Statutory interest for late VAT refunds not tolled by tax inspections or taxpayer-requested suspensions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi, în temeiul art. 192 şi art. 194 C. proc. civ., art. 8 şi 10 din legea 554/2004, art. 70 şi 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 din codul de procedură fiscală, a solicitat: - anularea Deciziei nr. 1444/11.02.2015 prin care s-a respins contestaţia administrativ-fiscală formulată de reclamantă împotriva refuzului DGRFP Bucureşti de a soluţiona favorabil cererea nr. x/16.09.2014 prin care a solicitat plata dobânzilor fiscale în valoare de 1.736.247 RON precum şi emiterea actelor administrative care să ateste dreptul reclamantei la plata sumelor anterior menţionate; - recunoaşterea dreptului A. la dobânzi în sumă de 1.736.247 RON aferente rambursării cu întârziere a TVA identificat în deconturile menţionate în cuprinsul cererii prezente; - obligarea DGRFP Bucureşti să: a) emită actele administrativ-fiscale ce atestă dreptul A. la plata sumei de 1.736.247 RON cu titlu de dobândă fiscală datorată pentru rambursarea cu întârziere a TVA identificat în deconturile menţionate în cuprinsul prezentei; - să efectueze plata dobânzilor fiscale în sumă de 1.736.247 RON în contul bancar al A. ce va fi indicat în acest scop; - obligarea pârâtei căzută în pretenţie la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionare prezentei cauze.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2864 din 4 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia fiscală pentru contribuabili nerezidenţi .

A anulat decizia nr. 1444/11.02.2015 emisă de pârâtă.

A obligat pârâta la plata sumei de 1.736.247 RON reprezentând dobânzi fiscale pentru rambursarea cu întârziere a TVA.

A obligat pârâta la plata sumei de 19.000,45 RON cheltuieli de judecată conform art. 451 alin. (2) noul C. proc. civ.

Pentru a decide astfel, instanţa de fond a făcut trimitere la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi cea a Curţii de Apel Bucureşti, apreciind că, în mod evident, în măsura în care organele fiscale solicită informaţii suplimentare ulterior expirării termenului de 45 de zile, perioada necesară pentru obţinerea acestora intra în calculul sumelor datorate drept dobânzi. A mai reţinut instanţa de fond că acelaşi raţionament, cu aceleaşi concluzii, se aplică şi în cazul în care, ulterior expirării termenului de 45 de zile, contribuabilul ar solicita suspendarea inspecţiei fiscale.

Totuşi, chiar şi în cazul în care inspecţia fiscală ar fi fost suspendată în perioada precizată de pârâtă, ca urmare a pretinsei solicitări din partea reclamantei, termenul maxim de 45 de zile, înlăuntrul căruia organele fiscale ar fi trebuit să soluţioneze fiecare decont de TVA în parte, a fost depăşit, iar suspendarea a operat ulterior expirării acestui termen, motiv pentru care pârâta va trebui să achite dobânzi fiscale, în temeiul legislaţiei şi jurisprudenţei aplicabile.

Astfel, in lumina prevederilor legale aplicabile, care obligă autorităţile fiscale să soluţioneze decontul de TVA în termen de 45 de zile, precum şi a jurisprudenţei naţionale şi europene indicate, reclamanta este în măsură să solicite dobânzi fiscale calculate începând cu data de la care a expirat termenul de 45 de zile.

Astfel, în ceea ce priveşte soluţionarea deconturilor de TVA pentru luna octombrie 2011, pentru luna august 2012, pentru perioada septembrie 2012 - februarie 2013 şi pentru perioada septembrie 2012 - februarie 2013, instanţa de fond a reţinut că acestea au fost plătite cu mult peste termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003 .

A mai reţinut instanţa de fond că volumul de lucru şi programele stabilite la nivelul ANAF pentru soluţionarea deconturilor de TVA nu înlătură sancţiunea aplicabilă soluţionării cu întârziere a Deconturilor de TVA.

Programele anuale, trimestriale şi lunare de inspecţie fiscală privesc activitatea de inspecţie fiscală efectuată de autoritatea fiscală din oficiu, iar nu cea legată de soluţionarea unor cereri introduse de contribuabili, al căror volum şi incidenţă nu ar putea fi planificate din lipsa informaţiilor cu privire la intenţiile acestora în cursul unei anumite perioade de timp.

Volumul deconturilor de TVA trimise spre soluţionare de către contribuabili şi lipsa personalului încadrat în activitatea de inspecţie fiscală nu pot fi opuse contribuabililor şi nu pot justifica încălcarea prevederilor legale imperative privind termenul de soluţionare a deconturilor astfel înregistrate.

Faţă de cele de mai sus, Curtea a admis acţiunea reclamantei, şi în consecinţă a anulat Decizia nr. 1444/11.02.2015 emisă de pârâtă, şi a obligat pârâta la plata sumei de 1.736.247 RON reprezentând dobânzi fiscale pentru rambursare cu întârziere TVA.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, Curtea urmează să a făcut aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., faţă de complexitatea cauzei şi activitatea apărătorului, cauza având doar 2 (două) termene în instanţă, iar apărătorul nu a depus nici concluzii scrise.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, arătând că hotărârea este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A prezentat etapele parcurgerii formulării cererilor de restituire a sumelor solicitate de către reclamantă cu titlu de dobânzi pentru deconturi TVA, dar şi etapele desfăşurării procedurii de inspecţie fiscală desfăşurată de către pârâtă.

În esenţă, a susţinut că reclamanta A. a solicitat rambursarea TVA în sumă totală de 15.214.019 RON TVA aferentă deconturilor cu sume negative şi opţiune de rambursare aferente perioadei octombrie 2011- septembrie 2013.

În ceea ce priveşte deconturile de TVA cu opţiune de rambursare pentru lunile octombrie 2011 şi august 2012, recurenta-pârâtă a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, însuşindu-şi calculul dobânzii de plată a TVA şi pentru perioada 06.11.2012-08.05.2013, deşi pentru această perioadă inspecţia fiscală a fost suspendată, la cererea societăţii reclamante.

În timpul inspecţiei fiscale, pentru deconturile TVA din această perioadă, s-au solicitat informaţii suplimentare de la Compartimentul de Schimb Internaţional de Informaţii din cadrul DGRFP Bucureşti, solicitându-se informaţiile rezultate din aplicaţia informatică ce gestionează declaraţia informativă cod 394, referitoare la contribuabilul A. pentru perioada 26.10.201-31.08.2012, precum şi informaţii privind livrările intracomunitare declarate de către operatori intracomunitari din statele membre către reclamantă pentru perioada 26.10.201-31.08.2012.

Raportul de inspecţie fiscală a fost încheiat la data de 27.06.2013 sub nr. F-B 105 şi s-a stabilit că s-a solicitat TVA la rambursare de către contribuabil în sumă de 6.364.419 RON, iar TVA de rambursat conform control de 6.364.419 RON.

În ceea ce priveşte deconturile de TVA cu opţiune de rambursare pentru perioada septembrie 2012- februarie 2013 recurenta-pârâtă a susţinut că în timpul inspecţiei fiscale, pentru deconturile TVA din această perioadă, s-au solicitat informaţii suplimentare de la Compartimentul de Schimb Internaţional de Informaţii din cadrul DGRFP Bucureşti, solicitându-se informaţiile rezultate din aplicaţia informatică ce gestionează declaraţia informativă cod 394, referitoare la contribuabilul A. pentru perioada septembrie 2012- februarie 2013; informaţii privind livrările intracomunitare declarate de către operatori intracomunitari din statele membre către reclamantă pentru perioada septembrie 2012- februarie 2013, precum şi informaţii de la Autoritatea Naţională a Vămilor- Direcţia Tehnologia Informaţiei, Comunicaţii şi Statistică Vamală, prin care s-au solicitat informaţii privind situaţia exporturilor realizare de contribuabilul A. .

Raportul de inspecţie fiscală a fost încheiat la data de 20.12.2013 sub nr. F-IL 228 şi s-a stabilit că s-a solicitat TVA la rambursare de către contribuabil în sumă de 2.166.640 RON, iar TVA de rambursat conform control de 2.152.025 RON.

În ceea ce priveşte deconturile de TVA cu opţiune de rambursare pentru perioada martie 2013- septembrie 2013, recurenta-pârâtă a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei însuşindu-şi calculul dobânzii de plată a TVA şi pentru perioada 28.01.2014-18.03.2014, deşi pentru această perioadă inspecţia fiscală a fost suspendată, la cererea societăţii reclamante.

În timpul inspecţiei fiscale, pentru deconturile TVA din această perioadă, s-au solicitat informaţii suplimentare de la Compartimentul de Schimb Internaţional de Informaţii din cadrul DGRFP Bucureşti, solicitându-se informaţiile rezultate din aplicaţia informatică ce gestionează declaraţia informativă cod 394, referitoare la contribuabilul A. pentru perioada 01.03.2013-30.09.2013, precum şi informaţii privind livrările intracomunitare declarate de către operatori intracomunitari din statele membre către reclamantă pentru perioada 01.03.2013-30.09.2013.

Raportul de inspecţie fiscală a fost încheiat la data de 23.04.2014 sub nr. F-IL 223 şi s-a stabilit că s-a solicitat TVA la rambursare de către contribuabil în sumă de 6.682.960 RON, iar TVA de rambursat conform control de 6.199.865 RON.

A rezultat, astfel, că reclamanta a calculat dobânzi de întârziere şi instanţa de fond şi le-a însuşit şi pentru perioada în care inspecţia fiscală a fost suspendată conform solicitării reprezentantului legal al societăţii nerezidente, pe perioada solicitării de informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei în soluţionarea cererilor de la Compartimentul de Schimb Internaţional de Informaţii şi pe perioada de la data finalizării Raportului de inspecţie fiscală până la restituire.

A mai susţinut recurenta că programul de activitate al Inspecţiei Fiscale se întocmeşte pe baza propunerilor şefilor adjuncţi ai administraţiilor, propuneri care sunt însoţite de stocul de lucrări aflat în gestiunea activităţii de inspecţie fiscală a fiecărui sector. Totodată, programul de activitate cuprinde cu prioritate soluţionarea deconturilor negative cu opţiune de rambursare a TVA, până la finalizarea stocului. Deconturile cu sume negative şi opţiune de rambursare a TVA sunt incluse în programul de activitate astfel: în ordine cronologică, societăţile cu mai multe deconturi negative cu opţiune de rambursare a TVA, cuantumul sumei solicitate.

În acest sens, a mai făcut referire recurenta la faptul că restituirea s-a efectuat conform notei de modificare a Instrucţiunilor nr. 802.520/03.07.2009 privind rambursarea TVA propusă de preşedintele ANAGF şi aprobată de Ministrul Finanţelor.

Selecţia deconturilor care urmează a fi rambursate, conform principiilor naţionale, se realizează din baza de date naţională cuprinzând deconturile cu decizie de rambursare, cu ajutorul aplicaţiei informatice pusă la dispoziţia de DGTI pe principiul cel mai vechi decont se stinge primul. Selecţia deconturilor se realizează în ordinea vechimii.

Recurenta a susţinut că sunt aplicabile următoarele dispoziţii legale:

A invocat dispoziţiile art. 70 alin. (2) din Codul de procedură fiscală potrivit cărora în situaţiile în care pentru soluţionarea cererii sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea decizie, termenul de 45 de zile prevăzut pentru soluţionarea cererilor de restituire se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data la care s-a comunicat contribuabilului şi data înregistrării primirii acestor informaţii la organul fiscal.

A mai invocat dispoziţiile art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care reglementează dreptul contribuabililor la dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) şi (2/1) sau prevăzut la art. 70 din Codul de procedură fiscală, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege.

A mai invocat dispoziţiile pct. 49 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004, potrivit cărora; "(21) după primirea cererii transmise pe cale electronică de autoritatea competentă din alt stat membru, organul fiscal competent din România îi comunică de îndată solicitantului, pe cale electronică, dată la care a primit cererea. Decizia de aprobare sau respingere a cererii de rambursare se comunică solicitantului în termen de 4 luni de la data primirii cererii, dacă nu se solicită informaţii suplimentare conform alin. (22)."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că solicitantul ar fi avut dreptul la dobânzi doar în situaţia în care cererile sale de rambursare a TVA ar fi fost soluţionate cu întârziere de către organul fiscal.

Or, în speţă, o parte din cererile de rambursare a reclamantei au fost soluţionare de către organul fiscal în termenul legal de 4 luni, prevăzut de disp. art. 49 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004, motiv pentru care, recurenta a arătat că nu pot fi acordate dobânzi.

A mai criticat hotărârea instanţei de fond şi în ceea ce priveşte obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul de 19.000,45 RON, solicitând aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., susţinând că instanţa putea să cenzureze cuantumul onorariului de avocat care a fost foarte ridicat comparativ cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse cât şi cu valoarea pricinii, împrejurări de care instanţa nu a ţinut cont. A solicitat modificarea sentinţei recurate în sensul diminuării cheltuielilor de judecată acordate, având în vedere că este nejustificat cuantumul acordat de către instanţa de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, deoarece criticile invocate nu se circumscriu disp. art. 488 C. proc. civ., arătând că recurenta s-a limitat la reiterarea susţinerilor invocate în cursul judecăţii în primă instanţă, fără a demonstra aspectele care ar conduce la concluzia că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Pe fond, în esenţă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate în cererea de recurs raportat la probatoriul administrat la dosarul cauzei şi la soluţia sentinţei instanţei de fond, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi îl va respinge pentru următoarele argumente:

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată că cererea de recurs cuprinde menţiunile prevăzute de art. 486 C. proc. civ., motivele de recurs se circumscriu motivului de casare invocat, astfel încât nu există motive care să atragă nulitatea, excepţia invocată de intimată fiind neîntemeiată.

Obiectul cauzei este reprezentat de anularea Deciziei nr. 1444/11.02.2015, prin care s-a respins contestaţia administrativ-fiscală formulată de reclamantă împotriva refuzului DGRFP Bucureşti de a soluţiona favorabil cererea nr. x/16.09.2014, prin care a solicitat plata dobânzilor fiscale în valoare de 1.736.247 RON, emiterea actelor administrative care să ateste dreptul reclamantei la plata sumelor anterior menţionate, precum şi emiterea actelor administrative care să ateste dreptul reclamantei la plata sumelor anterior menţionate, recunoaşterea dreptului A. la dobânzi în sumă de 1.736.247 RON aferente rambursării cu întârziere a TVA, în temeiul art. 192 şi art. 194 C. proc. civ., art. 8 şi 10 din legea 554/2004, art. 70 şi 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Instanţa de fond a anulat decizia nr. 1444/11.02.2015 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta la plata sumei de 1.736.247 RON, reprezentând dobânzi fiscale pentru rambursarea cu întârziere a TVA, şi la plata sumei de 19.000,45 RON cheltuieli de judecată conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Criticile recurentei vizează, pe de o parte, faptul că decontul TVA de rambursat în sumă de 1.736.247 RON nu a fost soluţionat în termenul de 45 de zile prev. de art. 70 din O.G. nr. 92/2003, în condiţiile în care au fost necesare lămuriri suplimentare de la alte autorităţi cu privire la cererile reclamantei, precum şi faptul că cererile de suspendare a inspecţiei fiscale au fost formulate de către reclamantă, astfel încât o parte din cererile de rambursare a reclamantei au fost soluţionare de către organul fiscal în termenul legal de 4 luni, prevăzut de disp. art. 49 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004, motiv pentru care, recurenta a arătat că nu pot fi acordate dobânzi.

De asemenea, în soluţionarea cu întârziere a cererii privind decontul TVA de rambursat a fost invocat demersul cronologic pe care îl urmează o cerere de rambursare, precum şi Instrucţiunile nr. 802.520/03.07.2009 privind rambursarea TVA propusă de preşedintele ANAF şi aprobată de Ministrul Finanţelor.

Pe parcursul perioadei calendaristice octombrie 2011- septembrie 2013, A. a solicitat, potrivit prevederilor legale în materie de rambursare TVA, rambursarea unor sume de TVA în cuantumul total de 15.214.019 RON, din care a fost aprobat la rambursare parţial în cuantum de 14.716.309 RON. Această solicitare s-a materializat prin depunerea şi înregistrarea la autorităţile fiscale competente a unei serii de 15 deconturi TVA.

Nu poate fi primit argumentul recurentei potrivit căruia soluţionarea cu întârziere a cererilor de rambursare TVA poate fi justificată de reguli stabilite de către şefii adjuncţi ai administraţiilor fiscale, în funcţie de o ordine cronologică prestabilită de către aceştia sau de Instrucţiuni propuse de preşedintele ANAF aprobate de Ministrul Finanţelor.

Organigrama serviciilor existente în subordinea D.G.R.F.P. Bucureşti, autoritate cu atribuţii fiscale, atât ca structură cât şi ca număr de personal angajat, putea fi modificată în raport cu cerinţele unei bune desfăşurări şi organizări a activităţii în cadrul instituţiei.

Acest fapt, practic incapacitatea instituţiei de a-şi desfăşura în mod optim şi prompt activitatea prin crearea unui flux curent al activităţii care ar fi în folosul contribuabililor, nefundamentat în drept, de altfel, nu constituie un motiv temeinic de nelegalitate care să conducă instanţa de control judiciar la admiterea recursului.

De asemenea, recurenta, în soluţionarea cererilor de rambursare TVA cu întârziere, nu se poate prevala de existenţa unor Instrucţiuni ANAF cu caracter intern, care, de altfel, ţin tot de organizarea structurilor organelor fiscale.

Nu se poate aprecia că termenul de 45 de zile prev. de art. 70 din O.G. nr. 92/2003 ar fi un termen de recomandare.

Potrivit art. 70 din O.G. nr. 92/2003, "(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. (2) În situaţiile în care, pentru soluţionarea cererii, sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate.". Conform acestora, organul fiscal avea obligaţia de a soluţiona cererile depuse de reclamantă în termen de 45 de zile.

Potrivit art. 124 alin. (1) Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

Depăşirea termenului de 45 de zile are drept consecinţă naşterea dreptului contribuabilului la acordarea de dobânzi pentru sumele de rambursat, din ziua următoare expirării termenului şi până la data rambursării efective a T.V.A.

Reclamanta A. este societate de naţionalitate străină înregistrată în România pentru scopuri de TVA. Cererile cu cele 15 deconturi de taxă pe valoare adăugată cu opţiune de rambursare a soldului sumei negative a TVA aferente perioadei octombrie 2011- septembrie 2013 au fost formulate şi depuse la organele fiscale de către reclamantă în perioada 18.11.2011-22.10.2013.

Nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia reclamanta a calculat în mod eronat dobânzi şi pe perioada suspendării inspecţiei fiscale ca urmare a solicitării reclamantei (06.11.2012-08.05.2013 şi 28.01.2014-18.03.2014), precum şi de la data încheierii Raportului de inspecţie fiscală până la data restituirii sumelor aprobate la rambursare conform selecţiei naţionale. Împrejurarea că inspecţia fiscală a fost suspendată nu atrage excluderea acestui interval de timp de la calculul dobânzii aferente TVA nerambursat.

Pentru deconturile de TVA aferente lunilor octombrie 2011 şi august 2012, inspecţia fiscală a început după o perioadă de zece luni de zile calculate de la data finalizării termenului maxim prevăzut de lege de 45 de zile. Prin urmare, inspecţia fiscală ar fi trebuit finalizată la data de 03.01.2012, dar a fost finalizată la data de 27.06.2013, conform raportului de inspecţie fiscală nr. FB 105.

Pentru deconturile de TVA aferente pentru perioada septembrie 2012- februarie 2013, inspecţia fiscală a început după o perioadă de cel puţin un an de zile calculate de la data finalizării termenului maxim prevăzut de lege de 45 de zile. Prin urmare, inspecţia fiscală ar fi trebuit finalizată la data de 10.12.2012, dar a fost finalizată la data de 20.12.2014 conform raportului de inspecţie fiscală nr F-IL 228.

Pentru deconturile de TVA aferente pentru perioada martie 2013 - septembrie 2013, inspecţia fiscală a început după o perioadă de mai bine de un an de zile calculate de la data finalizării termenului maxim prevăzut de lege de 45 de zile. Prin urmare, inspecţia fiscală ar fi trebuit finalizată la data de 09.06.2013, dar a fost finalizată la data de 23.04.2014 conform raportului de inspecţie fiscală nr. x

Dreptul la dobânzi este reglementat expres de Codul de procedură fiscală şi nu poate fi înlăturat. Instrucţiunile nr. 802.520/03.07.2009 privind rambursarea TVA, propusă de preşedintele ANAF şi aprobată de Ministrul Finanţelor, act normativ cu forţă juridică inferioară, au fost invocate greşit de recurentă.

Se impune ca prevederile legale să fie interpretate şi aplicate în sensul jurisprudenţei în materie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, din care se degajă principiul potrivit căruia, deşi statele membre dispun de o anumită libertate în stabilirea condiţiilor de rambursare a excedentului de TVA, aceste condiţii nu pot aduce atingere principiului neutralităţii fiscale, făcând ca persoana impozabilă să suporte, în tot sau în parte, sarcina acestei taxe. În acest sens este hotărârea preliminară pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene la data de 12 mai 2011 în cauza C - 107/10, Enel Maritsa Iztok, reţinută în mod corect de către instanţa de fond, prin care s-a arătat că "modalităţile de rambursare a excedentului de TVA nu pot aduce atingere principiului neutralităţii sistemului fiscal al TVA-ului făcând ca persoana impozabilă să suporte, în tot sau în parte, sarcina acestei taxe, ceea ce implică în special ca rambursarea să fie efectuată într-un termen rezonabil".

Curtea de Justiţie a stabilit prin această hotărâre că "2) În lumina principiului neutralităţii fiscale, articolul 183 din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naţionale potrivit căreia termenul normal de rambursare a excedentului de taxă pe valoarea adăugată, la expirarea căruia sunt datorate dobânzi de întârziere aferente sumei care trebuie restituită, este prelungit în cazul iniţierii unui control fiscal, această prelungire având drept consecinţă faptul că dobânzile sunt datorate doar de la data finalizării controlului, cu toate că excedentul menţionat a făcut deja obiectul unei reportări pe durata celor trei perioade fiscale care urmează perioadei în care acesta a apărut. În schimb, faptul că termenul normal amintit este stabilit la 45 de zile nu încalcă această prevedere.".

De asemenea, prin hotărârea din 24 octombrie 2013, în cauza C - 431/12, Rafinăria Steaua Română, Curtea de Justiţie a stabilit că "atunci când rambursarea în favoarea persoanei impozabile a excedentului de TVA intervine după trecerea unui termen rezonabil, principiul neutralităţii sistemului fiscal al TVA-ului impune ca pierderile financiare astfel generate, în detrimentul persoanei impozabile, prin indisponibilizarea sumelor de bani în cauză să fie compensate prin plata unor dobânzi de întârziere" şi a reţinut că "din punctul de vedere al persoanei impozabile, motivul pentru care rambursarea excedentului de TVA a intervenit cu întârziere este lipsit de importanţă. În acest context, nu există vreo diferenţă pertinentă între o rambursare târzie intervenită din cauza unei soluţionări administrative cu depăşirea termenelor prevăzute şi cea intervenită din cauza unor acte administrative care au exclus în mod nelegal rambursarea şi care au fost anulate ulterior printr-o decizie judecătorească".

Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. în sensul reducerii onorariului de avocat, stabilit de instanţa de fond în sarcina pârâtei, Înalta Curte constată că suma de 19.000,45 RON stabilită de instanţa de fond în sarcina pârâtei către reclamantă este o sumă proporţională cu activitatea juridică desfăşurată de către apărătorul reclamantei, raportată şi la complexitatea cauzei.

De altfel, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a aplicat disp. art. 451 alin. (2) C. proc. civ. reducând cheltuielile solicitate de către apărătorul reclamantei de la suma de 38.141,45 RON (conform factura x/29.05.2015, de la dosar Curte Apel) la suma de de 19.000,45 RON.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă. Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2864 din 4 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.