Judicial salary recalculation using maximum in-service sectoral reference value under uniform pay legislation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Administrativ şi Fiscal la data de12.06.2017 sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara, cu citarea, în cauză, în calitate de expert, a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat următoarele:

I. În principal sa ne fie stabilite salariile de bază în temeiul Legii 284/2010 prin înmulţirea valorii de referinţă de 600 RON cu indicele corespunzător nivelului studiilor, gradului profesional, gradaţiei şi clasei de salarizare potrivit tabelului din Anexa nr. VI la Legea 284/2010, să li se aplice sporurile prevăzute prin hotărâri judecătoreşti şi în continuare să li se aplice toate majorările anuale prevăzute de legile anuale de salarizare şi să li se plătească diferenţele dintre drepturile achitate efectiv şi cele la care sunt îndreptăţite potrivit legii de salarizare unitară potrivit calculului de mai sus.

II. În subsidiar au solicitat:

1. anularea Hotărârii Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Alba Iulia având nr. 19 din data de 17 martie 2017 şi în consecinţă modificarea parţială a Deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/03.02.2017 şi nr. 27/RU/09.02.2017 emise de preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia, în sensul aplicării dispoziţiilor Legii nr. 71/2015, a O.U.G. nr. 57/2015, nr. 20/2016 şi nr. 43/2016, cu privire la modificarea datei stabilite pentru recalcularea indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a valorii de referinţă sectoriale utilizate în calculul salarial, după cum urmează:

a) - Modificarea anexelor I-IV menţionate în Decizia nr. 27/RU/09.02.2017. în sensul recalculării salariilor personalului auxiliar şi conex, conform grilei unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor şi în consecinţă modificarea fişelor de salarizare comunicate în data de 10.03.2017. prin raportarea la modul de calcul anexat (Anexa nr. 8).

b) - Recalcularea şi plata diferenţelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţa sectorială aflată în plată la nivel naţional, respectiv VRS - 405 Iei şi venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv, pe perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "JUSTIŢIE" pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie şi specialitate, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

c) - Recalcularea şi plata diferenţelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială, VRS - 445,5 RON şi venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv, începând cu data de 1 decembrie 2015, la zi şi în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "JUSTIŢIE" pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie şi specialitate, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

d) - Recalcularea şi plata diferenţelor dintre venitul calculat prin raportare la sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi cel de păstrarea confidenţialităţii de 15 % şi venitul efectiv plătit, ce nu a inclus aceste sporuri, retroactiv, începând cu data de 9 aprilie 2015, la zi şi în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "JUSTIŢIE", pentru fiecare funcţie, gradaţie şi vechime în funcţie specialitate, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, pentru personalul conex al Judecătoriei Hunedoara.

e) - emiterea unei decizii de reîncadrare pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Judecătoriei Hunedoara în vederea reparării prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea deciziei solicitate, conform punctelor a)-d) din prezenta acţiune.

3. constatarea discriminării cu ocazia încadrării într-o altă tranşă de vechime, raportat la colegii care anterior datei de 31.12.2010, au îndeplinit aceeaşi condiţie de vechime şi repararea discriminării prin plata, către reclamanţii care se află în astfel de situaţii, a despăgubirilor constând în contravaloarea diferenţelor dintre indemnizaţia rezultată ca urmare a trecerii într-o altă tranşă de vechime (în muncă sau în funcţie) şi indemnizaţia efectiv acordată colegilor acestora, care, anterior datei de 31.12.2010, au îndeplinit aceeaşi condiţie de vechime, începând cu data reîncadrării şi în continuare, pentru viitor, precum şi diferenţele dintre cuantumul sporurilor pentru risc şi confidenţialitate şi pentru condiţii deosebite de muncă primite în prezent şi cel care ar fi trebuit să fie acordat;

4.obligarea pârâţilor nr. 2 şi 3 la repararea prejudiciului creat prin plata, către reclamanţi, despăgubirilor actualizate în raport cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective şi a dobânzilor legale penalizatorii, aferente sumelor datorate începând cu data de la care ar fi trebuit acordate şi în continuare, pentru viitor, până la data plăţii efective.

5.obligarea pârâţilor nr. 2 şi 3 în principal, la plata despăgubirilor/diferenţelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială VRS - 405 RON şi venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, începând cu data de 1 octombrie 2007 până la data de 30 noiembrie 2015 şi în subsidiar, la plata despăgubirilor/diferenţelor de indemnizaţii anterior menţionate începând cu data de 1 mai 2014 până la data de 30 noiembrie 2015, raportat la VRS 405 şi la data scadenţei fiecărei sume şi până la plata efectivă.

6. obligarea pârâtului nr. 1, în calitate de ordonator principal de credite, la comunicarea către instanţa de judecată învestită cu judecarea prezentei cauze şi către Curtea de Apel Alba Iulia a nivelului maxim (la nivelul autorităţii judecătoreşti) al indemnizaţiei de încadrare şi nivelul maxim al sporurilor pe categorii de personal, pe condiţii îndeplinite, ce a rezultat în urma constituirii Comisiei la nivelul Ministerului Justiţiei. în scopul stabilirii nivelului maxim al indemnizaţiilor de încadrare brută lunară, aşa cum rezultă din adresa nr. x/04.10.2016 (Anexa nr. 9) şi în consecinţă la stabilirea unei grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate juridică şi conex din cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Alba - Iulia. la nivelul maxim aflat în plată pentru fiecare funcţie din familia ocupaţională "JUSTIŢIEI" cu luarea în considerare a grilelor de salarizare, stabilite în baza aceloraşi acte normative, pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Parchetelor şi din cadrul Curţilor de Apel care au achiesat la aceste grile.

7. obligarea pârâtului 1 la alocarea de fonduri necesare plaţii drepturilor cuvenite personalul auxiliar de specialitate juridică şi conex din cadrul Judecătoriei Hunedoara, respectiv din cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia si a paraţilor 2 si 3 la plata drepturilor.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 5044 din data de 19.12.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei şi a respins cererea ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Hunedoara şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Curtea de Apel Alba-Iulia.

A respins ca neîntemeiate excepţia privind prescripţia dreptului material la acţiune, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei de obiect a cererii.

A admis în parte cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara.

A dispus anularea în parte, în privinţa reclamanţilor, a Hotărârii nr. 19/17.03.2017 a Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Alba-Iulia şi, pe cale de consecinţă, a constatat nulitatea în parte, în privinţa reclamanţilor, a Deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/3.02.2017 şi nr. 27/9.02.2017 emise de către Preşedintele Curţii de Apel Alba-Iulia, în ceea ce priveşte data de la care se recunosc drepturile salariale.

A dispus obligarea pârâtului Preşedintele Curţii de Apel Alba-Iulia să emită decizii prin care drepturile salariale cuvenite reclamanţilor să fie recalculate prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, şi prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu data de 01.12.2015 şi până la data de 1.08.2016.

A obligat pe pârâtul Tribunalul Hunedoara să plătească fiecărui reclamant diferenţele dintre drepturile salariale recalculate potrivit prezentei hotărâri şi drepturile salariale efectiv plătite reclamanţilor.

A respins, în rest, cererea ca neîntemeiată şi ca inadmisibilă, în ce priveşte pretenţiile care nu au făcut obiectul Hotărârii nr. 19/17.03.2017 a Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Alba-Iulia.

3. Cererile de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 5044 din data de 19.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, recurentul-pârât Tribunalul Hunedoara a arătat că în raport de obiectul principal al cauzei Tribunalul Hunedoara nu are calitate procesuală pasivă, câtă vreme, stabilirea drepturilor de salariale brute a personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti este o atribuţie a ordonatorului secundar de credite (în speţă Curtea de Apel Alba Iulia).

Intimaţii-reclamanţi au contestat modul de stabilire al drepturilor salariale brute, fără a pretinde că Tribunalul Hunedoara ar fi calculat şi plătit eronat drepturi salariale nete, iar în măsura în care, prin decizii de salarizare emise pe numele acestora, s-ar stabili că li se cuvin drepturi salariale suplimentare cu siguranţă Tribunalul Hunedoara, în virtutea atribuţiilor de ordonator terţiar de credite, va efectua plăţile cuvenite conform drepturilor stabilite în favoarea reclamanţilor.

Pe fondul cauzei, arată că nu se poate reţine nicio culpă în sarcina Tribunalului Hunedoara cu privire la modul de calcul al drepturilor salariale brute cuvenite reclamanţilor, Tribunalul Hunedoara după determinarea drepturilor salariale nete cuvenite, în raport de deciziile de salarizare emise de Curtea de Apel Alba Iulia şi de prevederile legale aplicabile în materie salarială, a plătit reclamanţilor efectiv sumele de bani cuvenite în raport de salariile brute stabilite în deciziile de salarizare.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea şi a pârâtului Tribunalul Hunedoara la plata unor diferenţe salariale, în măsura în care, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, se va decide prin hotărâre judecătorească (sau Curtea de Apel Alba Iulia va emite decizie de salarizare pentru drepturi salariale suplimentare pe perioada solicitată de către reclamanţi) reclamanţilor li se cuvin diferenţe salariale, Tribunalul Hunedoara, potrivit competenţelor legale ce îi revin în calitate de ordonator terţiar de credite, va calcula şi plăti efectiv reclamanţilor drepturile salariale cuvenite, în condiţiile legii şi în limita fondurilor bugetare alocate.

Prin motivele de recurs formulate, recurenta-pârâtă Curtea de Apel Alba Iulia a arătat că, contrar celor reţinute de instanţa de fond prin sentinţa recurată Curtea de Apel Alba Iulia a făcut aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 57/2015, modificată prin O.U.G. nr. 20/2016, conform prevederilor DCC nr. 794/2016, prin emiterea deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/06.02.2017 şi 27/2017 şi ulterior prin deciziile nr. 30/C/21.06.2017 şi nr. 143/RU/21.06.2017, astfel încât solicitările din prezentul dosar sunt parţial lipsite de obiect şi de interes.

Asupra problemei de fond în privinţa acordării majorărilor salariale de 5%,2%, 11% s-a pronunţat ÎCCJ prin decizia nr. 25/2011, statuându-se faptul că aceste drepturi nu puteau fi acordate magistraţilor sau personalului salarizat din Ministerul Justiţiei, ci doar personalului contractual din sectorul bugetar. Dispoziţiile deciziei nr. 25/2011 RIL care tranşează această problemă sunt în continuare obligatorii de aplicat, considerentele de drept şi starea de fapt în baza cărora s-a emis această interpretare fiind în continuare valabile.

O.U.G. nr. 20/2016 care modifică O.U.G. nr. 57/2015 nu stabileşte un nou mod de calcul al salariului sau o nouă salarizare, ci doar obligaţia acordării maximului aflat în plată şi aducerea la acest maxim a tuturor salariilor de bază pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, care au o valoare mai mică, aspect reţinut şi în cuprinsul DCC nr. 794/2016 care face referire la necesitatea egalizării indemnizaţiilor prin raportare la nivelul celor aflate în plată prin luarea în considerare a drepturilor salariate acordate de hotărâri judecătoreşti (pct. 18,25,30,31,33).

Astfel, decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 se referă la neconstituţionalitatea prevederilor art. 3 ind.l alin. (1)2 din O.U.G. nr. 43/2016, aplicabil începând cu luna august 2016, iar această neconstituţionalitate nu poate fi extinsă, retroactiv, nici la toate legile anuale de salarizare începând cu anul 2010 şi nici Ia legile care au reglementat acordarea de drepturi salariale anterior intrării în vigoare a Legilor unice de salarizare nr. 330/2009 şi 284/2010.

Prin art. 1 al Deciziei nr. 52/C/22.12.2016 a Preşedintelui Curţii de apel Alba Iulia, pentru perioada 09.05.2015-31.07.2016, s-a acordat personalului auxiliar şi conex din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia şi al instanţelor din raza sa de competenţă, salarizarea la nivelul maxim identificat în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, personalului care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Conform art. 2 al aceleiaşi decizii, începând cu data de 1 august 2016, salariile de bază brute lunare ale acestor categorii de personal se recalculează prin raportare la valoarea stabilită la nivelul maxim aflat în plată identificat în conformitate cu dispoziţiile art. 3 ind.l alin. (1)3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Principiile din cuprinsul Deciziei nr. 52/C/22.12.2016 au fost concretizate prin deciziile nr. 21/03.02.2017 şi nr. 27/RU/09.02.2017 ale preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia, drepturile salariale stabilindu-se în funcţie de maximul care a fost identificat la momentul emiterii lor ca fiind aflat în plată (în cadrul instituţiei publice Curtea de Apel Alba Iulia, pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016 şi în cadrul familiei ocupaţionale Justiţie, pentru perioada 01.10.2016-31.12.2016).Iar prin decizia 143/RU/21.06.2017 s-a stabilit recalcularea drepturilor salariale cf prev. art. 1 alin. (1) din Decizia nr. 52/2016, pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016. Aceste dispoziţii ale Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia au fost menţinute prin Hotărârile nr. 17, nr. 19 şi nr. 20 din 17.03.2017 ale Colegiului de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia care au soluţionat contestaţiile împotriva deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/03.02.2017 şi nr. 27/RU/09.02.2017 ale preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia.

De asemenea, învederează că la acest moment, în aplicarea prevederilor art. 1 alin. (2) din Decizia nr. 52/22.12.2016 a Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 30/C/21.06.2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia, pentru perioada 01.08.2016-30.09.2016, salariul de bază brut al personalului auxiliar şi conex din Curtea de Apel Alba Iulia şi din instanţele din circumscripţia acesteia, s-a recalculat prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include şi majorarea de 10 %, pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Aceasta deoarece valoarea maximă de referinţă sectorială aflată în plată la data de 01.08.2016, identificată până la acest moment în cadrul autorităţii judecătoreşti este de 381,823 RON, valoare care include majorarea cu 10% aplicată conform prevederilor Legii nr. 293/2015, aspect ce rezultă din OMJ 4680/C/21.12.2016 şi din adresa Ministerului Justiţiei nr. 52691/14.06.2017 referitoare la rectificarea bugetului aprobat pe anul 2017, depusă la fondul cauzei.

Valoarea de Referinţă Sectorială în cuantum de 405 RON, majorată cu 10 % a fost acordată, de la data 01.10.2016, de către toţi ordonatorii principali de credite din cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie", inclusiv în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia - deoarece această valoare s-a constatat ca fiind maximul ei aflat în plată, ca valoare existentă în indemnizaţia de încadrare brută lunară/salariul de bază brut lunar la nivelul întregii familii ocupaţionale "Justiţie", valoare relevată din conţinutul adreselor nr. x/02.02.2017 şi nr. y/14.02.2017 ale ÎCCJ, depuse la fondul cauzei.

Contrar susţinerilor instanţei de fond, simplul fapt că există o serie de hotărâri judecătoreşti care au acordat majorările salariale de 5%,2%,11% unor persoane din cadrul familiei ocupaţionale Justiţie, nu conduc la cuantumul valorii de referinţă sectorială de 405 RON (deoarece majorările de 5%,2%,11% aplicate la VRS 305 RON conduc la VRS 381.823 Iei, valoare acordată în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia începând cu data de 01.08.2016) şi nici nu face dovada faptului că aceste majorări erau cuprinse indemnizaţia de încadrare/salariul de bază al a vreunei persoane din familia ocupaţională Justiţie şi după data de 12.11.2009, data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, când a fost stabilită o altă structură a indemnizaţiei/salariului, acele diferenţe de drepturi salariale fiind eşalonate la plată până în 18.11.2015.

Faptul că prin sentinţa civilă nr. 46/2017 din dosar x/2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea şi a obligat pârâtul CSM la emiterea ordinelor de salarizare cu luarea în calcul a unei VRS 405 Iei începând cu data de 09.04.2015 nu are relevanţă în aprecierea maximului aflat în plată tocmai datorită faptului că ea este ulterioară perioadei de raportare stabilită prin lege conform art. 3 ind.l alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 - 01.08.2016-31.12.2016 - fiind pronunţată în 2017, chiar dacă are aplicabilitate începând cu 09.04.2015.

Aşadar contrar celor reţinute de către instanţa de fond, VRS 405 RON consacrată de această sentinţă pronunţată la 13.01.2017, nici nu avea cum să fie cuprinsă în indemnizaţia brută anterior datei când aceasta a fost pronunţată, astfel încât ea nu poate constitui reper de acordare.

Raportarea pentru acordarea unei salarizări la nivel maxim s-a făcut, pentru perioada 09.05.2015- 31.07.2016, la nivelul maxim din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia şi al instanţelor din raza sa de competenţă, prin emiterea deciziei nr. 52/C/22.12.2016, cu luarea în considerare a prevederilor art. 1 alin. (5) ind.l din O.U.G. nr. 83/2014 actualizată, raportat la Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ: nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.

Prin prevederile Deciziei nr. 23/2016 a ÎCCJ, dată în interpretarea şi aplicarea art. 1 alin. (5) ind.l din O.U.G. nr. 83/2014 actualizată, se specifică sfera de aplicare a acestui articol, statuându-se că salarizarea de la minim la maxim se aplică personalului din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalului din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate la art. 2 alin. din Legea nr. 284/2014, adică mai tot personalului salarizat din fonduri bugetare.

În acelaşi timp, se clarifică nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme - art. 1 alin. (5) ind.l - (adică aducerea salariului de bază brut de la minim la maxim,) care este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice, noţiune care nu este echivalentă cu cea de autoritate judecătorească.

Mai exact "nivelul de salarizare ce va fi comparat, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice în aceleaşi condiţii, este nivelul de salarizare din luna decembrie a anului 2014, care prin efectul art. 1 alin. (1) şt 2 din OXJG nr. 83/2014, s-a menţinut la acelaşi nivel şi în anul 2015 (a se vedea considerentele Deciziei 23/2016 paragr.l pag. 34 şi paragr. 2, 3 şi 4 din pag. 34) Aşadar, Decizia nr. 23/2016 face referire în mod expres că nivelul de salarizare ce trebuie luat în considerare, aflat în plată pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice în aceleaşi condiţii, este nivelul maxim al salariului de bază şi al sporurilor (de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice) din luna decembrie 2014, care în mod evident, conform celor dezvoltate mai sus, nu avea în vedere VRS 405 RON.

Aşadar, din toate aceste considerente apreciază că prin interpretarea dată prevederilor legale mai sus menţionate, conform sentinţei recurate, instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a prevederilor legale în discuţie, statuând că există obligaţia stabilirii salariului de bază al reclamanţilor la nivelul maxim aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale Justiţie cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 şi de 445,5 RON începând cu data de 01.12.2015, în condiţiile în care această obligaţie subzistă, conform prevederilor legale aplicabile, începând cu data de 01.08.2016, iar aceste drepturi au fost acordate de către Curtea de Apel Alba Iulia, la nivelul maxim, începând cu această dată reclamanţilor intimaţi.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului şi rejudecând cauza, respingerea ca fiind lipsită de obiect şi de interes (toate în limitele precizate), precum şi ca neîntemeiată în rest.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimaţii-reclamanţi nu au depus întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 20 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 11 martie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţii-pârâţi, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Controlul jurisdicţional declanşat de către intimaţii-reclamanţi are ca obiect anularea Hotărârii Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Alba Iulia având nr. 19 din data de 17 martie 2017 şi în consecinţă modificarea parţială a Deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/03.02.2017 şi nr. 27/RU/09.02.2017 emise de preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia, în sensul aplicării dispoziţiilor Legii nr. 71/2015, a O.U.G. nr. 57/2015, nr. 20/2016 şi nr. 43/2016, cu privire la modificarea datei stabilite pentru recalcularea indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a valorii de referinţă sectoriale utilizate în calculul salarial şi, pe cale de consecinţă, recalcularea şi plata diferenţelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţa sectorială aflată în plată la nivel naţional, respectiv VRS - 405 Iei şi venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv, pe perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "JUSTIŢIE" pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie şi specialitate, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; recalcularea şi plata diferenţelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială, VRS - 445,5 RON şi venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv, începând cu data de 1 decembrie 2015, la zi şi în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "JUSTIŢIE" pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie şi specialitate, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; recalcularea şi plata diferenţelor dintre venitul calculat prin raportare la sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi cel de păstrarea confidenţialităţii de 15 % şi venitul efectiv plătit, ce nu a inclus aceste sporuri, retroactiv, începând cu data de 9 aprilie 2015, la zi şi în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "JUSTIŢIE", pentru fiecare funcţie, gradaţie şi vechime în funcţie specialitate, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, pentru personalul conex al Judecătoriei Hunedoara.

Prima instanţă a admis, în parte, acţiunea dedusă judecăţii, a dispus anularea în parte, a Hotărârii nr. 19/17.03.2017 a Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Alba-Iulia şi, pe cale de consecinţă, a constatat nulitatea în parte, în privinţa reclamanţilor, a Deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/3.02.2017 şi nr. 27/9.02.2017 emise de către Preşedintele Curţii de Apel Alba-Iulia, în ceea ce priveşte data de la care se recunosc drepturile salariale; a dispus obligarea pârâtului Preşedintele Curţii de Apel Alba-Iulia să emită decizii prin care drepturile salariale cuvenite reclamanţilor să fie recalculate prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, şi prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu data de 01.12.2015 şi până la data de 1.08.2016 şi a obligat pârâtul Tribunalul Hunedoara să plătească fiecărui reclamant diferenţele dintre drepturile salariale recalculate potrivit prezentei hotărâri şi drepturile salariale efectiv plătite reclamanţilor.

Învestită cu soluţionarea cererilor de recurs de faţă, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor invocate.

Cu privire la recursul declarat de pârâtul Tribunalul Hunedoara se constată că în mod corect prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât şi a reţinut că, părţile reclamante funcţionează ca personal auxiliar de specialitate şi personal conex în cadrul Tribunalului Hunedoara, calitatea de ordonator de credite şi eventual debitor al plăţii drepturilor salariale invocate de acestea se găseşte la nivelul tribunalului menţionat, faţă de care părţile reclamante se află în raport de serviciu, potrivit art. 36 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, texte potrivit cărora "Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, (…)." (art. 36), respectiv "(…), iar preşedinţii tribunalelor au calitatea de ordonator terţiar de credite." (art. 44).

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

Cu privire la motivele de recurs formulate de pârâta Curtea de Apel alba Iulia, Înalta Curte constată că o primă critică se referă la faptul că solicitările intimaţilor-reclamanţi sunt parţial lipsite de obiect şi de interes deoarece, principiile din cuprinsul Deciziei nr. 52/C/22.12.2016 au fost concretizate prin deciziile nr. 21/03.02.2017 şi nr. 27/RU/09.02.2017 ale preşedintelui Curţii de Apel alba Iulia, drepturile salariale stabilite în funcţie de maximul care a fost identificat la momentul emiterii lor ca fiind aflat în plată.

Această critică nu poate fi primită deoarece, conform Deciziei nr. 52/C/22.12.2016, pentru perioada 09.05.2015 - 31.07.2016 nu s-a avut în vedere Valoarea de Referinţă Sectorială de 405, ci aşa cum recunoaşte chiar recurenta-pârâtă s-a acordat salarizarea la nivelul maxim aşa cum s-a statuat şi prin Decizia nr. 23/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în care se arată că, nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, astfel încât personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că intimaţii-reclamanţi aveau dreptul la stabilirea drepturilor salariale, prin luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, de la data intrării în vigoare a Legii mnr. 293/2015.

Relevant în cauza de faţă este faptul că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014:

"(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Ca atare, articolul 1 din O.U.G. nr. 83/2014 reglementează, principial, că, în cursul anului 2015, cuantumul salariilor, sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor etc. de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, şi prin care s-a introdus alin. (1) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Rezultă, aşadar, din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 71/2015 că legiuitorul a aprobat O.U.G. nr. 83/2014, stabilind că în cursul anului 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu excepţia personalului din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, care va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această prevedere se aplică şi în cadrul stabilirii cuantumului gradaţiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradaţie după anul 2010.

Or, în contextul în care autoritatea legiuitoare a înţeles să aprobe cu modificări O.U.G. nr. 83/2014, în scopul eliminării discriminărilor existente între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, aceasta fiind motivarea amendamentului ce a condus la adoptarea art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, este greu de susţinut şi mai mult decât discutabil din punct de vedere al respectării prevederilor art. 16 din Constituţia României că eliminarea unor atare discriminări a avut în vedere doar anumite categorii de salariaţi şi nu toţi destinatarii actului normativ în discuţie, aflaţi în aceeaşi situaţie, respectiv cei care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Pentru soluţionarea corectă a prezentei cauze, prima instanţă a avut în vedere situaţia ordonatorului principal de credite Consiliul Superior al Magistraturii, care, deşi acesta a emis diverse hotărâri de principiu privind punctul său de vedere asupra nivelului valorii de referinţă sectorială ce ar trebui aplicat pentru uniformizarea drepturilor salariale cuvenite judecătorilor, totuşi personalul său a fost nevoit să îl acţioneze în justiţie pentru recunoaşterea unei valori de referinţă sectorială de 405 RON.

Altfel spus, ordonatorul de credite menţionat nu utiliza, raportat la data de 09.04.2015, o valoare de referinţă sectorială de 405 RON pentru calculul drepturilor salariale, ci doar o afirma principial.

În urma acestui demers juridic, prin sentinţa nr. 48/13.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia din data de 22.06.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a fost obligat să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015.

În consecinţă, la data pronunţării hotărârii de faţă, sentinţa Curţii de Apel Bucureşti nr. 48/13.01.2017, definitivă prin respingerea recursului, a produs efecte juridice, atestând în familia ocupaţională "Justiţie", la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 (09.04.2015), o valoare maximă de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON.

Înalta Curte reţine că, hotărârea judecătorească reprezintă un act de aplicare a legii pentru soluţionarea unui conflict de drepturi sau interese, constituind un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice şi de eficientizare a normelor de drept substanţial. Datorită acestui fapt, hotărârea judecătorească - desemnând tocmai rezultatul activităţii judiciare - reprezintă, fără îndoială, cel mai important act al justiţiei. Hotărârea judecătorească, având autoritate de lucru judecat, răspunde nevoii de securitate juridică, părţile având obligaţia să se supună efectelor obligatorii ale actului jurisdicţional, fără posibilitatea de a mai pune în discuţie ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecăţii. Prin urmare, hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă se situează în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficienţă specifică de către ordinea normativă constituţională.

Chiar dacă are efecte inter partes, hotărârea judecătorească interpretează norme de lege cu aplicabilitate generală. În procesul de aplicare a legii, scopul interpretării unei norme juridice constă în a stabili care este sfera situaţiilor de fapt concrete, la care norma juridică respectivă se referă, şi în a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme, interpretarea fiind necesară pentru a clarifica şi a limpezi sensul exact al normei, şi pentru a defini, cu toată precizia, voinţa legiuitorului.

Înalta Curte constată că prezenta cauză şi cea soluţionată în dosarul nr. x/2016 sunt diferite, însă între acestea există o strânsă legătură din perspectiva dispoziţiilor art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora, autoritatea de lucru judecat priveşte inclusiv considerentele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, iar efectul pozitiv al sentinţei nr. 48/13.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în care s-a soluţionat în mod definitiv cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţi cu privire la majorările acordate magistraţilor şi personalului asimilat, se răsfrânge şi asupra prezentei cauze.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Curtea de Apel Alba-Iulia şi Tribunalul Hunedoara împotriva sentinţei nr. 5044 din 19 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2020.