine că persoana care formulează cererea de intervenţie voluntară trebuie să justifice întotdeauna un interes personal, indiferent dacă intervenţia este principală, când terţul pretinde pentru sine dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta, sau accesorie, când hotărârea ce s-ar putea pronunţa împotriva părţii în apărarea căreia intervine terţul i-ar prejudicia acestuia drepturile şi interesele.

În acest context, Înalta Curte nu poate primi critica recurentei refetitoare la îndeplinirea condiţiei interesului justificată prin existenţa dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a-II-a civilă având ca obiect acţiune în concurenţă neloială, formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii S.C. A. S.R.L., E., F., G., H., Compania de Pilotaj I. S.A., deoarece cererea de intervenţie, indiferent de natura sa (principală sau accesorie), nu poate fi formulată decât într-un proces ce se judecă între părţile originare, neputându-se invoca alte aspecte exterioare cauzei respective.

În acest context, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., potrivit cărora orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

În acest sens se constată că, prin sentinţa nr. 1161/CA din data de 29 iunie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis actiunea formulată de reclamanta SC "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A., a dispus obligarea pârâtului să incheie, în condiţiile art. 50 din O.G. nr. 22/1999, republicată şi în condiţiile Ordinului nr. 1008/2012 emis de Ministrul transporturilor şi infrastructurii, contractul pentru desfasurarea activitatii de pilotaj maritim în portul Constanţa, în termen de 5 zile de la rămânerea defintivă a hotararii, iar prin decizia nr. 538 din data de 23.04.2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta pârâtă Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime, împotriva sentinţei civile nr. 1161 din 29.06.2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata reclamantă Societatea A. S.R.L..

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că asupra cererii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 instanţele de judecată s-au pronunţat în mod definitiv şi pe cale de consecinţă, partea recurentă nu mai justifică un interes în soluţionarea recursului de faţă deoarece existenţa unui proces în curs de desfăşurare şi miza obţinerii unei anumite hotărâri nu mai este posibilă.

Prin urmare, interesul de a acţiona al petentei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

În raport de aceste hotărâri, Înalta Curte constată că recursul de faţă este lipsit de interes având în vedere că interesul este legitim atunci când se urmăreşte afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de recurenta-intervenientă D., ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii şi excepţia nulităţii invocate de intimata-reclamantă A. S.R.L..

Respinge recursul declarat de recurenta-intervenientă D. împotriva încheierii de şedinţă din 22 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2020.