Joint and several tax liability: decision annulled for tardiness error, case remanded for substantive review

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2017 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş a solicitat anularea Deciziei nr. 45008/17.10.2016, emisă de AJFP Timiş, în Dosarul de executare nr. x, privind angajarea răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi anularea tuturor actelor subsecvente emise în temeiul acesteia, admiterea contestaţiei formulate de către reclamantul A. împotriva acestei decizii şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 13.12.2017, reclamantul A., a depus la dosar o precizare de acţiune prin care arată că înţelege să conteste şi Decizia nr. 3420/25.09.2017 emisă de către Comisia privind soluţionarea contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, anularea deciziei contestate şi anularea Deciziei nr. 45008/17.10.2016, emisă de AJFP Timiş, în Dosarul de executare nr. x, privind angajarea răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 11 din data de 17.01.2018 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a respins acţiunea reclamantului A. faţă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins acţiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 11 din data de 17.01.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod neîntemeiat a fost respinsă contestaţia ca tardiv formulată şi în mod neîntemeiat organul de soluţionare al contestatei nu a analizat aspectele de fond invocate, soluţie menţinută de către Curtea de Apel Timişoara, care de asemenea nu a analizat fondul actelor administrative contestate.

În mod neîntemeiat s-a dispus antrenarea răspunderii recurnetului-reclamant, iar prima instanţă avea obligaţia de a analiza aspectele de fond invocate în cuprinsul ceirerii de chemare în judecată.

Temeiul de drept invocat pentru antrenarea răspunderii îl constituie prevederile art. 25 alin. (2) lit. c) şi d) şi art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu Cap. VIII, pct. 8.4 din Ordinul ANAF nr. 127/2014 pentru aprobarea instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispoziţiile art. 25 şi 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Prin urmare, recurentul-reclamant arată că nu poate fi reţinuta în sarcina sa obligaţia de a solicita instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate, această obligaţie aparţinând administratorului societăţii şi nu asociatului, conform art. 65 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenirea insolvenţei şi de insolvenţă.

De asemenea, nu poate fi reţinută în sarcina sa reaua-credinţă pentru nedeclararea şi neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.

Prin ultima critică, recurentul-reclamant arată că Decizia nr. 45008/17.10.2016, emisă de AJFP Timiş, în Dosarul de executare nr; x, este nulă, raportat la prevederile art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În acest sens, precizează faptul că organul fiscal nu a procedat, anterior emiterii deciziei de antrenare al răspunderii solidare, la audierea recurentului-reclamant, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscala, fapt sancţionat cu nulitatea conformi art. 26 alin. (3) din acelaşi act normativ.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 20 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 11 martie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat şi va fi admis.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Controlul jurisdicţional declanşat de către recurentul-reclamant are ca obiect anularea Deciziei nr. 3420/25.09.2017 emisă de către Comisia privind soluţionarea contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, anularea deciziei contestate şi anularea Deciziei nr. 45008/17.10.2016, emisă de AJFP Timiş, în Dosarul de executare nr. x, privind angajarea răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prima instanţă a respins ca nefondată cererea dedusă judecăţii reţinând că, organul de soluţionare a contestaţiei prealabile, a dispus în mod corect respingerea contestaţiei formulată împotriva Deciziei nr. 45008/17.10.2016, ca tardiv depusă.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor de recurs formulate.

Prin Decizia nr. 45008/17.10.2016 emisă de AJFP Timiş, în dosarul de executare nr. x s-a dispus angajarea răspunderii solidare a recurentului-reclamant în calitate de asociat al S.C. B. S.R.L., în vederea realizării creanţelor fiscale în limita sumei de 5.572.198 RON.

În cuprinsul acestei decizii se menţionează că "Prin notificările nr. x/22.07.2016 şi nr. y/29.08.2016 emise de AJFP Timiş, transmise domnului A., acesta a fost convocat la sediul AJFP Timiş în vederea audierii în data de 22.08.2016 ora 13:00 şi în data de 23.09.2016 ora 13:00 în cadrul procedurii de angajare a răspunderii solidare prevăzută de Ordinul ANAF nr. 127/2014 şi în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Notificările au fost transmise prin poştă cu confirmare de primire situaţie în care s-a constatat îndeplinită obligaţia organului fiscal de notificare la ultimul domiciliu declarat al acestuia, precum şi imposibilittea obiectivă de a se lua legătura cu acesta".

La dosarul de fond se află depusă "contestaţie împotriva Deciziei nr. 4528/18.10.2016 emisă de AJFPB Timiş, în dosarul de executare nr. x privind angajarea răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală" prin care s-a solicitat anularea acestei decizii şi a tuturor actelor subsecvente, precum şi comunicarea unui exemplar al deciziei emise. Din factura nr. x emisă la data de 08.12.2016 rezultă că recurentul-reclamant a predat contestaţia Oficiului Poşta nr. 1 Timişoara la data de 08.12.2016, iar aceasta a fost primită de către intimata-pârâtă AJFP Timiş la data de 12.12.2016.

Din ştampila de înregistrare aplicată de AJFP Timiş rezultă că la data de 13.12.2016 a fost înregistrată sub nr. x contestaţia recurentului-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 4528/18.10.2016 emisă de AJFP Timiş, în dosarul de executare nr. x, privind angajarea răspunderii solidare prevăzută de art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală.

Conform rezoluţiei de primire consemnată pe prima pagină a Deciziei nr. 45008/07.10.2016 rezultă că o copie a acestei decizii a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 16.12.2016.

Împotriva acestei decizii (nr. 45008/07.10.2016), recurentul-reclamant a formulat contestaţie înregistrată la AJFP Timiş sub nr. x/03.02.2017.

În cuprinsul contestaţiei se menţionează faptul că, anterior emiterii deciziei de angajare a răspunderii solidare, organul fiscal nu a procedat la audierea recurentului-reclamant, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală potrivit cărora:

"Înainte de emiterea deciziei prevăzute la alin. (1), organul fiscal efectuează audierea persoanei potrivit art. 9. Persoana are dreptul să îşi prezinte în scris punctul de vedere în termen de 5 zile lucrătoare de la data audierii". (3) Prin excepţie de la prevederile art. 9 alin. (4) este nulă decizia de atragere a răspunderii solidare emisă fără audierea persoani căreia i s-a atras răspunderea. Dispoziţiile art. 9 alin. (3) rămân aplicabile".

Din compararea celor două contestaţii (cea înregistrată la data de 13.12.2016 sub nr. 58377 şi cea înregistrată la data 03.02.2017 sub nr. 5221) rezultă fără putinţă de tăgadă că au un conţinut aproape identic, singura diferenţă fiind numărul deciziei.

În prima contestaţie înregistrată la sediul intimatei-pârâte la data de 13.12.2016 se menţionează "Decizia nr. 4528/18.10.2016 emisă de AJFPB Timiş, în dosarul de executare nr. x privind angajarea răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală", iar în contestaţia înregistrată la AJFP Timiş la data de 03.02.2017 se menţionează "Decizia nr. 45008/07.10.2016 emisă de AJFP Timiş, în dosarul de executare nr. x privind angajarea răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală".

Potrivit dispoziţiilor art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală "Contestaţia se va depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii".

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că deşi dispoziţiile sus-citate impun un termen de 45 de zile de la comunicare, legiuitorul nu a prevăzut o sancţiune în cazul în care contestaţia este formulată anterior comunicării, cum este cazul de faţă, iar intimata-pârâtă trebuia să dea curs acestei contestaţii.

Faptul că, după comunicarea Deciziei nr. 45008/07.10.20916, realizată la data de 16.12.2016, recurentul-reclamant a constatat eroarea materială strecurată în cuprinsul primei contestaţii şi a formulat o nouă contestaţie înregistrată la AJFP Timiş la data de 03.02.2017 nu poate atrage decăderea acestuia din dreptul de contestare având în vedere conţinutul aproape identic al celor două contestaţii.

Într-adevăr, din actele dosarului de fond rezultă că la data de 16.12.2016 i s-a comunicat recurentului-reclamant Decizia nr. 45008/17.10.2016, însă prima instanţă în mod greşit a considerat că termenul de 45 de zile a fost depăşit şi a înlăturat argumentele acestuia referitoare la motivul pentru care la data de 03.02.2017 a înregistrat o nouă contestaţie la AJFP Timiş în care a menţionat corect numărul deciziei contestate.

Aşa fiind, în mod greşit organul fiscal a dispus respingerea contestaţiei ca tardiv formulată fără a avea în vedere faptul că, anterior luării la cunoştinţă de conţinutul actului administrativ, la data de 08.12.2016 recurentul-reclamant a depus contestaţie fără a primi vreun răspuns.

De asemenea, Înalta Curte reţine că este lipsit de relevanţă faptul că în cuprinsul primei contestaţii s-a strecurat o eroare materială în sensul că din greşeală a fost indicat al număr al deciziei de angajare a răspunderii solidare, în timp ce numărul dosarului de executare a fost trecut în mod corect, iar intimata-pârâtă avea posibilitatea identificării problemei de drept supusă contestaţiei.

Având în vedere că prin Decizia nr. 3420/25.09.2017 emisă de ANAF - DGRFP Timişoara nu s-a analizat pe fond contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 45008/17.10.2016, ci aceasta în mod greşit a fost respinsă ca tardiv formulată, Înalta Curte va obliga pârâta să procedeze la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate de reclamant.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului-reclamant sunt întemeiate şi vor fi admise, iar aspectele reţinute de prima instanţă sunt rezultatul unei greşite aplicări şi interpretări a dispoziţiilor legale, fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând va admite acţiunea reclamantului, va anula Decizia nr. 3420/25.09.2017 emisă de ANAF - DGRFP Timişoara, va obliga pârâta să procedeze la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate de reclamant şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 11 din 17 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş.

Anulează Decizia nr. 3420/25.09.2017 emisă de ANAF - DGRFP Timişoara.

Obligă pârâta DGRFP Timişoara să procedeze la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate de reclamant.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2020.