Judicial officer seat transfer competition upheld; appeal dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2015, la data de 5.11.2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B., Consiliul B. şi Ministerul Justiţiei, solicitând: - anularea organizării concursului pentru schimbări de sediu dintr-o circumscripţie în alta numai în ceea ce priveşte circumscripţia Bucureşti; - obligarea Uniunii Naţională a Executorilor Judecătoreşti prin Consiliul B. să emită o hotărâre de avizare favorabilă a cererii reclamantului de schimbare de sediu din circumscripţia Aiud în circumscripţia Bucureşti; - suspendarea executării hotărârii nr. 79/11.09.2015 emisă de Consiliul B. privind aprobarea datei desfăşurării concursului pentru schimbări de sediu dintr-o circumscripţie în alta ce se va organiza în anul 2015, a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3011/C/2015 numai în ceea ce priveşte schimbarea de sediu în circumscripţia Bucureşti până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 939 din 21 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., Consiliul B. şi Ministerul Justiţiei .

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a constatat, referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării Hotărârii nr. 79/11.09.2015 a Consiliului U.N.E.J. şi a O.M.J. nr. 3011/C/2015, că acesta a rămas fără obiect, având în vedere că actele pentru care au fost emise au fost puse în executare, concursul desfăşurându-se la data de 10.11.2015, la dosarul cauzei fiind depusă şi dovada încheierii acestuia, respectiv Procesul-verbal de predare a lucrărilor încheiat la data de 10.11.2015 -ora 17:00 şi semnat de membrii Comisiei pentru organizarea şi supravegherea concursului .

Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (1) şi (3) din OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, schimbarea sediului biroului executorului judecătoresc dintr-o circumscripţie în alta se face, la cerere, pe locurile vacante prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d). Cererea de schimbare a sediului biroului executorului judecătoresc se face în termen de 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, a listei cuprinzând posturile vacante. Lista se publică şi pe paginile de internet ale Ministerului Justiţiei şi B., dar se va afişa şi la sediul Camerelor executorilor judecătoreşti, la loc vizibil şi accesibil publicului.

De asemenea, a reţinut instanţa de fond că, potrivit art. 791 alin. (1) din din OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, când numărul cererilor de schimbare de sediu este mai mare decât numărul posturilor vacante dintr-o circumscripţie a judecătoriei, posturile se vor ocupa prin concurs, în ordinea mediilor obţinute de candidaţi.

Prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 3011/C/23.09.2015 s-a aprobat organizarea concursului pentru schimbarea sediilor birourilor executorilor judecătoreşti în data de 10.11.2015, iar anunţul de concurs a fost publicat în Monitorul Oficial, partea a III-a, la data de 28 septembrie 2015, conform prevederilor art. 791 din Regulament.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că nu este de natură să atragă anularea concursului, împrejurarea potrivit căreia, ulterior emiterii ordinului prin care s-a aprobat organizarea concursului şi demarării procedurii, au fost depuse un număr mai mic de cereri pentru înscrierea la concurs decât numărul de posturi vacante şi mai mic decât numărul celor depuse în prima etapă, singura condiţie impusă fiind ca numărul iniţial al cererilor pentru schimbarea de sediu să fie mai mare decât numărul posturilor vacante, condiţie respectată la data emiterii OMJ nr. 3011/C/23.09.2015.

În atare context, solicitarea reclamantului de obligare a B. şi a Consiliului B. să avizeze favorabil cererea sa de schimbare a sediului biroului executorului judecătoresc în circumscripţia Bucureşti este neîntemeiată, în considerarea rezultatelor concursului din 10.11.2015 reclamantul fiind declarat respins, concursul fiind încheiat, rezultatele finale publicate pe site-ul B., fiind emise şi ordinele ministrului justiţiei în acest sens.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că situaţia de fapt reţinută de instanţă a fost corectă, în sensul că în octombrie 2015 s-au înscris la concurs 14 candidaţi pe 15 locuri vacante.

Prin urmare, a susţinut recurentul că, atâta vreme cât numărul posturilor vacante este mai mare decât numărul candidaţilor, nu se mai justifică interesul pentru desfăşurarea concursului.

Or, dispoziţia care se aplică în atare situaţie este art. 79 din Regulamentul de aplicare al Legii 188/2000, iar instanţa de fond a aplicat în mod greşit şi dispoziţiile art. 791 din Regulamentul de aplicare al Legii 188/2000,

De asemenea, a susţinut recurentul că Ministerul Justiţiei trebuia să ia act de situaţia de fapt a numărului mai mic al candidaţilor faţă de locurile vacante şi de punctul de vedere al B. şi să constate ca sesiunea concursului nu se mai susţine logic şi legal.

Instanţa nu a ţinut cont de poziţia B. şi a Consiliului B. care, prin memoriul adresat Ministerului Justiţie, nu a insistat în continuarea procedurii concursului pentru circumscripţia Bucureşti, astfel încât rolul de iniţiator şi conducător al procedurii este preluat abuziv de Ministerul Justiţiei.

Dispoziţiile art. 791 din Regulamentul de aplicare al Legii 188/2000, prevăd că iniţiativa de organizare a concursului revine B..

A mai susţinut recurentul că adevăratul motiv pentru continuarea concursului a fost reprezentat de avantajele materiale, respectiv sumele de bani primite de fiecare membru al Comisiilor concursului ce au constat în sumele de bani primite pentru organizarea acestui concurs.

A mai susţinut recurentul că instanţa de fond a împărtăşit în mod greşit punctul de vedere al Ministerului Justiţiei, însă, în fapt, trebuia să ţină cont de înscrierile petenţilor pentru participarea efectivă la concurs la data de 10.11.2015 (care erau în număr inferior posturilor vacante) şi nu de cererile înregistrate în august 2015, astfel încât B. şi Ministerul Justiţiei trebuiau să adapteze norma de drept la situaţia existentă.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut că din cele 4 pagini pe care se desfăşoară hotărârea, doar ultimele două paragrafe din motivarea hotărârii cuprind motivele pentru care a fost respinsă acţiunea .

De asemenea, a arătat că instanţa de fond nu a răspuns criticilor sale, mărginindu-se să elaboreze extrem de sumar motivele pentru care a ajuns la hotărârea pronunţată, astfel încât această motivare lacunară reprezintă în fapt o lipsă de motivare. A mai susţinut în cadrul acestui motiv de recurs că instanţa nu a analizat criticile referitoare la notarea şi stabilirea rezultatelor la concursul de schimbare de sedii, acestea fiind realizate în mod defectuos.

A solicitat menţinerea soluţiei instanţei de fond în ceea ce priveşte suspendarea actelor criticate, întrucât nu face obiectul criticilor recursului.

Pe fondul acţiunii, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea acţiunii în ceea ce priveşte schimbarea sediului din circumscripţia Judecătoriei Aiud în circumscripţia Bucureşti.

A făcut observaţii cu privire la disciplina de drept procesual civil, respectiv executarea silită a obligaţiilor de a face sau de a nu face care implică faptul personal al debitorului; a făcut referire la baremul indicat la notare, ca urmare a concursului de schimbare de posturi; a mai făcut referiri în ceea ce priveşte tratarea subiectelor de concurs, raportat la punctajul acordat în cadrul concursului dar şi referiri cu privire la organizarea profesiei de executor judecătoresc.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului B., precum şi excepţia inadmisibilităţii recursului pe considerentul că motivele invocate de către recurent în cererea de recurs nu se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ. Pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând criticile invocate în cererea de recurs, raportat la hotărârea atacată şi la probele administrate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge, având în vedere următoarele considerente:

A. a). Înalta Curte apreciază neîntemeiată excepţia netimbrării recursului invocată de intimatul Ministerul Justiţiei prin întâmpinare .

Conform rezoluţiei judecătorului din data de 17.10.2018, recurentului i s-a pus în vedere să completeze taxa judiciară de timbru cu diferenţa sumei de 100 de RON.

La data de 04.01.2019, recurentul-reclamant a transmis la dosarul cauzei diferenţa de taxă judiciară de timbru de 100 RON, în completarea sumei de 100 de RON depusă odată cu motivele de recurs, conform rezoluţiei judecătorului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost timbrat corespunzător, conform art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel încât recursul nu poate fi supus nulităţii din perspectiva disp. art. 486 alin. (2) C. proc. civ.

b). cu privire la excepţia formulată de intimata B. prin întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului pe considerentul că motivele invocate de recurent în cererea de recurs nu se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Criticile susţinute în cererea de recurs, atât în ceea ce priveşte motivele contradictorii cuprinse în considerentele hotărârii atacate, cât şi în ceea ce priveşte aplicarea greşită a normelor de drept material, se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, nu se poate reţine o lipsă a motivării recursului, instanţa de control judiciar putând analiza criticile invocate în cererea de recurs raportat la motivele de casare precizate de către recurent.

c). Cu privire la excepţia invocată de către intimata-pârâtă B. prin întâmpinare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului B., aceasta nu vizează motivele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs; intimata-pârâtă nu a invocat această excepţie în faţa instanţei de fond şi nu a formulat recurs împotriva sentinţei, cu privire la această excepţie, motiv pentru care Înalta Curte nu va analiza şi nu se va pronunţa asupra excepţiei invocate prin întâmpinare.

B. În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor.

Se constată că instanţa de fond a prezentat, în conţinutul hotărârii recurate, elementele de fapt şi de drept care au format opinia sa în raport cu soluţia pronunţată.

În cuprinsul sentinţei recurate nu există motive contradictorii ori străine de natura cauzei, considerentele acesteia respectând prevederile art. 425 C. proc. civ., privitoare la conţinutul hotărârii, astfel că instanţa de fond a analizat cauza în limitele instituite de lege şi cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor.

De asemenea, aşa-zisa "motivare sumară" a hotărârii invocată de către recurent tot din această perspectivă nu poate fi primită de Înalta Curte, întrucât instanţa de fond a răspuns şi motivat soluţia pronunţată prin raportare la toate solicitările reclamantului formulate în cererea de învestire a instanţei de fond.

Împrejurarea că hotărârea atacată este motivată într-un număr de pagini restrâns şi nu este desfăşurată amplu, aşa cum ar fi dorit recurentul, nu atrage nelegalitatea acesteia din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la critica recurentului privind faptul că instanţa de fond nu a analizat criticile referitoare la notarea şi stabilirea rezultatelor la concursul de schimbare de sedii întrucât acestea au fost realizate în mod defectuos de către pârâte, Înalta Curte constată că această critică nu vizează obiectul acţiunii formulate de reclamant şi motivele pentru care instanţa a constatat netemeinicia acesteia.

În concluzie, se reţine că motivarea hotărârii atacate permite instanţei de control judiciar să verifice aplicarea dispoziţiilor legale aplicate în cauză la stabilirea situaţiei de fapt, instanţa de fond lămurind pe deplin situaţia de fapt a cauzei, analizând întocmai cererea supusă analizei, considerentele hotărârii făcând posibilă examinarea legalităţii soluţiei pronunţate.

C. În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.

Nu poate fi reţinută critica recurentului potrivit căreia dispoziţiile care se aplică în cauză sunt cele ale art. 79 din Regulamentul de aplicare al Legii 188/2000, iar instanţa a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 791 din Regulamentul de aplicare al Legii 188/2000.

Instanţa de fond, în motivarea hotărârii de respingere a acţiunii reclamantului, a făcut trimitere la dispoziţiile art. 79 alin. (1) şi (3) din OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, care reglementează procedura de formulare a cererii de schimbare a sediului biroului executorului judecătoresc dintr-o circumscripţie în alta.

Dispoziţiile art. 791 alin. (1) din OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 vizează modalitatea de participare la concurs în cazul în care numărul cererilor de schimbare de sediu este mai mare decât numărul posturilor vacante dintr-o circumscripţie a judecătoriei, în ordinea mediilor obţinute de candidaţi, iar alin. (5) al art. 791 din Regulament vizează termenul de formulare a cererii în cazul organizării concursului.

Împrejurarea că recurentul nu doreşte ca instanţa de fond să fi avut în vedere aplicarea disp. art. 791 din Regulamentul care reglementează procedura de concurs în cazul în care numărul cererilor de schimbare de sediu este mai mare decât numărul posturilor vacante dintr-o circumscripţie a judecătoriei, nu atrage nelegalitatea acestei hotărâri.

De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea recurentului potrivit căreia Ministerul Justiţiei trebuia să ia act de situaţia de fapt a numărului mai mic al candidaţilor faţă de locurile vacante şi de punctul de vedere al B. şi să constate ca sesiunea concursului nu se mai susţine .

Prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3011/C/23.09.2015 s-a aprobat organizarea concursului pentru schimbarea sediilor birourilor executorilor judecătoreşti în data de 10.11.2015.

Anunţul pentru concursul pentru schimbarea sediilor birourilor executorilor judecătoreşti a fost publicat în Monitorul Oficial, partea a III a, la data de 28 septembrie 2015, conform art. 791 din Regulament.

Acest concurs a fost organizat ca urmare a faptului că un număr mai mare de 16 candidaţi (mai mult decât posturile vacante anunţate pentru aceste posturi) au formulat cereri de schimbare de sediu pentru posturile din Bucureşti, cereri care au fost înregistrate în termenul prev. de art. 79 alin. (3) din Regulament.

Este neîntemeiată critica recurentului în sensul că organizarea concursului trebuia anulată având în vedere că, ulterior formulării cererilor iniţiale, o parte dintre candidaţi şi-au retras cererile de înscriere la concurs pentru schimbare de sediu pentru circumscripţia Bucureşti.

Din interpretarea dispoziţiilor care reglementează instituţia schimbării de sediu a executorilor judecătoreşti (art. 79 şi art. 791 alin. (1) din OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000), rezultă că cele două etape ale procedurii de schimbare de sediu sunt interdependente, în strânsă legătură una cu cealaltă, fiind părţi componente ale unei proceduri unice.

Astfel, în situaţia în care, în cadrul procedurii de schimbare de sediu, a fost demarată etapa constând în organizarea şi desfăşurarea concursului, raportat la numărul de cereri depuse în temeiul art. 79 din Regulament, împrejurarea că o parte dintre concurenţi s-au retras din procedura de susţinere concursului nu justifică anularea concursului prin oprirea procedurii deja declanşate, această măsură fiind fără temei legal.

Nu este întemeiată nici critica recurentului potrivit căreia instanţa de fond nu a ţinut cont de poziţia B. şi Consiliului B. care, prin memoriul adresat Ministerului Justiţie, nu a insistat în continuarea procedurii concursului pentru circumscripţia Bucureşti, apreciind recurentul că rolul de iniţiator şi conducător al procedurii este preluat abuziv de Ministerul Justiţiei.

Înalta Curte reţine că B. organizează concursul sub controlul şi coordonarea Ministerului Justiţiei, în baza dispoziţiilor O.M.J. nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, astfel încât nemulţumirea recurentului, care apreciază acest aspect ca fiind unul abuziv, nu este întemeiată, fiind o simplă afirmaţie fără nici un suport întemeiat în drept.

Dreptul executorilor judecătoreşti de a-şi schimba sediul nu este consacrat prin Legea nr. 188/2000, astfel încât derularea acestei proceduri urmează a se realiza exclusiv în limitele şi condiţiile fixate de Regulament, act normativ ce nu reglementează posibilitatea anulării sau sistării procedurii de concurs, ca urmare a unor constatări intervenite pe parcursul derulării acestuia.

Înalta Curte nu poate primi nici critica recurentului potrivit căreia adevăratul motiv pentru continuarea concursului a fost reprezentat de avantajele materiale, respectiv sumele de bani primite de fiecare membru al Comisiilor concursului. Folosul material dobândit de membrii comisiei de organizare a concursului nu a format obiectul prezentei cauze. Concursul a fost realizat ca urmare a emiterii Ordinul Ministrului justiţiei nr. 3011/C/23.09.2015 prin care s-a aprobat organizarea concursului pentru schimbarea sediilor birourilor executorilor judecătoreşti în data de 10.11.2015, şi a fost realizat în baza unui act administrativ în vigoare care trebuia pus în aplicare.

Or, nemulţumirea recurentului, în demersul său de candidat pentru schimbarea de sediu în circumscripţia Bucureşti, a constat, în fapt, tocmai în nepromovarea concursului la care a participat, împrejurare care nu poate constitui motiv de anulare a organizării concursului.

Observaţiile recurentului cu privire la disciplina de drept procesual civil, respectiv executarea silită a obligaţiilor de a face sau de a nu face care implică faptul personal al debitorului, criticile referitoare la baremul indicat la notare şi la tratarea subiectelor, raportat la punctajul acordat în cadrul concursului, dar şi cu privire la organizarea profesiei de executor judecătoresc, faţă de obiectul cauzei, care constă în anularea organizării concursului pentru schimbări de sediu dintr-o circumscripţie în alta, şi motivele invocate de reclamant prin acţiunea formulată la instanţa de fond, nu pot fi analizate de instanţa de control judiciar în cadrul motivelor de nelegalitate a sentinţei recurate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului.

Va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 939 din 21 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 939 din 21 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.