Road traffic accident compensation: rejection of insurer insolvency fund’s internal statistical guidelines as binding criteria for judicial assessment of moral damages

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 24.07.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat anularea Deciziei nr. 6984/29 iunie 2017, având numărul de înregistrare 39847/10 iulie 2017, Registratura 7, a Fondului de Garantare a Asiguraţilor, în sensul majorării sumei solicitate cu titlu de despăgubire la cuantumul solicitat prin cererea de plată, înregistrată sub numărul x/04.05.2016, cu titlu de daune materiale şi morale, ca urmare a evenimentului rutier în care a fost implicat la data de 08 aprilie 2016.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 4725 din data de 05.12.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 4725 din data de 05.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, la data de 08 aprilie2016, în jurul orelor 14:45, în intersecţia străzilor Dunării cu Constantin Brâncoveanu, din municipiul Alexandria, judeţul Teleorman, s-a produs un accident rutier. În acest accident recurentul-reclamant a fost implicat în calitate de conducător auto al autoturismului cu numărul de înmatriculare x, proprietate personală. Imediat după evenimentul rutier a sunat la Sistemul Naţional Unic pentru Apelurile de Urgenţă, apelând la 112.

Agentul de poliţie, din cadrul Biroului Rutier al Poliţiei Municipiului Alexandria, judeţul Teleorman, a întocmit un Proces-Verbal de constatare a contravenţiei, din care rezultă cât de gravă a fost lovitura dintre cele două autoturisme, precum şi că vinovat de producerea accidentului este şoferul B. care a pătruns în intersecţie pe culoarea roşu a semaforului electric aflat în funcţiune.

La momentul producerii accidentului datorită emoţiilor, sperieturilor şi şocului loviturii recurentul-reclamant nu a luat în seamă loviturile şi durerile, ulterior durerile s-au accentuat şi s-a prezentat la Camera de Gardă a Spitalului Judeţean de Urgenţă Alexandria, apoi la Serviciul de Medicină Legală Teleorman, iar în urma examinării i s-a emis Certificatul Medico-Legal numărul 618, din data de 20 aprilie 2016, din care rezultă faptul că, pentru vindecarea acestora necesită 3-4 (trei - patru) zile de îngrijire medicală.

După acest eveniment rutier a rămas cu dureri la picior dar a suferit şi un şoc, deoarece oamenii care treceau pe lângă mine râdeau de mine, pentru că ameninţ de un picior datorită accidentului, iar pentru ameliorarea durerilor la picior poartă tot timpul medicamente în buzunar.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 3 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 11 martie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor menţionate în cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Controlul jurisdicţional declanşat de către recurentul-reclamant are ca obiect anularea anularea Deciziei nr. 6984/29 iunie 2017 a Fondului de Garantare a Asiguraţilor, în sensul majorării sumei solicitate cu titlu de despăgubire la cuantumul solicitat prin cererea de plată, înregistrată sub numărul x/04.05.2016, cu titlu de daune materiale şi morale, ca urmare a evenimentului rutier în care a fost implicat la data de 08 aprilie 2016.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând că, reclamantul nu a pretins că ar fi depus la dosarul de daună documente justificative ale unor pretenţii, care să fi fost omise de la analiză, iar din cuprinsul Deciziei rezultă că pârâtul a avut în vedere particularităţile concrete ale cauzei, respectiv, actele medico-legale din care rezultă că urmare a producerii accidentului rutier, acesta a suferit vătămări corporale, constând în echimoze şi excoriaţii, care au necesitat pentru vindecare circa 4 zile, pârâtul prezentând raţiunile care au determinat stabilirea unui anumit cuantum al daunelor morale, motiv pentru care s-a considerat că actul administrativ nu a fost emis într-o manieră discreţionară.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Trecând la examinarea punctuală a motivelor de recurs prin care arată că soluţia instanţei de fond este nelegală din raţiuni care ţin de interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale referitoare la daunele materiale şi morale acordate intimatului-reclamant Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015:

"în vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula cerere motivată în acest sens".

Conform dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din acelaşi act normativ:

"în vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidentele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă".

Această obligativitate a instrumentării dosarelor de dauna de către FGA este prevăzută şi de dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Norma nr. 16/2015 a ASF:

"În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea documentelor justificative anexate de petent în susţinerea cererii de plată, a dosarelor de daună şi a evidentelor preluate de la asigurător, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare".

Într-adevăr, pentru cuantificarea daunelor morale nu sunt stabilite criterii şi limite legale, dispoziţiile art. 50 din Norma A.S.F. nr. 23/2014 menţionând că la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale se au în vedere şi daunele morale, în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din Romania.

Cu privire la cuantificarea daunelor morale recurentul-pârât a arătat că, intimatul-reclamant a întrunit condiţiile pentru a solicita plata de la FGA, este creditor de asigurare, a formulat cererea de plată în termenul prevăzut de lege, însă FGA a respins în parte cererea de plată raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, în baza căruia se poate aprecia întinderea daunelor morale, în lipsa unor criterii legale, stabilite de leguitor astfel că, FGA a adoptat o procedură internă cu stabilirea anumitor praguri, raportându-se la numărul de îngrijiri medicale prin cuantificarea practicii judecătoreşti oferită de Ghidul Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii.

Înalta Curte constată că Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale, emis de Fondul de protecţie a victimelor străzii, conţine date statistice extrase din hotărâri ale instanţelor de judecată şi a fost elaborat cu titlu de recomandare, pentru uzul societăţilor de asigurări, însă acestea nu reprezintă un criteriu legal de evaluare judiciară a prejudiciului moral, ci un instrument de lucru la dispoziţia asigurătorilor în procedura administrativă, neavând putere normativă şi, deci, caracter obligatoriu pentru instanţe.

Analiza unei jurisprudenţe relevante în materie presupune verificarea unor cazuri concrete pentru a identifica situaţii similare în care, aplicându-se criteriile create pe cale jurisprudenţială, s-au determinat anumite valori ale prejudiciului, acestea constituind o marjă de apreciere pentru instanţa aflată în situaţia de a statua cu privire la cuantificarea despăgubirilor.

Or, media sumelor acordate în cazuri similare de instanţele din România şi jurisprudenţa instanţelor naţionale nu reprezintă criterii obligatorii în stabilirea cuantumului daunelor morale.

Problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde, ci ea presupune o apreciere şi evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, fiind supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Prin urmare, în contextul în care Legea nr. 213/2015, în temeiul căreia a fost formulată cererea de despăgubire către FGA, un cuprinde nicio trimitere la eventuale repere pentru determinarea cuantumului prejudiciilor de natură nepatrimonială, Înalta Curte are îndatorirea de a cerceta dacă suma acordată de prima instanţă răspunde, în concret, exigenţei de a acoperi prejudiciul suferit de partea lezată prin evaluarea individuală a circumstanţelor particulare a cazului dedus judecăţii.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va avea în vedere aspectele de fapt din care rezultă consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială etc., ţinând cont, totodată, de necesitatea păstrării unui echilibru între scopul urmărit, acela de compensaţie echitabilă pentru gravitatea suferinţei generate de distrugerea legăturii afective şi preocuparea ca, prin acordarea daunelor, să nu se producă o îmbogăţire fără justă cauză.

Astfel, din actele dosarului rezultă că la data de 08 aprilie 2016, în intersecţia străzilor Dunării cu Constantin Brâncoveanu, din municipiul Alexandria, judeţul Teleorman, s-a produs un accident între autoturismul x, condus de A. şi autoturismul x, condus de B., care a pătruns în intersecţie pe culoarea roşu a semaforului.

Ca urmare a evenimentului rutier leziunile suferite de către recurentul-reclamant au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale, însă ulterior acesta a rămas cu dureri la un picior, fiind nevoit să ia analgezice.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, rolul Fondului este acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, acesta garantând, potrivit art. 2 alin. (3) din lege, plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, potrivit art. 5 din lege.

Recurentul-reclamant este creditor de asigurare, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii) din Legea nr. 213/2015 şi are dreptul să primească despăgubiri materiale şi morale, în urma insolvenţei asigurătorului S.C. C. S.A..

Ţinând cont de aceste aspecte, prin raportare la circumstanţele reale, reprezentate de împrejurările în care a avut loc evenimentul rutier şi consecinţele acestuia, de numărul zilelor de îngrijiri medicale, Înalta Curte constată că suma de acordată cu titlu de daune morale este prea mică şi va fi majorată la un cuantum de 10.000 RON, ce corespunde necesităţii de dezdăunare, pe lângă suma de 292 RON acordată iniţial intimatului-reclamant, de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, reprezentând daune materiale.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în mod greşit prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii, ca neîntemeiată.

7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate.

Pentru considerentele expuse, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi rejudecând, va admite, în parte, acţiunea, va anula, în parte, Decizia nr. 6984/29.06.2017, va obliga pârâtul să emită reclamantului o decizie prin care să-i stabilească despăgubiri morale în sumă de 10.000 RON, va menţine dispoziţiile deciziei în privinţa stabilirii sumei de 292 RON, despăgubiri materiale şi va obliga intimatul-pârât la plata sumei de 595 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 4725 din 05 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârea atacată şi rejudecând:

Admite, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Anulează, în parte, Decizia nr. 6984/29.06.2017.

Obligă pârâtul să emită reclamantului o decizie prin care să-i stabilească despăgubiri morale în sumă de 10.000 RON.

Menţine dispoziţiile deciziei în privinţa stabilirii sumei de 292 RON, despăgubiri materiale.

Obligă intimatul-pârât la plata sumei de 595 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2020.